„Am început să merg la Pride ca să-mi susțin fiul, dar continui să merg ca să-i susțin pe toți”. De ce e important ca părinții copiilor LGBTQI+ să vină la Marșul Solidarității

Din cuplul lor, Vladimir a mers primul la Pride. Elena stătea cu frică pentru siguranța lui, însă, după vreo doi ani, a găsit curaj și a mers și ea. Anul ăsta se împlinesc 24 de ani de când cei doi părinți au aflat că fiul lor este gay și încă vreo zece de când, în fiecare an, merg la marșul Pride ca la o sărbătoare. În textul de mai jos, Elena și Vladimir Anmeghichean au spus de ce e important ca părinții copiilor LGBTQI+ să găsească curaj și să iasă în susținerea copiilor lor. Pe lângă asta, coordonatoarea grupului de părinți ai copiilor LGBTQI+ din cadrul Centrului GDM, Natalia Ozturk, a vorbit despre călătoria spirituală pe care trebuie să o parcurgă un părinte ca să ajungă la Pride și să-și depășească fricile.

„VOI MERGE ATÂTA TIMP CÂT O SĂ POT”

Vladimir a mers pentru prima dată la Pride prin 2014, când Marșul Mândriei se desfășura pe bd. Grigore Vieru. Inițial, a făcut-o din instinct paternal – voia să-și apere fiul gay de mulțimea agresivă, cu orice preț.

„Era deja după ce fiul meu a mers la un marș Pride la care mulțimea a atacat autobuzul lor și-l clătinau, strigându-le diferite porcării. Când am văzut asta la TV, am început să ne facem griji pentru fiu. Atunci am vrut foarte mult să-l apăr, să-l acopăr cu corpul meu, cum s-ar spune, și am mers la marș”, explică Vladimir Anmeghichean.

În acel an, păziți de cordoane de polițiști, participanții au mers alături de ambasadori, iar aceștia le-au fost ca un scut, „pentru că statul nu-și putea permite ca cineva să atace membrii unor misiuni diplomatice”, își amintește Vladimir. 

Soția sa, Elena, i s-a alăturat peste un an. 

„Pe lângă noi mergeau oameni care ne urau, strigau „Rușine, rușine!”, îmi era tare frică. Apoi ne urcam rapid în autocare ca să nu fim atacați, iar agresorii încercau să ajungă la noi, eram păziți de multă poliție. Primul meu Pride a fost plin de frică. Dar în același timp, eram atât de fericită că am făcut asta, că nu m-am temut de acești homofobi, de acești oameni nemiloși și răi. Pe urmă nu am mai omis niciun Pride! La început eram trei părinți, apoi au început să vină părinți de peste hotare, iar pe urmă eu am început să aștept asta! Era ca o sărbătoare! Ne adunam cu toții: copiii noștri, noi, prietenii noștri, alți părinți. Anul trecut au fost atât de mulți părinți, prima dată într-un asemenea număr”, povestește ea. 

Vladimir spune că de la primul său Marș al Mândriei, acest eveniment a devenit un fel de necesitate.

„Eu chiar îmi doresc să fiu acolo, mi-o datorez mie însumi. Vreau să fim vizibili, să vadă lumea că nu am nici coarne, nici copite, și nici fiul meu nu le are. Vreau oamenii să vadă că noi existăm și că e normal că trăim alături, nu trebuie să fim atacați cu topoare și furci. Dacă vreți ceva să schimbați, schimbați asta în voi, nu ne atacați pe noi. Din fericire lumea se pare că s-a schimbat, sunt și părinți mai tineri decât noi, care altfel acum își văd copiii, iar eu vreau pace, să fim uniți, să edificăm și să fim toleranți unii cu alții”, explică bărbatul.

Elena așteaptă și ea marșul, an de an, ba chiar anul acesta și-a luat și concediu. 

„Pentru mine e important să fiu la marș. Eu merg la marș în primul rând pentru mine și, în al doilea rând, ca formă de susținere pentru copiii noștri, pentru orice om. Acum la marș nu mai sunt polițiști în trei rânduri pe ambele părți. Acum e deja un singur rând, noi putem merge pe traseul pe care ni l-am propus, până la urmă. Și asta ne bucură! Cred că asta s-a schimbat inclusiv datorită marșurilor noastre, că noi am ieșit. Și copiii noștri au nevoie de asta, de susținerea noastră. Toată viața ei trăiesc în poziție de drept, încordați, să fie gata să riposteze, să fugă, dar așa nu e normal de trăit. Cu cât mai vizibili vom fi, cu atât mai mult se vor schimba lucrurile”, afirmă femeia. 

Elena spune că de când a aflat că băiatul lor e gay, 24 de ani în urmă, atitudinea față de persoanele LGBTQI+ s-a schimbat enorm în R. Moldova.

„S-a diminuat homofobia, inclusiv datorită acestor marșuri. Am început să merg la Pride-uri în susținerea propriului fiu, dar continui să merg în susținerea tuturor, și voi continua să merg cât o să mai pot”, îmi spune Elena. 

„CÂND PĂRINȚII IES LA PRIDE, COPIII SE UITĂ LA EI CA LA ÎNGERI”

Coordonatoarea grupului părinților copiilor LGBTQI+ de la Centrul GDM, Natalia Ozturk, afirmă că e nevoie de două lucruri ca părinții să ajungă la Marșul Mândriei: să aibă permisiunea copilului său și să aibă curaj propriu. 

„Să ieși la Pride înseamnă să spui tuturor cine este copilul tău. În momentul când te vede cineva la televizor sau dai un interviu, tu trebuie să fii gata de orice: că rudele pot să nu mai vorbească cu tine, că prietenii îți vor întoarce spatele… Moldova e o țară mică unde pentru mulți contează ce-o să zică lumea”, crede Natalia. 

Atunci când părinții găsesc curaj și sunt gata să meargă împotriva sistemului pentru copilul lor, ei fac o declarație supremă de dragoste și acceptare, ne spune Natalia.  

„Acești părinți care ies la Pride sunt pentru mine niște eroi, pentru că nu fiecare poate și e în stare să reziste în fața acelor vorbe care s-ar putea să apară la serviciu, de la rude sau prieteni. Dar în acel moment când părinții ies la Pride, copiii se uită la ei ca la îngeri. Eu deseori văd la copii că ei s-ar simți de vină pentru felul în care sunt. De aceea ei încearcă să fie cei mai buni, cei mai nu știu cum, pentru părinți și toată lumea, de parcă ei poartă o vină că părinții trebuie să treacă prin asta. Dar când părinții ies la Pride, copiii simt o recunoștință până la cer și înapoi”, spune Natalia. 

Natalia zice că, împreună, părinții sunt o putere. „Părinții inspiră alți părinți. Asta le dă aripi, e atât de frumos. Și atunci când la Pride trece coloana părinților, toată lumea aplaudă. Și anul acesta părinții vor merge cu un banner pe care va scrie „Copiii noștri sunt mândri de noi” și cred că asta e cât se poate de adevărat”, conchide ea. 

Amintim că cea de-a 23-a ediție a Festivalului Comunității LGBTQI+ din Moldova „Moldova Pride” are loc între 11 – 16 iunie. Sloganul campaniei din acest an este „De la noi taxe, de la stat lege”, iar prin asta comunitatea cere dreptul la căsătorie dintre persoanele de același sex și recunoașterea genului pentru persoanele transgen. Sâptămâna mândriei va culmina cu Marșul Pride, pe 16 iunie, care se va desfășura începând cu ora 12:00 și va începe la intersecția străzilor București și Ismail. 

* Acest material a fost scris de Centrul de Informații „GENDERDOC-M” și publicat de ZdG în baza unui contract de prestări de servicii media.