Trei ani de asociere a R. Moldova cu UE
Astăzi, 27 iunie, se împlinesc trei ani de la semnarea Acordului de Asociere UE – R. Moldova. Acest Acord a instituit un mecanism inedit, complicat și îndelungat de reforme transformatoare în toate sectoarele statului. În urma acestor reforme, R. Moldova urmează să avanseze în procesul de asociere politică și integrare economică în UE. Pe lângă asistența europeană condiționată, procesul de reforme necesită o guvernare competentă, integritate instituțională și coerență politică din partea partidelor de la guvernare. Dar multe dintre aceste ingrediente au fost parțiale, sau chiar au lipsit în totalitate în ultimii trei ani.
Dezvăluirea fraudelor bancare după scrutinul parlamentar din noiembrie 2014 a devenit un catalizator puternic în demascarea deficiențelor guvernărilor considerate pro-europene. Toți cei care au cooperat cu guvernările așa-zis pro-europene au fost asociați automat cu eșecurile acestora, UE devenind principala victimă. Aceasta a încurajat euroscepticismul în societate, fortificând pozițiile forțelor pro-ruse. Astfel, declinul imaginii UE a devenit iminent, stabilizându-se la 40-45% în anii 2016-2017. Dar aceasta nu a anulat importanța implementării Acordului de Asociere, față de care atât Chișinăul cât și Bruxelles-ul și-au asumat angajamente cu efecte juridice clare.
Eclipsați de frauda bancară și de spirala corupției politice, primii trei ani de implementare a Acordului de Asociere s-au remarcat, totuși, prin cel puțin trei schimbări pozitive.
În primul rând, instituțiile europene și-au modificat atitudinea față de clasa politică de la Chișinău, care s-a maturizat. În consecință, UE a fortificat principiul de condiționalitate, iar revizuirea Politicii Europene de Vecinătate în 2015 a fost un imbold adițional. Astfel, UE a formulat o „foaie de parcurs” privind reformele prioritare în februarie 2016, care a constrâns guvernarea să impulsioneze reformele tărăgănate sau trecute cu vederea. A urmat reintrarea în joc a FMI-ului, fără de care calmarea sectorului bancar și a economiei ar fi, pur și simplu, imposibilă.
A doua mișcare pozitivă a fost sporirea exporturilor spre UE care, în 2016, a depășit 60% din totalul exporturilor. La aceasta a contribuit liberalizarea comerțului cu UE, ca parte componentă a Acordului de Asociere, și interacțiunea mai puternică a exportatorilor din Moldova cu piața europeană. Măsurile comerciale restrictive, aplicate de Rusia, a motivat suplimentar reorientarea spre piețele occidentale.
Cea de-a treia îmbunătățire o reprezintă intensificarea dialogului regiunilor tradițional pro-ruse (Autonomia găgăuză, raionul Taraclia) din interiorul Moldovei cu UE. Prin intermediul proiectelor dedicate susținerii agriculturii și dezvoltării rurale, UE a decis să aloce circa 6,5 mln. de euro pentru proiecte antreprenoriale, care menite să consolideze încrederea între aceste regiuni și Chișinău. A avansat și angajarea graduală, cu medierea UE, a regiunii transnistrene în procesele de armonizare la practicile europene în domeniul ZLSAC.
Cu toate acestea, primii trei ani de implementare a Acordului au fost influențați de multiple handicapuri.
În primul rând, autoritățile au scăpat de sub control, în cunoștință de cauză, situația din sectorul bancar, care a afectat credibilitatea instituțiilor și a clasei politice. Deși toate instituțiile au fost mereu controlate politic, niciunul dintre partidele de la guvernare nu a dorit să spargă cercul vicios din sectorul bancar.
În al doilea rând, în 2015, pentru prima dată, Chișinăul s-a confruntat cu înghețarea asistenței europene. Anterior, UE putea să nu transfere anumite tranșe din cauza îndeplinirii incomplete a reformelor sau realizării lor defectuoase (bunăoară, în justiție). Înghețarea asistenței a fost un semnal pentru alți donatori externi, afectând resursele bugetare disponibile.
Nu în ultimul rând, Acordul a devenit ostaticul conflictelor politice, în urma cărora reformele din unele sectoare au fost amânate/blocate, din lipsă de consens între formațiunile de la guvernare.
În prezent, implementarea Acordului de Asociere poate fi viciată de introducerea, în lipsa unui consens larg în societate, a votului mixt de către PD, care poate remodela în mod negativ asistența UE pentru R. Moldova.
Cei trei ani de la semnarea Acordului de Asociere au fost dificili pentru dialogul moldo-comunitar, care a pornit de la un entuziasm absolut și a ajuns la o reticență debordantă și prudență maximă din partea UE. Totuși, există căi de înrădăcinare a reformelor, dar pentru aceasta e nevoie de condiționalități europene, opoziție pro-europeană activă și credibilă, societate civilă imparțială și activă și surse media echilibrate, cu-adevărat independente.
Autor: Denis Cenușă, de la Centrul Analitic Independent „Expert Grup”
