Vicepremierul R. Moldova pentru reintegrare: „Dacă în Transnistria n-ar staționa armata rusă, atunci n-ar exista nicio problemă”
În perioada 27-28 noiembrie la Viena a avut loc prima întâlnire în formatul 5+2 din ultima jumătate de an. Părțile conflictului transnistrean au ajuns la un acord privind unele chestiuni, pe marginea cărora s-au certat pe parcursul a mai multor ani. Despre aceasta, precum și despre posibilul statut al Transnistriei în cadrul R. Moldova a vorbit Gheorghe Bălan, vicepremierul R. Moldova pentru reintegrare, participant la negocieri, într-un interviu pentru Hromadske.
Pe drumul reintegrării
− În ce măsură aceste negocieri au fost constructive? Ați reușit să abordați întrebarea cu privire la statutul Transnistriei?
− Dacă vorbim despre formatul de negocieri 5+2, trebuie de remarcat faptul că în acest an partea moldovenească și-a demonstrat voința politică. Am reușit să rezolvăm cinci probleme importante. Vreau să menționez redeschiderea podului peste Nistrului. El a fost reconstruit in 2001 dar nu reușeam să-l deschidem din motive banale, necunoscute. Acum am reușit să facem acest lucru în folosul populației, care circulă între ambele maluri ale Nistrului.
De asemenea, am reușit să rezolvăm și alte probleme cu care se confruntă populația din cauza conflictului nesoluționat. Aici vreau să menționez restabilirea legăturii telefonice. Adică a spațiului unic în domeniul telecomunicațiilor, ceea ce este un pas important pe calea reintegrării țării.
− După câte înțeleg, în ultimii 10 ani locuitorii de pe ambele maluri…
− …Nu au avut posibilitatea de a comunica între ei direct, folosind legătura simplă telefonică sau prin mobil. Pentru a vorbi prin telefonul mobil trebuiau să formeze un număr din zece cifre și să facă legătura prin satelit sau prin alte țări, pentru a suna rudelor și prietenilor de pe celălalt mal.
De asemenea, au fost rezolvate problemele școlilor cu predare în grafie latină, care se află pe teritoriul Transnistriei, și nu sunt controlate de autoritățile constituționale. Au fost eliminate obstacolele în calea funcționării normale a acestora: tarife discriminatorii pentru aceste școli, presiuni din partea Transnistriei față de profesori și elevi.
Totodată, am asigurat accesul țăranilor din raionul Dubăsari (aflat sub controlul autorităților autoproclamatei rmn) la terenurile lor agricole, pentru a le permite prelucrarea. Accesul a fost blocat în 2014 de către structurile transnistrene. La această etapă observăm că apar schimbări concrete. Încercăm cu pași mici să ne apropiem de întrebarea cu privire la statut.
În timpul negocierilor de la Dublin (când Irlanda a deținut președinția în OSCE), am reușit să convenim asupra agendei comune a procesului de negocieri, care include trei „coșuri” mari. Primul se referă la aspectele socioeconomice, al doilea la problemele umanitare și drepturile omului și al treilea la problemele de securitate și statut. În consecință, chiar și aceste runde, pe care le petrecem acum, discutând întrebările socioeconomice, este o parte din ceea ce trebuie să discutăm în procesul de elaborare a statutului juridic special al regiunii în componența R. Moldova.
Aceste mici, dar importante probleme − sunt un pas important pentru a trece treptat la aspectele politice. Și, probabil, în curând vom avea o viziune în problema transnistreană, pe care o vom discuta și cu partenerii internaționali și în același timp vom promova această viziune în cadrul formatului de negocieri 5+2.
Conflictul a fost inspirat din exterior
− Ați spus în mod repetat că există deja un document elaborat cu privire la statutul special al Transnistriei și că aceasta va fi o „autonomie largă”. Puteți să-mi spuneți ce presupune această „autonomie largă”? Ce i se va permite Transnistriei și ce nu?
− Înainte de a discuta despre statut și perspectiva de rezolvare, vreau să subliniez faptul că între malurile Nistrului nu există probleme religioase, etnice sau de orice alt fel. Conflictul a fost inspirat din exterior, el este artificial, este susținut de actori externi.
Când vorbim că suntem la fel, să zicem, avem în vedere că, de exemplu, în Transnistria locuiesc aproximativ 400 de mii de locuitori, dintre care 320 de mii deja au documente moldovenești.
Noi vedem că oamenii își leagă viitorul, soarta lor de R. Moldova. În ciuda faptului că conflictul a avut loc în 1992 și toți au avut cetățenia sovietică, cu timpul am observat că locuitorii transnistreni preferă să-și văd viitorul alături de ceilalți locuitori ai Moldovei.
Nu avem divergențe religioase, pentru că pe ambele maluri ale Nistrului locuiesc creștini ortodocși — 96-97% din populație. De asemenea și grupurile etnice care locuiesc pe ambele maluri, la fel sunt identice. Respectiv, nu avem dezbinare și diferențe, care să nu ne permită să trăim împreună și să avem un viitor comun.
Respectiv, noi nu vedem necesitatea unor competențe mai largi, decât o „autonomie largă”, care ar permite păstrarea anumitor aspecte culturale și în același timp, dezvoltarea potențialului economic local. Și, totodată, de a oferi alte tipuri de sprijin în cadrul acestei autonomii. Avem deja o astfel de experiență − există Autonomia Găgăuză, care din anii ’90 a primit un anumit statut în R. Moldova și acest lucru ne-a permis să evităm neînțelegerile și conflictele din anii ’90. Acest statut funcționează și acum și poate deveni un bun exemplu și pentru Transnistria.
− În 2006 a avut loc un referendum, la care 97% din populație au votat pentru alipirea la Rusia. Această „autonomie largă” va presupune un fel de politică externă „aparte”?
− Când vorbim de autonomie, nu poate fi vorba de o politică externă distinctivă față de cea pe care o au autoritățile centrale. Referitor la referendum, vreau să spun că acesta a fost de tipul celor care se organizează pe teritoriile aflate sub control străin, cu prezența armatelor străine. Acolo, unde votează „cât de ciudat ar părea” 97-98-99 sau chiar mai mult de 100% din populație, și aceste rezultate pot fi prezise. Noi nu credem că acest tip de referendum este eficient și recunoscut, nimeni nici nu l-a recunoscut.
Cum am spus, spre deosebire de alte zone de conflict, locuitorii din Transnistria preferă să aibă cetățenia R. Moldova care este principala cetățenie pe teritoriul regiunii. Cetățenia rusă și ucraineană, de asemenea, este prezentă, dar în număr mult mai mic. Vedem că și preferințele comerciale europene, de asemenea, sunt atractive pentru Transnistria.
Mai mult de 2,5 mii de agenți economici sunt înregistrați în R. Moldova și beneficiază de toate preferințele, pe care le au toți agenții din țara noastră. Și ei nu au nicio problemă și necesitatea de a obține statute adăugătoare.
Cred că în viitorul apropiat vom reuși să avem acele soluții, care vor fi în beneficiul populației. Avem nevoie de a vedea și de a înțelege diferențele dintre populația simplă, care locuiește acolo și liderii care încearcă să obțină pentru sine anumite beneficii și indulgențe.
− Adică, dacă e să rezumăm, această autonomie largă va presupune mai degrabă aspecte culturale…
− Economice și sociale, de asemenea.
− De exemplu, Transnistria va putea să încheie contracte cu Rusia?
− În R. Moldova autoritățile au o autonomie și atribuții destul de largi. Autoritățile moldovenești vor începe în curând implementarea experienței europene de descentralizare, pentru ca autoritățile locale să aibă posibilități de a oferi tot sprijinul populației. Autoritățile trebuie să fie aproape de populație. Noi credem că acest lucru poate fi o condiție necesară pentru ca și în Transnistria acest tip de competențe să fie atribuite autorităților locale, care să lucreze anume pentru binele populației.
Mă refer anume la aspectele socioeconomice, ca oamenii să simtă grija autorităților locale cu privire la viitorul și viața lor.
−Și când anume va fi gata acest document?
− Atunci când am vorbit despre document, am avut în vedere o viziune. Acest tip de viziune comună va fi prezentată în curând. Am elaborate această viziune și acum o redactăm, implicând în acest proces și organizațiile neguvernamentale. Vrem să obținem un consens general în privința documentelor menționate.
Vom prezenta proiectul documentelor partenerilor noștri internaționali. Vom fi gata pentru a începe discuțiile privind acest document și vom elabora în cadrul dezbaterilor o viziune comună cu partenerii noștri internaționali, pe care o vom promova în procesul de negocieri. Ne-am asumat angajamentul de a face acest lucru până la sfârșitul anului. Sper să reușim.
− Adică până la sfârșitul acestui an va începe discutarea statutului special?
− Da, transmiterea documentului partenerilor, discuțiile cu aceștia și încercarea de a elabora abordări comune la acest statut.
Teme sensibile
− Se spune că actualele negocieri, în mare măsură, au avut loc datorită faptului că a fost deschis un pod între malul stâng și drept al Nistrului. De ce este atât de important acest pod? Este mai degrabă ceva simbolic sau are o importanță practică deosebită?
− Cred că podul a fost cea mai ușoară problemă, pe care am reușit s-o rezolvăm. A fost nevoie doar de voință politică. Din partea Chișinăului nu au existat probleme, aveam nevoie de o deschidere din partea Tiraspolului. Slavă Domului, prin eforturi comune am reușit să demonstrăm această voință politică. După aceea ne-a reușit să ajungem și la un acord pe alte subiecte mai sensibile – libertatea de circulație, libertatea de a învăță în limba natală, problema proprietăților, telecomunicațiilor. Aceste aspecte sunt foarte importante și au fost mai greu de rezolvat.
Podul a fost abia începutul, savurarea a ceea ce am reușit să facem în procesul de negocieri. Progresul pe care l-am atins este semnificativ și acest lucru este cel mai mare pas în ultimii 10-15 ani a procesului de negocieri. Așa rezultate n-am avut.
Și eu cred că aceste acțiuni vor permite, treptat, de a schimba viața în bine și de a rezolva acele probleme stringente, care au fost discutate timp de zeci de ani. Dar dacă le vom rezolva, vom elimina acele întrebări, care creează presiune și nemulțumiri în procesul de negocieri, precum și conflictele permanente dintre părți, pur și simplu le vom scoate de pe ordinea de zi, deoarece nu vor mai exista.
Acest lucru va permite să fie creată o atmosferă bună, dar în același timp ne va oferi posibilitatea de a rezolva probleme noi, am vorbit deja despre trecerea la reglementarea politică –probleme de securitate, de demilitarizare, democratizare, retragerea trupelor străine și altele.
− Cât privește retragerea trupelor străine: cum apreciați posibilitatea ca Rusia, totuși, să meargă la acest pas?
− Pornind de la prezența trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova, problema trebuie privită prin prisma a două aspecte. Primul este contingentul rus de pacificare, care se află pe teritoriul R. Moldova cu acordul nostru, deoarece în 1992 am semnat cu Federația Rusă un acord de încetare a focului, care prevedea introducerea acestui contingent militar.
Partea moldovenească la etapa actuală insistă pe modificarea treptată a formatului militar într-o misiune de menținere a păcii cu mandat internațional, dar civil, care ar avea scopul nu de separare și control militar al zonei de securitate, ci de apropiere și rezolvare a problemelor de infrastructură, sociale și economice și restabilirea legăturilor pe care le pot face specialiștii civili, și anume reintegrarea treptată cu utilizarea investițiilor, proiectelor de infrastructură și dezvoltarea cooperării economice.
Cât privește a doua componentă, atunci este vorba despre grupul operativ al trupelor rusești – această componentă se află pe teritoriul țării noastre, fără acordul nostru, cu încălcarea statutului nostru de stat neutru, prevăzut în Constituție. Noi insistăm pe imediata și necondiționata retragere a trupelor rusești de pe teritoriul R. Moldova și în același timp pledăm pentru respectarea de către Federația Rusă a angajamentelor de la Istanbul de a retrage trupele și munițiile de pe teritoriul R. Moldova. Noi credem că retragerea trupelor va fi un factor important pentru ca dialogul privind reglementarea conflictului transnistrean și elaborarea statutului juridic special al regiunii să ne apropie de linia de sosire și ar contribui la soluționarea conflictului în timpul apropiat.
− Vreau sa va întreb cu privire la contrabanda, în care este implicată Transnistria. Mulți experți spun că Transnistria este o țeavă de furnizare de alcool, de tutun, de droguri de la est la vest. În ce măsură această problemă împiedică soluționarea conflictului?
− Într-adevăr, ceea ce este legat de lipsa de control la frontieră și de existența diferitor sisteme fiscale pe teritoriul țării noastre, a creat teren pentru anumite grupuri nelegale pentru a câștiga și din contrabandă atât la nivel local, după standardele locale – în direcția R. Moldova, cât și în direcția Ucrainei, folosind documente false și vânzarea de diferite bunuri fără achitarea impozitelor și plăților, a accizelor și a TVA, cât și la nivel național.
Faptul că autoritățile de la Chișinău și conducerea Ucrainei au voință politică și stabilesc controlul comun al frontierelor va duce treptat la diminuarea și, putem spune, chiar excluderea deplină în timpul apropiat a acestor infracțiuni, deoarece de-a lungul sectorului central al frontierei de stat moldo-ucrainene (inclusiv segmentul transnistrean) vor fi și vameșii moldoveni, și reprezentanții structurilor responsabile de protecția și paza frontierei din ambele țări.
Această abordare bazată pe colaborare la frontieră creează probleme reale pentru cei care se ocupă de fapte rele – contrabandă, trafic și alte aspecte. Eu cred că ne mișcăm în direcția cea bună și, în curând anume datorită eforturile conducătorilor noștri din Ucraina și Moldova vom reuși să rezolvăm această întrebare. Va fi și un factor important în soluționarea conflictului transnistrean, deoarece din traficul ilegal beneficiază și unii lideri, inclusiv lideri din Transnistria.
− „Unii lideri din Transnistria” – puteți să-i numiți?
− Când vorbesc despre oamenii care câștiga din aceasta, am în vedere un anumit procent din populația Transnistriei, care câștigă anume pe faptul că există diferențe în politica fiscală și vamală, că nu este controlată frontiera. Aceștia sunt mulți. Mulți nu mă refer la zeci de mii, dar câteva sute de persoane, care câștigă din aceasta. Anume de aceste fenomene trebuie să ne ocupăm. Aceasta nu se referă exclusiv la teritoriul Transnistriei. Astfel de oameni există și pe teritoriul Ucrainei și R. Moldova, cât și în străinătate, în alte țări, care se folosesc anume de faptul, că acest conflict nu este rezolvat și lacunele din legislație favorizează îmbogățirea lor ilicită.
− În acest an conflictul transnistrean împlinește 25 de ani. Când în opinia dvs. acesta va fi rezolvat?
− După cum am menționat deja, pentru a rezolva conflictul nu este nevoie de mari schimbări. Populația trăiește bine împreună și se înțelege cu ușurință, și oamenii nu au niciun fel de divergențe. În fiecare zi, zeci de mii de oameni de pe ambele maluri se vizitează reciproc, foarte mulți oameni au rude pe unul și pe celălalt mal. Nu avem dușmănie sau ură unul față de celălalt.
Dacă nu ar fi fost aceste structuri de forță din Transnistria, nu ar fi fost armata rusă, atunci n-am avea nicio problemă, și chiar n-ar fi fost nevoie de niciun fel de statut special, pentru că oamenii pot și știu să trăiască împreună și nu au unii față de ceilalți nicio pretenție.
Din partea noastră trebuie să ridicăm nivelul de trai al populației în R. Moldova, să fim atractivi pentru populația din Transnistria, să implementăm treptat reforme europene, standarde europene, să ridicăm nivelul de viață.
Și în același timp – să garantăm drepturile și libertățile omului. În cazul Germaniei, reintegrarea a fost una de succes tocmai datorită succesului acelor reforme, succesului modelului democratic. Republica Democrată Germană nu a putut oferi nimic în schimn, astfel populația însăși a decis ce și cum va fi mai departe. Cred că în acest sens trebuie să se lucreze în paralel cu negocierile. Și cred că dacă vom rezolva toate aceste aspecte, atunci negocierile vor fi de succes și populația însăși va dori să se reintegreze și destul de repede.
− Cinci ani?
− Acest lucru se poate produce și mai repede. Dar, nu trebuie să ne grăbim și să facem mișcări pripite și să propunem soluții, care ar crea mai multe probleme decât ar da un rezultat bun. Mai bine lucrăm mai mult și luăm o decizie, care ar fi viabilă și în interesul populației.
