Guvernul R. Moldova trebuie să-i achite lui Vlad Filat suma de 7 500 de euro, drept prejudiciu moral pentru limitarea publicului în cadrul ședințelor de judecată
Statul trebuie să-i plătească fostului premier Vlad Filat 7 500 de euro cu titlu de prejudiciu moral. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a admis parțial marți, 31 ianuarie, plângerea politicianului privind lipsa de publicitate în cadrul procedurii penale.
„Curtea hotărăște că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de publicitate în cadrul procedurilor penale ale reclamantului”, se menționează în hotărârea emisă marți.
Reacția lui Vlad Filat la decizia CtEDO
După publicarea hotărârii CtEDO, fostul premier Vlad Filat a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că a așteptat „acest moment de 7 ani și 4 luni”: „Atât a trecut din momentul în care a avut loc acel complot, pe 15 octombrie 2015”, a declarat Filat.
„Întreg procesul de judecată până la condamnare a durat exact 8 luni de zile. (…) Reținere, arestare și așa-numitul proces de judecată care a dus la o condamnare, pe care am considerat-o dintotdeauna nedreaptă, având la bază un proces inechitabil, cu încălcarea unui din cele mai importante principii care vizează procesul echitabil, ce ține de publicitatea ședințelor de judecată. (…) Aceste ședințe secrete au dus la încălcarea a foarte multe drepturi și libertăți fundamentale ale omului”, a spus fostul premier Filat.
Vlad Filat a solicitat 30 000 de euro pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit. De asemenea, a solicitat 8 400 de euro pentru costuri și cheltuieli de judecată în fața Curții. Guvernul a susținut că sumele solicitate sunt neîntemeiate și excesive.
Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Arrticolului 6 § 1 din Convenție, dreptul la un proces echitabil.
Ea a considerat că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și fondul plângerii întemeiate pe articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție referitoare la presupusa imposibilitate de a se prezenta la audierea martorilor apărării.
La etapa judiciară, instanța de fond și instanța de apel au admis, în pofida dezacordului reclamantului, cererea procurorului de a petrece ședințele cu ușile închise, motivându-se pentru a evita prejudicierea urmăririi penale într-un alt dosar al reclamantului, separat de cel pendinte, care a vizat alte acuzații de luare de mită și trafic de influență, în legătură cu fraude masive în sistemul bancar din R. Moldova.
Judecătorii au subliniat că anumiți martori din prezenta cauză urmau să fie audiați și în cadrul procedurii celeilalte și că procesele-verbale ale cauzei pendinte și ale cauzei separate conțin sau ar putea conține în viitor informații și probe care ar trebui protejate în interesul justiţiei.
Totodată, instanţa de fond a acceptat audierea a paisprezece martori ai apărării dintr-o listă de treizeci sugerată de reclamant. Întrucât unii dintre acești martori nu s-au prezentat, instanța le-a expediat citații în repetate rânduri. Ulterior, instanța a respins demersul reclamantului de a-i aduce forțat. Până la urmă, doar șapte martori ai apărării s-au prezentat în fața primei instanțe și a instanței de apel. Totodată, au fost audiați douăzeci și opt de martori ai acuzării.
Procesul judiciar s-a încheiat cu decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017. În special, Curtea a declarat inadmisibile recursurile depuse de părți și a confirmat condamnarea reclamantului la nouă ani de închisoare pentru corupție pasivă și trafic de influență. Judecătorii și-au întemeiat condamnarea pe declarațiile unui cunoscut om de afaceri, I.S., care declarase că l-a mituit pe reclamant, pe declarațiile altor apropiați I.S., precum și pe probe scrise.
Invocând articolul 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa audierilor publice în cauza sa penală. Invocând articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, el a susținut, de asemenea, că instanțele naționale nu au luat măsuri eficiente pentru a asigura prezența martorilor apărarii și că echitatea generală a procesului său penal a fost afectată.
În speță, Curtea a luat în considerare faptul că urmărirea penală separată, pentru care audierile s-au desfășurat cu ușile închise în cadrul prezentului proces, a vizat frauda masivă care a subminat sistemul bancar moldovenesc. De asemenea, ea nu a putut exclude faptul că a face publice anumite mărturii, probe sau informații ar putea periclita buna desfășurare a acestei anchete și că ar putea exista un interes legitim în păstrarea confidențialității acestora pe parcursul procedurii urmate în prezenta cauză. Cu toate acestea, Curtea a reiterat că judecătorii naționali au trebuit să limiteze excluderea publicului din proces la ceea ce era strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, adică interesele justiției. Ea a subliniat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut audieri cu ușile închise pe tot parcursul procesului penal al reclamantului. Aceste autorități au motivat însă această decizie într-un mod destul de general, fără a oferi măcar câteva indicații cu privire la mărturia și alte informații a căror confidențialitate trebuia păstrată și fără a demonstra că aceste elemente sunt relevante și esențiale și pentru prezenta cauză cât despre urmărirea penală separată.
De asemenea, Curtea a reținut că judecătorii naționali au invocat necesitatea păstrării confidențialității probelor viitoare. În această privință, ea a reiterat că posibilitatea teoretică ca informațiile confidențiale să fie examinate la un moment dat al procedurii nu poate justifica menținerea publicului deoparte pe întreaga durată a procedurii (pentru comparație Kartoyev și alții, citați mai sus, § 59). Curtea a observat că autoritățile naționale nu au avut în vedere luarea de măsuri pentru limitarea efectelor lipsei de publicitate, de exemplu prin limitarea accesului doar la mărturiile și informațiile în litigiu și/sau prin ținerea anumitor audieri numai cu ușile închise.
În lumina celor de mai sus și chiar presupunând că au fost respectate celelalte drepturi la apărare, Curtea a considerat că nu s-a dovedit că excluderea publicului din procesul penal al reclamantului în fața instanței de fond și a instanței de apel era strict necesară în circumstanțele cauzei. În plus, ea a reținut că Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat numai asupra admisibilității recursurilor depuse de părți, fără ai fi audiat, și că această instanță nu a remediat în niciun caz lipsa de publicitate a procedurii în fața instanțelor inferioare.
În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către avocații V. Munteanu și T. Osoianu.
Vlad Filat a depus o cerere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului: Am fost victima unui proces desfășurat în condiții obscure
ZdG a informat în august 2017 când casa de avocatură Popa și Asociații au anunțat că Vlad Filat a depus o cerere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO). Decizia de a se adresa la CtEDO a fost luată de Vlad Filat în contextul în care magistrații din R. Moldova au emis o hotărâre de condamnare ilegală, spune avocatul acestuia, Igor Popa.
În cerere, Vlad Filat a invocat că, pe parcursul procesului de judecată, i-au fost încălcate mai multe drepturi garantate de Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Vlad Filat a reclamat încălcarea art. 3 din Protocolul nr.1 raportat la art. 13 al Convenției. Deşi a fost ales membru al Parlamentului pe baza unor alegeri democratice, ridicarea imunităţii şi revocarea mandatului de deputat s-a dispus cu încălcarea flagrantă a dreptului intern, se spunea în cerere.
Fostul deputat a cerut constatarea încălcării art. 6 din Covenție care prevede dreptul la un proces echitabil. În cerere, Vlad Filat a invocat încălcarea principiului publicității ședințelor de judecată.
„Am fost victima unui proces desfășurat în condiții obscure, de clandestinitate, fiindu-mi interzis dreptul de a comunica cu mass-media …. Nu a fost prezentat niciun element din care să rezulte că judecata mea în condiții de publicitate ar afecta interesul justiției”, se menționează în cerere.
