Omisiunea includerii soțului ca succesor al părții vătămate sau al părții civile în procesul penal – neconstituțională. Decizia Curții Constituționale

Curtea Constituțională a declarat marți, 6 aprilie, neconstituțional articolul 81 din Codul de procedură penală, în partea omisiunii includerii soțului sau a soției ca potențial succesor al părții vătămate sau al părții civile în procesul penal.  Potrivit deziei CC, până la modificarea articolului 81 din Codul de procedură penală de către Parlament, Înalta Curte a instituit o soluție provizorie, potrivit căreia soțul sau soția va putea fi recunoscut în calitate de succesor al părții vătămate sau al părții civile în procesul penal.

De asemenea, Curtea a declarat neconstituțional textul din articolul 81 alin. (2) din Codul de procedură penală referitor la obligația procurorului sau a instanței de judecată de a alege un singur succesor al părții vătămate sau al părții civile în procesul penal în cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate.

Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea privind controlul constituționalității articolelor 77, 81 și 315 din Codul de procedură penală, referitoare la omisiunea includerii soțului ca succesor al părții vătămate sau al părții civile, sesizarea având la bază o excepție de neconstituționalitate ridicată de procurorul Dumitru Calendari. 

Analiza Curții: 

Curtea Constituțională a reținut pentru analiza sa una dintre prevederile legale contestate, și anume articolul 81 din Codul de procedură penală. Acest articol stabilește, în părțile sale relevante, că în procesul penal, calitatea de succesor al părții vătămate sau al părții civile îi este recunoscută uneia din rudele apropiate ale victimei, care și-a manifestat dorința de a exercita drepturile și obligațiile părții vătămate decedate sau care, în urma infracțiunii, a pierdut capacitatea de a-și exprima conștient voința. De asemenea, recunoașterea calității de succesor al părții vătămate sau al părții civile în cazul rudei apropiate care o solicită o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, ofițerul de urmărire penală ori instanța de judecată. În situația în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanței de judecată.

Curtea a observat că argumentul principal al autorului excepției de neconstituționalitate constă în omisiunea includerii în legislația procesual penală a soțului în calitate de posibil succesor al părții vătămate.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut distincție între victimele directe și victimele indirecte. Cu privire la victimele indirecte, Curtea Europeană a admis că, dacă pretinsa victimă a unei încălcări a decedat în timpul procedurilor judiciare, atunci o rudă apropiată sau un moștenitor ar putea continua, în principiu, procedura, pentru că persoana are un interes suficient în cauză.

Persoanele care ar putea avea calitatea de victimă indirectă și, respectiv, care ar putea fi admise într-un proces ar putea fi, de exemplu: părinții, copiii, frații, surorile, bunicii, nepoții, legatarul universal fără legături de rudenie cu decedatul, partenerul necăsătorit sau partenerul de facto. În această listă poate fi inclusă și soția victimei decedate. Totodată, Curtea Europeană a stabilit că pot avea calitatea de victimă indirectă mai multe persoane, nu doar una singură. Persoanele în discuție trebuie să aibă un interes legitim și o „legătură suficientă” cu victima decedată.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a acceptat că prevederile articolului 81 din Codul de procedură penală prezintă o ingerință în dreptul de acces liber la justiție garantat de articolul 20 din Constituție, sub aspectul omisiunii includerii soțului sau a soției în categoria potențialilor succesori ai părții vătămate decedate.

De asemenea, în realizarea calității sale de suveran al controlului de constituționalitate, Curtea a observat că prevederile articolului 81 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală reclamă problema numărului potențialilor succesori ai părții vătămate sau ai părții civile. Prevederile menționează că, „în cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanței de judecată”. Așadar, din acest text de lege rezultă că poate fi acceptată și, respectiv, poate participa în procesul penal, în calitate de succesor al părții vătămate sau al părții civile, doar o singură persoană. Prevederile în discuție limitează dreptul de acces liber la justiție al altor potențiali succesori ai părții vătămate sau ai părții civile.

Curtea a observat că există o tendință în mai multe state de a include soțul sau soția în categoria rudelor sau a persoanelor apropiate. Soțului sau soției îi este oferită posibilitatea de a obține calitatea de succesor al victimei. Soțul sau soția poate avea un interes legitim de a participa la procesul penal și poate avea, de asemenea, o „legătură suficientă” cu victima decedată, având în vedere relațiile familiale ce derivă dintr-o căsătorie. Curtea nu a constatat existența vreunui scop legitim care să justifice opțiunea legislatorului de a nu include soțul sau soția în cercul persoanelor care ar putea obține calitatea de succesor al părții vătămate sau al părții civile.

În egală măsură, Curtea nu a confirmat existența vreunui scop legitim pentru prevederile normative care impun atribuirea calității de succesor al părții vătămate sau al părții civile doar unei singure persoane.

Curtea a conchis că articolul 81 din Codul de procedură penală contravine, în partea referitoare la omisiunea includerii soțului/soției în calitate de potențial succesor în procesul penal al părții vătămate sau al părții civile, articolului 20 coroborat cu articolul 54 din Constituţie şi, prin urmare, este neconstituţional.

Totodată, până la modificarea articolului 81 din Codul de procedură penală de către Parlament, Curtea a instituit o soluție provizorie, potrivit căreia soțul sau soția va putea fi recunoscut în calitate de succesor în procesul penal al părții vătămate sau al părții civile. În acest sens, Curtea a emis o Adresă Parlamentului.

De asemenea, Curtea a conchis că textul „În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată.” din articolul 81 alin. (2) din Codul de procedură penală contravine articolului 20 coroborat cu articolul 54 din Constituţie şi, prin urmare, este neconstituţional. 

Concluziile Curții 

Pornind de la cele menționate, Curtea: 

• 1.  A admis parțial sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 77, 81 și 315 din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr. 1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul. 
• 2.  A declarat neconstituțional articolul 81 din Codul de procedură penală, în partea ce ține de omisiunea includerii soțului în calitate de potențial succesor în procesul penal al părții vătămate sau al părții civile. 
• 3.  Până la modificarea articolului 81 din Codul de procedură penală de către Parlament, soțul va putea fi recunoscut în calitate de succesor în procesul penal al părții vătămate sau al părții civile.
• 4.  A declarat neconstituțional textul „În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată.” din articolul 81 alin. (2) din Codul de procedură penală. 
• 5.  A declarat inadmisibilă sesizarea în partea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 77 și 315 din Codul de procedură penală, ridicată de dl procuror Dumitru Calendari în dosarul nr. 1-19180133-05-1a-16032020, pendinte la Curtea de Apel Cahul. 
• 6.  Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.