Gafă istorică a președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski: „România a ocupat nordul Bucovinei în 1918”
„România a ocupat nordul Bucovinei în 1918”. Declarația a fost făcută de președintele Ucrainean, Volodimir Zelenski, în cadrul unui discurs ținut cu ocazia Zilei Unităţii şi Libertăţii Ucrainei, marcată anual la 22 ianuarie.
„În urma cu 101 ani a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statului ucrainean și a luptei de eliberare națională. Visele pentru care au trăit și au murit cei mai buni fii ai Ucrainei s-au îndeplinit. Acesta este un citat din actul „Sluca” care a anunșat unificarea într-un singur stat independent si a fost proclamat într-un mod solemn de către lideri la 22 ianuarie 1919 în Piața Sofia din Kiev.
În toate colțurile Ucrainei, acest lucru a fost întâmpinat cu entuziasm și inspirație: în sfârșit a existat șansa de a construi o țară unită și independentă. Din păcate s-a pierdut. Ambițiile politicienilor i-au împiedicat să atingă adevărata unitate de stat. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte.
Nu după mult timp Republica Populară Ucraineană a cedat Kievul sub presiunea bolșevicilor, o bună parte din teritoriile Galiției au fost ocupate de trupele poloneze, Bucovina de Nord de români, iar Transcarpatia i-a revenit Cehoslovaciei.
Au trecut peste o sută de ani. Am tras concluzii din această poveste?
(…) Vom putea să ne îndreptăm în viitor fără a ne certa despre trecut?”, a susținut președintele Ucrainei.
La 28 noiembrie 1918, Consiliul Național Român convoacă Congresul General al Bucovinei. În acea zi Congresul a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu Bucovinei România. Ulterior, aceasta a fost recunoscută prin tratatul de la Saint Germain, semnat pe 10 septembrie 1919.
„După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul la libera hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdile dezrobirii noastre. De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a Țării și fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”, se arată în declarația din 28 noiembrie 1918.
Cu toate acestea, Bucovina istorică nu se mai află integral în graniţele României. Jumătatea nordică a fost pierdută în urma Pactului Ribbentrop-Molotov prin care Iosif Stalin şi Adolf Hitler şi-au împărţit teritorii în Estul Europei. Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, cunoscut ca Basarabia, și din partea nordică a regiunii Bucovina. În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană.
