Decizia Curții Constituționale la sesizarea lui Vladimir Filat
Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă cererea prin care avocații lui Vladimir Filat au cerut interpretarea unor articole din Codul de Procedură Penală. „Curtea reține că dispozițiile contestate sunt clare în privința etapei la care poate fi invocată nulitatea probelor în cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, nefiind astfel încălcat articolul 23 alin. (2) din Constituție. Așadar, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată”, se menționează în decizia Curții Constituționale.
Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 5 martie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, iar Curtea Constituțională a luat decizia la data de 14 martie 2019.
Decizia a fost semnată de judecătorii Mihai POALELUNGI, Raisa APOLSCHII,
Aurel BĂIEȘU, Artur REȘETNICOV și Veaceslav ZAPOROJAN.
Astfel, examinarea dosarului Filat 2 va continua, la Judecătoria Chișinău.
Vedeți, mai jos, argumentele Curții Constituționale.
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.
15. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Tudor Osoianu, în dosarul nr. 1-209/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 342 alin. (2), 346 și 352 alin. (3) din Codul de procedură penală.
17. Prevederile menționate sunt contestate de către autorul excepției prin prisma articolelor 20, 23 alin. (2), 26 alin. (2) și 54 din Constituție.
18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că întregul set de probleme abordate de către autor în sesizare se referă la faptul că procedura ședinței preliminare a instanței de judecată nu conține prevederi clare cu privire la soluționarea plângerilor prin care se solicită declararea nulității probelor. Mai mult, acesta consideră că amânarea soluționării cererilor cu privire la nulitatea probelor până la pronunțarea sentinței este contrară Constituției (a se vedea § 10 din prezenta decizie). Cu privire la aceste aspecte Curtea reține următoarele.
19. Curtea reiterează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenție. Astfel, având același domeniu de aplicare ca dreptul la un proces echitabil garantat de Convenție, jurisprudența Curții Europene în cauzele privind utilizarea probelor în procesul penal este aplicabilă, cu diferențele de rigoare, în prezenta cauză.
20. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu stabilește reguli precise privind admisibilitatea probelor (a se vedea, de exemplu, Schenk v. Elveția, 12 iulie 1988, § 46, și Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83). Prin urmare, întrebarea la care trebuie să se răspundă este dacă procedura în ansamblu a avut un caracter echitabil (Svetina v. Slovenia, 22 mai 2018, § 43). Pentru a determina dacă procedura în ansamblu a fost echitabilă, trebuie să se aibă în vedere dacă dreptul la apărare a fost respectat. În particular, trebuie să se examineze dacă persoanei i-a fost oferită posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor și de a se opune utilizării acestora (a se vedea Zhang v. Ucraina, 13 noiembrie 2018, § 57).
21. Curtea constată că, potrivit articolului 345 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ședința preliminară se soluționează chestiunile privind: 1) cererile şi demersurile înaintate, precum şi recuzările declarate; 2) lista probelor care vor fi prezentate de către părţi la judecarea cauzei; 3) trimiterea cauzei după competenţă sau, după caz, încetarea, totală sau parțială, a procesului penal; 4) suspendarea procesului penal; 5) fixarea termenului de judecată și 6) măsurile preventive şi de ocrotire.
22. Soluționarea chestiunii cu privire la lista probelor în cadrul ședinței preliminare presupune faptul că instanţa trebuie să decidă, după ce a ascultat opiniile părților, asupra pertinenței probelor propuse în liste şi să dispună care din acestea trebuie prezentate la judecarea cauzei [articolul 347 alin. (3) din Cod]. Decizia cu privire la pertinența probelor se limitează la faptul că instanța trebuie să stabilească, în baza listei probelor prezentate, care probe au legătură cu cauza penală pe care o examinează [articolul 6 pct. 34) din Cod]. La această etapă, instanța de judecată nu poate să se pronunțe cu privire la cererile de declarare a nulității anumitor probe, pentru că acest exercițiu implică o examinare în fond a probei contestate, fapt ce excede competențelor sale relative la procedura ședinței preliminare în cadrul căreia se verifică doar pertinența probelor [a se vedea DCC nr. 47 din 22 mai 2018, § 42 (excluderea probelor din dosarul penal)].
23. Astfel, având în vedere faptul că la etapa ședinței preliminare nu pot fi soluționate cererile referitoare la declararea nulității probelor, Curtea va examina dacă posibilitatea de a contesta probele este asigurată la o altă etapă a procedurii, pentru a vedea dacă există garanții compensatorii.
24. Curtea observă că examinarea probelor în condiții de contradictorialitate este rezervată pentru etapa cercetării judecătorești. La această etapă, părțile pot solicita, inter alia, examinarea corpurilor delicte [articolul 372 din Cod], a documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale [articolul 373 din Cod]. În acest sens, dacă la etapa ședinței preliminare instanța de judecată decide care dintre probele prezentate instanței pentru soluționarea cauzei sunt pertinente, la etapa cercetării judecătorești judecătorul trebuie să examineze în fond fiecare probă pe care a considerat-o pertinentă. Astfel, Curtea reține că la etapa cercetării judecătorești părțile pot invoca și nulitatea probelor. De asemenea, dacă părțile au înaintat vreo plângere cu privire la nulitatea anumitor probe după trimiterea cauzei în judecată (i.e.potrivit procedurii prevăzute de articolul 297 alin. (4) din Codul de procedură penală), ele trebuie să-și reitereze plângerea la etapa cercetării judecătorești.
25. Solicitarea de a declara nule anumite probe la etapa cercetării judecătorești instituie, pe de o parte, un drept al părții de a face referire la această nulitate la etapa dezbaterilor judecătorești, iar pe de altă parte, o obligație a instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la nulitatea invocată. De altfel, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă, inter alia, probele pe care își bazează concluziile instanţa de judecată şi motivele pentru care instanţa a respins alte probe [articolul 394 alin. (1) pct. 2) din Cod].
26. Prin urmare, Curtea reține că organizarea actuală a etapelor examinării cauzelor penale în prima instanță nu împiedică părțile să conteste probele în instanța de judecată și să se opună folosirii acestora la adoptarea hotărârii. Faptul că nulitatea probelor nu poate fi invocată la ședința preliminară, așa cum dorește autorul excepției, ci trebuie amânată până la etapa cercetării judecătorești, nu reprezintă o problemă de constituționalitate. Important este că legislația procesual-penală citată supra asigură faptul că în cadrul examinării cauzei în fața instanțelor judecătorești părțile au dreptul să conteste probele pe care le consideră nule și, totodată, că instanțele judecătorești sunt obligate să se pronunțe cu privire la nulitățile invocate. Acest fapt îi permite Curții să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, garantate de articolele 20 și, respectiv, 26 din Constituție.
27. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile contestate sunt clare în privința etapei la care poate fi invocată nulitatea probelor în cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, nefiind astfel încălcat articolul 23 alin. (2) din Constituție. Așadar, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.
Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 342 alin. (2), 346 și 352 alin. (3) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Tudor Osoianu, în dosarul nr. 1-209/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Vedeți, mai jos, decizia integrală a Curții Constituționale:
Apărătorii au ridicat excepția de neconstituționalitate în privința articolelor 342, 346 și 352 din Codul de Procedură Penală.
Vedeți, mai jos, ce prevăd articolele din Codul de Procedură Penală, invocate de apărătorii lui Vladimir Filat.
Articolul 342. Încheierile instanţei judecătoreşti
(1) Toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează prin încheiere a instanţei de judecată.
(2) Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire şi asiguratorii, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei, precum şi încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte şi se semnează de judecător sau, după caz, de toţi judecătorii din completul de judecată.
(3) Încheierile instanţei asupra celorlalte chestiuni se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
(4) Încheierile date pe parcursul judecării cauzei se pronunţă public.
Articolul 346. Examinarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor
La soluţionarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor înaintate de către părţi la şedinţa preliminară, părţile îşi expun opiniile asupra chestiunii în cauză. În cazul în care cererile, demersurile sau recuzările au fost respinse, ele pot fi înaintate repetat în şedinţă la judecarea cauzei.
Articolul 352. Desfăşurarea şedinţei preliminare şi adoptarea încheierii
(1) Şedinţa preliminară începe cu anunţarea numelui şi prenumelui judecătorului sau, după caz, al judecătorilor completului de judecată, al procurorului şi grefierului. După aceasta, pe marginea chestiunilor prevăzute în art.346-351, îşi exprimă opiniile reprezentanţii părţii acuzării, apoi ai părţii apărării. Preşedintele şedinţei de judecată poate pune întrebări părţilor în orice moment. Cu privire la propunerile, cererile şi demersurile înaintate de părţi, fiecare din participanţii la şedinţă este în drept să-şi expună opinia sa.
(2) Desfăşurarea şedinţei preliminare se consemnează într-un proces-verbal în conformitate cu prevederile art.336, care se aplică în mod corespunzător. Procesul-verbal se semnează de către preşedintele şedinţei şi grefier.
(3) Instanţa de judecată soluţionează, prin încheiere, chestiunile prevăzute în art.346 – 351.
(4) În cazul în care şedinţa preliminară se ţine de către un singur judecător, el poate adopta încheierea respectivă imediat în şedinţă sau anunţă întrerupere pentru a o adopta, apoi o pronunţă public.
(5) În cazul în care şedinţa preliminară se efectuează de un complet de judecători, încheierea respectivă se adoptă în camera de deliberare.
(6) Încheierea adoptată în şedinţa preliminară este definitivă.
