Revenirea migranților: „Acasă am cunoscut de toate – și corupție, și trafic de influență, și cârdășie, și șantaj, și birocrație, măcar ia-ți lumea în cap și pleacă de unde ai venit”
În cei 27 de ani de când sunt împreună, Corina și Viorel Cojocaru au trecut prin multe încercări: studii, migrație, muncă grea printre străini… Greutățile le-au fost răsplătite cu venirea pe lume a patru copii – patru fiice, care pentru familia Cojocaru înseamnă bucuria și succesul vieții lor.
Despărțirea de copil, plecarea printre străini
„Probabil mulți își amintesc cât de grei erau anii ’90. Noi eram studenți când a venit pe lume primul copil. Fără vreun ajutor, ne descurcam singuri. Eu m-am transferat la studii fără frecvență, iar soțul a abandonat facultatea, alegând să muncească. Când am înțeles că nu ne mai descurcăm, am decis să plecăm la muncă peste hotare pentru a face bani de o casă. Am plecat fără copilaș, deoarece nu aveam nicio claritate despre ce vom face acolo. Nu pot să uit și până astăzi cât de greu a fost să mă despart de ea, care, plângând, mă ruga să nu plec”, povestește la distanță de circa 25 de ani Corina Cojocaru din satul Zămciogi, raionul Strășeni.
După ce s-au angajat la muncă în domeniul construcțiilor, având venituri stabile, și-au luat copilașul la ei. „Munceam, trecând prin multe greutăți printre străini. În 2009 s-a născut Esenia, apoi am adus-o pe Sanda, iar în 2016 s-a născut Izabella. Copiii, rând pe rând, au mers la școală, iar noi munceam și agoniseam cu gândul la zile mai bune”, continuă Corina.
Ea amintește de anii în care, fiind peste hotare, și-au deschis propria companie de reparații și construcții. „Ne mergea bine. Aveam contracte de reparații chiar și în edificii de elită. Într-o bună zi însă, una dintre fiicele noastre s-a îmbolnăvit, iar medicii ne-au indicat să plecăm cu traiul în altă parte, deoarece copilul nu putea fi tratat în condițiile climaterice din regiunea în care locuiam. Trebuia să alegem afacerea sau sănătatea copilului. În 2021, pe timp de Covid, am decis să revenim în Moldova, lăsând mare parte din lucruri peste hotare”, continuă Corina povestea vieții familiei sale.
Revenirea acasă după ani de migrație
Reveniți acasă, în Moldova, au adus-o pe lume pe Carolina. Având patru copii, au decis să rămână acasă, la Zămciogi, Strășeni și să-și continue afacerea în domeniul reparațiilor și construcțiilor.
„Am investit toți banii agonisiți în anii trăiți peste hotare și având o experiență de peste 20 de ani în construcții, am început munca. Prima noastră activitate a fost renovarea grădiniței de copii din Băcioi, după reparația căreia, pentru că utilizăm tehnologii performante, am fost solicitați să renovăm și alte edificii din sat. Am perfectat pachetul necesar de acte și am început să participăm la licitații. La început de 2022, după o iarnă grea, am participat la două licitații de la nordul republicii, după care viața noastră s-a transformat în calvar. Atunci nu cunoșteam că prin raioane sunt operatori economici regionali care prin corupere își «cumpără» locuri la licitații. Nici nu am fi crezut dacă nu ne-am fi ciocnit personal cu astfel de situații după ce compania noastră câștigase două licitații ale aceleiași autorități contractante, fiind însă descalificată din motive neîntemeiate”, descrie Corina perioada în care a aflat că în R. Moldova licitațiile pot fi trucate sau cumpărate. Atunci, în 2022, au contestat deciziile privind descalificarea, iar Agenția Naţională pentru Soluționarea Contestațiilor (ANSC) a cerut reevaluarea ofertei companiei familiei Cojocaru, găsind-o conformă.
„Deși contractul de 500 de mii ne-a fost atribuit, perdanții au decis să ne învețe minte, ca noi, care aveam sediul într-un sat din Strășeni, să nu mai pretindem la contracte teritoriale, deși legea permite acest lucru”, povestește Corina. Despre cea de-a doua licitație, de un milion, ea spune că „deși exista o decizie a ANSC favorabilă nouă, contractul a fost atribuit unui operator economic teritorial. În mod repetat, am contestat decizia la ANSC, sesizând legalitatea acțiunilor autorității contractante. Dar, contestațiile nu plac nimănui, așa că ne-am confruntat cu numeroase probleme la executarea lucrărilor.”
— Care erau acestea?
— Eram contactați de Inspecțiile Muncii de la Nord – de pe la Edineț, de la Ocnița, fiind întrebați despre accidente de muncă inexistente sau despre legalitatea contractelor cu angajații. Apoi au început a amenința muncitorii, determinându-i să părăsească șantierul. Apoi aveam apeluri de la Procuratura Briceni, fiind întrebați dacă nu cumva certificatele depuse de noi la licitații sunt false, apeluri de la persoane dubioase, care circulau cu mașina cu plapume și perne, pretinzând servicii de reparație în cadrul companiei noastre, apeluri stranii, filmări de la șantier puse pe rețele de socializare de către o persoană infiltrată care prestase servicii de proastă calitate companiei noastre. Cu cât mai mult încercam să obținem contractul care pe drept era atribuit nouă, cu atât mai dure erau acțiunile de intimidare.
— Și ce a urmat?
— Când au înțeles că nu pot să ne învingă, au depus un demers către Agenția Achiziții Publice (AAP), cerând includerea companiei noastre în „lista neagră” pentru a nu mai participa la licitații. În paralel, au contestat și atribuirea contractului de achiziții. Când revenisem din străinătate, nu cunoșteam nimic despre posibile licitații trucate, despre „otcaturi” cerute de obicei de autoritățile contractante de la operatorii economici pentru atribuirea contractelor. Muncind aici timp de trei ani, am cunoscut de toate: și corupție, și trafic de influență, și cârdășie, și șantaj, și birocrație, măcar ia-ți lumea în cap și pleacă de unde ai venit…
De la noi s-au cerut sume mari de bani ca să fim lăsați în pace
Niciodată nu au tăcut, nu au trecut cu vederea nelegiuirile.
„Am depus plângeri la CNA. Am transmis acte. Am și fost informați că a fost inițiat un dosar penal împotriva autorității contractante, dar alte informații nu cunoșteam. La 14 martie 2023, la 06:20 dimineața, acasă și la biroul firmei au fost efectuate percheziții. Căutau acte, contracte, plângeri înregistrate și multe altele. A început o teroare cumplită, cu interceptări și urmăriri. A fost ridicat telefonul soțului, din care au fost luate contacte, diverse persoane fiind solicitate să depună declarații contra noastră. Ni s-au cerut sume mari de bani ca să fim lăsați în pace. În consecință, un ofițer se află sub învinuire, dosarul fiind la Judecătoria Buiucani”, povestește Corina. Ea spune că pentru a depăși acest calvar și pentru a continua munca, au deschis altă companie. Au vrut în acest mod să diminueze alte posibile riscuri legate de participarea la licitații publice regionale. „Din păcate însă, scenariul se repetă. După ce am participat la o licitație în raionul Nisporeni – pentru executarea lucrărilor de reparație a Centrului de Sănătate Grozești, ne confruntăm cu aceleași bariere puse intenționat în cale de către «baronii locali». Acum, în timpul licitației electronice, ofertantul teritorial a migrat de pe locul opt pe locul doi, imediat după noi, reducând oferta inițială de la 412 mii la 260 de mii de lei”, explică Corina Cojocaru.
— Și ce a urmat?
— Am fost descalificați, câștigătoare devenind o firmă locală, tradițional câștigătoare a mai tuturor licitațiilor. M-am convins de asta după ce am analizat date de pe achiziții.md. Am contestat licitația la ANSC, iar Centrul de Sănătate Nisporeni a fost obligat să reevalueze oferta noastră. După reevaluare, oferta iarăși a fost descalificată. Am contestat repetat. Până la urmă, autoritatea de stat ne-a expediat la semnare contractul, cu condiția să depunem o garanție bancară de bună execuție în valoare de 5% din suma contractului. Am riscat doar ca să putem merge mai departe. Așa cum firma care era cronic «învingătoare» nu știe a pierde, au început în fel și chip să ne blocheze activitatea. Avem bănuieli rezonabile că firma perdantă a infiltrat o persoană pentru a executa lucrări necalitative pe șantier. Timp de o lună, aceasta a executat lucrări dezastruoase, ignorând observațiile dirigintelui de șantier. Am reziliat contractul, după care au urmat amenințări că va depune plângeri peste tot. Am invitat-o să discutăm. Nu a venit, în schimb, periodic, apare la șantier, avertizând muncitorii să nu mai lucreze. Posibil, recurge la amenințări, deoarece aceștia pleacă fără explicații. În plus, fosta angajată care a compromis lucrările desfășurate de firma noastră a depus o cerere la Poliție, invocând probleme inexistente, iar un reprezentant al Poliției a cerut de la companie acte aferente licitației prin care compania a obținut contractul de achiziții, acte contabile, care nu sunt de competența poliției, tabele de pontaj, dări de seamă, registre de angajați și multe altele, confirmându-ne astfel că suntem nedoriți pe acest teritoriu, pentru că am fi ocupat locul cuiva. Am oferit Poliției numeroase probe, inclusiv video și poze ale lucrărilor necalitative executate de fosta angajată. Între timp, am aflat că mai multe lucrări de reparație la Inspectoratul de Poliție Nisporeni au fost contractate anume de firma care deține monopolul licitațiilor în zonă. În urma ilegalităților cu care ne confruntăm la Nisporeni, unde polițiștii solicită declarații chiar și de la medicii care activează la etajul doi al clădirii în care noi efectuăm reparații, amenințându-i că în caz că nu le depun, vor fi citați la Inspectorat sau în Judecată. Am depus o plângere la Procuratura Generală și am sesizat (iarăși!) CNA. Până în prezent, nu avem vreun răspuns de la aceste autorități.
Nota redacției: Acest articol nu este o investigație. Este o tentativă de a reda calea revenirii din migrație a unei familii cu patru copii, care timp de peste 20 de ani a muncit la construcții în străinătate. Redacția deține acte, nume de firme și de persoane implicate în schemele descrise de Corina Cojocaru.
