Moldova a pierdut încă un caz la CtEDO

Curtea Europeană pentru drepturile Omului (CtEDO) a făcut publică hotărârea în cauza Veretco c. Moldovei.
În cauza Veretco, reclamantul este Fiodor Veretco, născut în 1963, care locuiește în Seliște.

La 28 noiembrie 2012 reclamantul a fost reținut de poliție, fiind acuzat de trafic de persoane minore.
La 30 noiembrie 2012 procuratura a înaintat un demers privind eliberarea unui mandat de arest în privința reclamantului, pe motiv că reclamantul poate să se ascundă de la urmărire penală, influența investigația și să comită alte infracțiuni.

Instanța de judecată a eliberat mandat de arest în privința reclamantului pentru un termen de 30 de zile.

Reclamantul a contestat eliberarea mandatului de arest, invocând lipsa motivelor ce ar justifica arestarea sa și ignorarea de către instanța de judecată a măsurilor preventive non-privative de libertate.

La 6 decembrie 2012 instanța de recurs a respins contestația reclamantului, fără a răspunde la argumentele invocate de către reclamant.

La 26 decembrie 2012 instanța de judecată a prelungit arestarea reclamantului pentru un termen de 30 de zile, reiterând motivele anterioare.

La 11 ianuarie 2013 instanța de recurs a respins contestația reclamantului, fără a răspunde la argumentele invocate de către reclamant.

La 22 ianuarie 2013 procuratura a cerut prelungirea arestării reclamantului. Instanța de judecată a respins demersul procuraturii și a dispus eliberarea reclamantului sub control judiciar.

În perioada 28 noiembrie – 5 decembrie 2012 reclamantul a fost deținut în IDP a Comisariatului General de Poliție, ulterior care a fost transferat în Penitenciarul nr. 13, unde a fost deținut până la 24 ianuarie 2013.

Potrivit fișei medicale prezentate de către reclamant, la 1 octombrie 2012 acesta a fost diagnosticat cu traumă toracică, 2 coaste rupte și contuzie a umărului drept, urmare a unei căderi la locul de muncă. La 23 octombrie 2012 el a fost diagnosticat cu bronhopneumonie post-traumatică, fractură a coastei, condiție sub-febrilă, dureri în piept, etc. Doctorii i-au recomandat reclamantului să stea în pat, aplicarea pansamentelor și tratament intra-muscular antibiotic a pneumoniei.

La ședința din 30 noiembrie 2012, doctorul A. a confirmat diagnoza pneumoniei și a reiterat necesitatea tratamentului. În aceeași ședință reclamantul a invocat dureri și imposibilitatea de a dormi din cauza coastelor rupte, etc.

La ședința din 26 decembrie 2012 reclamantul a pretins că nu a fost vizitat de medic pe durata detenției sale.
La 22 decembrie 2012 avocatul reclamantului s-a plâns procuraturii despre condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 și lipsa unei asistențe medicale.

În fața Curții, invocând articolul 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 și lipsa unei asistențe medicale. Invocând articolul 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns de detenție ilegală, deoarece arestarea acestuia s-a examinat în lipsa materialelor dosarului penal. În continuare reclamantul s-a plâns că nu a avut acces la probele în baza cărora instanțele au adoptat deciziile sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns de lipsa unor motive suficiente și relevante în respingerea habeas corpus în virtutea stării sănătății și neaudierea doctorului în instanța de recurs. În final reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, deoarece nu avea dreptul la compensație pentru violarea articolului 5.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenție, notând că reclamantul a prezentat fișe medicale, potrivit cărora cu o lună înainte de arestare, reclamantul a fost diagnosticat cu pneumonie, coaste rupte, contuzia mânii, fiind prescrise antibiotice, documentele fiind prezentate instanțelor judecătorești naționale.

Curtea a observat că reclamantul suferea de pneumonie, stare care în lipsa unui tratament punea în pericol viața, din cauza riscului de acumulare a lichidului în plămâni. În aceste circumstanțe, lipsa unei asistențe medicale prompte și calificate a determinat tratament inuman și degradant.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 4 din Convenție, pe motivul că reclamantul și avocatul său nu au avut acces la materialele cauzei penale, contrar principiului egalității armelor.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 5 din Convenție, deoarece legislația relevantă nu a oferit un remediu reclamantului, pe motiv că nu exista o achitare definitivă a reclamantului pe toate capetele de acuzație, iar Guvernul nu a prezentat nici un argument în contradictoriu în acest sens.

Reclamantul a cerut 20000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 4500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Însă, Curtea a acordat reclamantului 9800 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 605 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.