30 de ani de corupție. O expoziție a ZdG

La 9 decembrie a fost marcată Ziua Internațională Anticorupție și Ziarul de Gardă a inaugurat cu această ocazie o expoziție tematică la Muzeul Național de Istorie, unde sunt expuse vestigii, documente și fotografii care amintesc despre cele mai mari scandaluri de corupție din ultimii 30 de ani. 

În 1991 s-a născut Republica Moldova din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Tot în 1991 s-a născut corupția moldovenească din fosta nomenclatură sovietică. În timp ce zeci de mii de oameni protestau în PMAN și militau pentru libertăți și drepturi culturale, în birourile nomenclaturii de stat se împărțeau zonele de influență, foștii reprezentanți ai KGB devenind noii businessmeni, iar bunurile statului fiind înghițite de clanuri. 

1991—2021. (Anti)Casa Mare. Cele 6 simboluri ale corupției

Analizând istoria marii corupții moldovenești, am decis să împărțim cei 30 de ani în 6 perioade, fiecare având un simbol al său distinct, care va rămâne în irstorie pentru totdeauna. Aceste rame au fost expuse în cadrul expoziției ca un model de (anti) Casa Mare, ca un semnal că oamenii au primit în casă și a pus la masă politicieni fraudulenți, care au mințit, au furat și au plecat nepedepsiți. Expoziția conține compartimente pentru fiecare dintre cele 6 perioade ale creșterii și dezvoltării corupției în R.Moldova.

1991—1997: Privatizarea frauduloasă a bunurilor publice contra bonuri patrimoniale deșarte. Crearea noilor elite de afaceri în baza bunurilor care au aparținut tuturor.(rama cu bonul patrimonial)

2001—2009: Instituționalizarea corupției sistemice, prăbușirea etică a instituțiilor de drept: instanțe judiciare, procuraturi, structuri anticorupție. (rama cu codul penal)

2010—2015. Marile spălări de bani, devalizări bancare, atacuri raider asupra instituțiilor financiare. (rama cu leul de unu)

2015—2018. Sărăcirea și coruperea electoratului, condiționarea votării prin pungi cu mâncare. (instalația cu tușonka)

2018—2021. Apogeul și începutul finalului capturării statului, prin care oligarhii își împărțeau “kulioace” și zone de influență, dar își construiau și planuri de fugă din Moldova. (rama cu kuliokul)

Oamenii politici ai perioadei 1991—1997:

1991—1997

Începutul războiului din regiunea transnistreană și începutul afacerilor opace în zonă. 

În 1992, un  personaj pe nume Victor Gușan, numit în dosare ofițer al miliției transnistrene, devine ulterior unul dintre cei mai bogați oameni din regiune. 

Hotărârea CEDO pe CAUZA ILAŞCU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI ŞI RUSIEI (STRASBOURG 8 iulie 2004) conține mai multe mărturii despre faptul că Victor Gușan participa la arestarea cetățenilor din regiune.

“Familia lui Ilie Ilașcu, care era la Tiraspol pentru câteva zile, dormea. Reclamantul s-a dus să încuie uşa casei. Deodată, uşa s-a deschis şi cinci sau şase soldaţi au pătruns înăuntru şi l-au lovit în faţă cu patul unei arme şi i-au legat mâinile la spate. Apoi, el a fost scos afară şi aşezat într-un automobil Volga. Atunci când era scos afară, el a văzut că în curte şi în jurul acesteia erau circa 50-60 de soldaţi şi două vehicule blindate la capătul străzii. Reclamantul, de asemenea, l-a recunoscut printre persoanele care au început să-i percheziţioneze casa pe un oarecare Victor Guşan, de la serviciile secrete transnistrene”; 

După ce ar fi participat la arestarea, percheziționarea și interogarea deținuților de către serviciile secrete transnistrene și ruse, acesta a avut un succes financiar, economic fulminant nu doar în regiunea transnistreană, dar și în Chișinău și în multe capitale europene, chiar și pe insule off-shore. La doar un an după arestarea lui Ilie Ilașcu, în iunie 1993, Victor Gușan a creat caracatița Sheriff, care și-a extins tentaculele departe peste hotarele regiunii. În 1996 avea deja o rețea de supermarkete, în 1997 avea un Club Sportiv, în 1998 a fost lansată compania sa de construcții, în 1999 a fost deschis salonul auto „Mercedes-Benz”, în anul 2000 a fost construit Complexul sportiv, în 2003, după o privatizare a fost dată în exploatare baza de petrol.

Împărțirea și spălarea banilor deținuți de către fostul partid comunist. 

În anul 1991, este creată firma Seabeco, stabilită în sediul fostului hotel al Partidului Comunist (actualmente Jolly Alon). Firma a fost creată de Boris Birstein. “Mai multe ziare de referinţă din Rusia şi din Occident au scris că prin intermediul grupului de firme Seabeco au fost spălaţi banii fostului CC al PCUS şi KGB. În companii au fost implicaţi mai mulţi ofiţeri KGB stabiliţi în Europa”, scrie Europa Liberă.

Marea Privatizare care a dus la îmbogățirea elitelor și a nomenclaturii și la pauperizarea și demoralizarea cetățenilor de rând. 

În 1993, a fost lansat programul de stat de privatizare în masă, în urma căruia cetățenii de rând trebuiau să devină acționari ai diferitor întreprinderi, primind un număr anume de bonuri patrimoniale. Beneficiarii privatizării au devenit exponenții guvernării și ai fostei nomenclaturi a partidului comunist din perioada URSS, iar bunurile privatizate sunt în folosința clanurilor politice până în prezent.

Oamenii politici ai perioadei 1998—2001:

1998—2001

Mafia de la Chișinău se conectează fățiș la mafia globală, implicată în comerțul ilegal de arme, ființe umane, inclusiv femei, copii, începe traficul de organe. 

Victor Bout este printre cei mai vestiți traficanți de arme de pe glob. Și-a început cariera de dealer internațional de arme imediat după destrămarea URSS. A reușit să facă conexiuni între structuri de aviație și de vânzare de armamente. A fost arestat în Thailanda în 2008, iar din 2011 este deținut în penitenciarul Marion din SUA. 

Mai multe firme moldovenești au făcut comerț ilicit cu structurile vânzătorului ilegal de arme Viktor Bout. „Un transportator important de arme din Serbia către Liberia este „Aerocom”, tot din Moldova, deconspirată de ONU în 1992. Aceasta companie este asociată cu rețeaua lui But”, se menționează într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU, publicat în 2001.

„În octombrie 2001, compania „Central African Airlines” tot a lui Victor But a lucrat cu compania moldoveneasca „Renan„, vanzand arme rebelilor din Sierra Leone, aflați într-un război civil. Aeronava Renan apartinea unui businessman cecen, stabilit in Ungaria, care a folosit companii offshore din Marea Britanie și Irlanda, se spune în raport.

Alte companii din Moldova, activitatea carora este legata de Victor But sunt „Zori” sau „Zory Air”, numite si in rapoartele Departamentului de stat al US, alaturi de „Renan”, „Aerocom”, si „Jetline International”.

Crearea companiilor intermediare în domeniul energetic, care au îndatorat în permanență bugetul de stat și cetățenii R.Moldova

SA „Moldovagaz” a fost fondată în anul 1999. Societatea rusească ”Gazprom” deține 50% din acțiuni, în timp ce Agenția Proprietății Publice a R. Moldova 35,33%, Comitetul de gestionare a patrimoniului din Transnistria 13,44%, persoanele fizice și juridice 1,23%.

În toți acești ani, Moldova a fost mereu considerată datornică față de Gazprom, deși schemele de livrare a gazelor, de formare a datoriilor, la fel ca și acționarii MoldovaGaz, nu sunt cunoscuți publicului. 

La finele anului 2021 suma declarată de Gazprom privind datoria pentru gaze a Republicii Moldova ar fi de 700 de milioane de dolari sau peste 12 miliarde de lei.

Dacă suma datoriilor către Gazprom ar fi constituită din bancnote a câte un leu, puse una lângă alta, s-ar crea un șir de bancnote care ar înconjura Ecuatorul de 36 de ori. Din acelaș șir de bancnote s-ar putea face de minim trei ori distanța pînă la lună.

Oamenii politici ai perioadei 2001—2009:

2001—2009

Traficul de femei, copii, organe umane.

Anii 90-2000 sunt cunoscuți pentru cele mai înalte cote ale migrației ilegale. Din cauza sărăciei extreme, a încălcării drepturilor omului, cetățenii acceptau să plece la muncă în străinătate în condiții ilegale. În această perioadă s-au comis sute de mii de crime împotriva cetățenilor R.Moldova, aceștia fiind transportați ilegal, în condiții periculoase, în diverse state europene, acolo fiind deposedați de acte, ținuți în condiții precare și exploatați prin muncă forțată, prin impunerea de a cerși, de a presta servicii intime, fără remunerarea și respectarea unor minime drepturi.

Deși au fost pornite zeci de anchete privind traficul de ființe umane, majoritatea au fost mușamalizate din cauza intereselor criminale ale reprezentanților puterii.

Tot la începutul anilor 2000 zeci de persoane din Republica Moldova au ajuns victime ale traficului de organe. Oamenii erau transportați în clinici din Turcia, Germania și alte state unde li se prelevau prin uz de fals în acte, câte un rinichi, fiind remunerați cu sume de aproximativ 3000 USD.

După un șir de investigații publicate în presa străină, parlamentara elvețiană Ruth-Gaby Vermot-Mangold a efectuat o vizită în Moldova, realizând un raport privind traficul de organe și cauzele acestuia. Raportul a fost prezentat în anul 2003 în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. 

Ulterior, Moldova a fost determinată să facă ajustări în Codul Penal, introducând pentru prima dată pedepse privind traficul de organe. Până atunci, traficanții de rinichi erau pedepsiți în baza legislației privind activitatea comercială ilegală. 

Coruperea justiției, mușamalizarea anchetelor de corupție mare.

Cazul cu cea mai mare captură de heroină din istoria R.Moldova developează și modul în care nu a mai funcționat justiția în acea perioadă, dar și în cele ulterioare. 

La 20 martie 2008, în centrul Chişinăului, doi inspectori ai poliţiei rutiere au depistat un automobil încărcat cu saci de fasole, în care erau deghizate brichete de heroină în cantitate de 200 kg. Au urmat arestări, anchete peste anchete timp de 10 ani.

În final, au fost condamnate 4 persoane, dar 3 au reușit să fugă din țară iar  singurul condamnat la închisoare, Corneliu Savca, s-a plâns la CEDO, Moldova fiind condamnată ulterior și achitându-i acestui fost polițist peste 13 mii de euro.

Revoltele pașnice și tortura inumană din 2009, rămasă nepedepsită

R. Moldova a plătit, până acum, aproape cinci milioane de lei, pentru inacțiunile organelor de drept în urma evenimentelor din 7 și 8 aprilie 2009, după ce tinerii maltratați și judecați în comisariatele de poliție și-au găsit dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 

După 12 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise. Un singur polițist, astăzi fugar și căutat de Interpol, a fost condamnat la închisoare, iar pe rolul instanțelor naționale se mai află un singur dosar în care este implicat un factor de decizie din acea perioadă. 

Oamenii politici ai perioadei 2010—2015

2010—2015

Începe marea oligarhizare, coruperea deputaților, criminalizarea justiției, mituirea alegătorilor.

În perioada 2010—2019 coruperea alegătorilor a devenit un fenomen extins, fățiș, abuziv. Votul cetățenilor era determinat de pungi cu hrișcă, sticle cu ulei, saci cu ceapă, cizme de cauciuc, concerte electorale sau conserve de carne. 

În aceeaș perioadă este devalizat un miliard din trei bănci ale Republicii Moldova, printr-o schemă care a conectat politicieni, șefi de bănci, oameni de afaceri, toți unici în operațiuni ilicite de preluare de bani din bunurile publice. Ulterior, datoria pentru miliardul furat a fost pusă pe umerii cetățenilor, iar mulțimea de anchete pornite nu au cauzat condamnarea și detenția unei liste exhaustive de persoane implicate.

Oamenii Puterii 2016—2021

2016—2021

Statul este complet capturat.

În această perioadă se manifestă din plin apogeul capturării statului Republica Moldova, când deputații, miniștrii, justiția, primarii, toți erau controlați de oligarhi. Cetățenii, deși erau ținuți în frică de mașinăria polițienească punitivă, dar și mângâiați cu concerte și pomeni electorale, au dat tot mai multe semne de revoltă. Investigațiile jurnalistice, monitorizările societății civile, protestele opoziției, presiunea partenerilor internaționali au apropiat un deznodământ politic demult așteptat.

Oligarhii se expun împărțindu-și pungi cu bani. 

Această perioadă semnifică începutul căderii oligarhilor. În iunie 2019 Vlad Plahotniuc pleacă din Moldova, iar Igor Dodon încearcă să își întărească pozițiile politice, însă pierde alegerile ulterioare. Totuși, marii corupți rămân liberi, iar anchetele trenează. 

Lupte interioare între clanurile din procuratură și justiție.

Pandemia și fenomenele adiacente de corupție, prin afaceri dubioase și ilegale pe piața dezinfectanților, a testelor și a certificatelor anti-Covid-19.

---

În loc de concluzii: 

Expoziția este un timeline care facilitează readucerea în memorie a principalelor direcții de dezvoltare a corupției în noul stat Republica Moldova, începând de la capturarea bunurilor statului, la comerțul cu oameni, organe umane, dar și cu valori: etica alegătorilor, a judecătorilor, a deputaților, procurorilor, a întregului sistem. 

Autorii expoziției îndeamnă vizitatorii să privească în interiorul său și să se întrebe: Cum aș (mai) putea descuraja corupții? După aceasta, venind timpul unui angajament pentru următorii 30 de ani: intoleranța față de mită, licitații trucate, furturi, spălări de bani, nepotism, delapidare de bunuri publice.

Această expoziție a fost realizată în baza unui grant oferit de către Departamentul de Stat al SUA. Materialele din cadrul expoziției aparțin autorilor și nu reprezintă neapărat opinia Departamentului de Stat al SUA. 

---

VOCI DESPRE EXPOZIȚIA ZDG:

Janis Mazeiks, Ambasadorul UE în R. Moldova

„Vizitând expoziția, am observat un lucru: exponatele nu au etichete, ceea ce înseamnă că oamenii care vin aici deja fac o legătură între ceea ce văd și istoria acestei țări, și nu este nevoie de cuvinte pentru a relata evenimentele din trecut.

Actuala guvernare are o agendă anticorupție, și, respectiv, susținerea internațională în acest sens. Asta înseamnă că cetățenii s-au săturat. Este un angajament foarte dificil, să se recapete încrederea cetățenilor în politic. Ne aflăm pe un drum foarte bun, deoarece relațiile dintre Uniunea Europeană și R. Moldova sunt din ce în ce mai strânse. În același timp, este un drum destul de complicat, deoarece va trebui să ne conformăm cu unele politici de la nivel european.

Aș vrea să menționez importanța presei independente, deoarece corupția iubește întunericul. Aici vine rolul mediei să direcționeze atenția publică acolo unde este necesar. Simbolul ZdG este un câine, care stă de gardă, și noi ne dorim ca toate media din R. Moldova să-și asume aceste responsabilități.”

Sergiu Prodan, ministrul culturii

„Corupția, care este cancerul unei societăți, are un motiv. Motivul nu sunt oamenii corupți, persoane care au reușit să fure miliarde, motivul până la urmă, este un nivel foarte scăzut de cultură generală a societății. Cultura este o stare de spirit a societății, este coarda interioară a societății care vibrează la tot ce se întâmplă. În momentul în care acest instrument interior al societății este dezacordat, apar tot felul de profitori, și e firesc că vor apărea, pentru că asta este posibil. Ce trebuie să facem ca să învingem corupția? Un lucru simplu: să investim în cultură și în educație.” 

Steven Fisher, Ambasadorul Marii Britanii și a Irlandei de Nord la Chișinău 

„Guvernul Marii Britanii susține actuala guvernare în lupta împotriva corupției. Un rol important îi revine mass-mediei. Fără mass-media independentă țara rămâne în obscuritate. Subliniez faptul că guvernul nostru sprijină mass-media independentă, nu numai în R. Moldova, ci și în toată lumea. Napoleon Bonaparte spunea „Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete”. Apreciez foarte mult mass-media independente, și în special Ziarul de Gardă.”

Ian Trites, adjunctul ambasadorului Canadei la București

„Apărarea statului de drept și combaterea corupției sunt priorități chei pentru Canada. Aceste priorități presupun o muncă grea și necesită mult curaj, dar ele sunt vitale pentru un stat democratic căruia îi pasă de cetățenii săi. Susținem efortul presei independente de a demasca corupția și de a ajuta cetățenii să se informeze despre riscurile și problemele create de acest fenomen.

Petru Macovei, director executiv Asociația Presei Independente

„Până anul trecut, jurnaliștii de investigații au fost unicii luptători cu corupția în această țară. Toate celelalte instituții publice, începând cu CNA și terminând cu procuratura anticorupție, făceau doar fațadă. Mimau lupta cu corupția, nu făceau nimic, erau doar dosare care nu aveau nici o finalitate. Nici acum nu avem foarte multe finalități, dar sper foarte mult că de acum încolo jurnalismul de investigație din R. Moldova se va manifesta printr-un impact și mai mare decât a avut până acum.” 

Alex Buretz, caricaturist

„Eu am și uitat despre unele evenimente din trecut care sunt expuse aici, și cred că e important de reamintit. Trebuie să vedem cum a influențat presa viața politică, cum unele investigații au dus la demiteri, la urmăriri penale. M-am amuzat de unele obiecte expuse, cu ar fi ciubotele lui Țuțu.”

Victoria Cernea, studentă

„Am rămas plăcut surprinsă să constat faptul că se organizează asemenea expoziții despre corupție, să fie expuse materiale care relevă acest subiect. Corupția este un fenomen răspândit la nivel global și având în vedere faptul că suntem un stat mai puțin dezvoltat, cu siguranță de  confruntăm cu această probleme. Ea nu trebuie ascunsă, ea trebuie expusă astfel încât societatea să cunoască despre ea și astfel să luptăm pentru ca să o combatem.” 

Anton Ostopovici, student

„Astfel de expoziții sunt importante pentru a se arăta o altă parte a istoriei, la fel de reală, de la independență încoace. Consider că foarte puțini cetățeni cunosc despre cele expuse aici, de asta este important să existe astfel de expoziții care arată nu doar actele de corupție, dar și munca depusă de jurnaliștii de investigație pentru a le descoperi.” 

Vladimir Bîrzoi, student

„Sunt un urmăritor al Ziarului de Gardă și aș fi bucuros dacă s-ar organiza măcar anual astfel de expoziții.” 

A colectat vocile Eugenia Wetz