Analiza și Hotărârea integrală a Curții Constituționale cu privire la anularea hotărârilor PSRM-ȘOR privind „revocarea mandatului de judecătoare al Domnicăi Manole” și numirea lui Boris Lupașcu
Marți, 27 aprilie 2021, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale Hotărârile aprobate de deputații PSRM – ȘOR, la 23 aprilie, privind revocarea mandatului de judecătoare constituțională a Domnicăi Manole și numirea avocatului Boris Lupașcu în funcția de judecător la Curtea Constituțională.
În context, în Hotărârea CC, care se întinde pe 18 file, se menționează că „stabilind fraudarea Constituției prin Hotărârea Parlamentului din 23 aprilie 2021 de anulare prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale, Curtea reține și caracterul fraudulos al Hotărârii Parlamentului nr. 74 din 23 aprilie 2021 de numire a unui judecător al Curții Constituționale, prin raportare la dispozițiile constituționale incidente în prezenta cauză”.
Circumstanțele cauzei
La originea cauzei se află sesizările depuse de dnii Sergiu Litvinenco și Dinu Plîngău, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.
Autorii sesizărilor au pretins că Hotărârile Parlamentului din 23 aprilie 2021 referitoare la revocarea unui judecător constituțional și la numirea altui judecător încalcă articolele 134 alin. (2) și 137 din Constituție, precum și principiile constituționale ale separației puterilor în stat, preeminenței dreptului, democrației și loialității față de Constituție.
Analiza Curții
Curtea a analizat sesizările prin prisma articolelor 1 alin. (3), 5 alin. (1), 6, 134 alin. (2) și 137 din Constituție, care garantează, inter alia, independența Curții Constituționale și a judecătorilor constituționali.
Standardele privind independența judecătorilor Curții Constituționale, cât și cele privind independența judecătorilor de drept comun sunt elucidate și bine-stabilite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Astfel, într-o hotărâre în care a analizat organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a indicat că independența nu reprezintă un scop în sine și nu reprezintă un privilegiu personal, ci urmărește să-i asigure judecătorului protecție în vederea garantării realizării rolului său de protector al drepturilor și libertăților cetățenilor (§ 6 din Raportul Comisiei de la Veneția privind independența sistemului judiciar Partea I: Independența judecătorilor) [HCC nr. 6 din 16 mai 2013, § 39].
Curtea a subliniat că, în afară de sarcina protecției drepturilor fundamentale garantate de Constituție, ea trebuie să se asigure că autoritățile publice din diferite ramuri ale puterii statului rămân în limitele prescrise de Constituție și că este nevoită să rezolve, uneori, conflictele care apar între acestea. Sarcina Curții este, în acest sens, una deosebită pentru menținerea regimului democratic. Comisia de la Veneția reamintește despre importanța curților constituționale în implementarea practică a democrației, a preeminenței dreptului și a protecției drepturilor omului. Prin interpretarea textului constituțional, curțile constituționale previn arbitrariul autorităților, oferind cea mai bună interpretare posibilă a Constituției (a se vedea în acest sens, Opinia privind situația constituțională din Ucraina, Veneția, 17-18 decembrie 2010, CDL-AD(2010)044, § 52) [HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 34].
În Hotărârea sa nr. 27 din 31 octombrie 2019, la § 71, Curtea Constituțională a precizat că reprezintă un pilon al democrației și al preeminenței dreptului și contribuie la buna-funcționare a autorităților publice în cadrul raporturilor constituționale de separație, echilibru, colaborare și control al puterilor statului. Pentru a asigura supremația Constituției și separația puterilor este necesar ca Curtea Constituțională să-și exercite funcția în mod independent față de orice altă autoritate publică.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că exercitarea oricărei forme de presiuni asupra judecătorilor Curții Constituționale, atât înainte de adoptarea hotărârii, cât și ca un act de răzbunare pentru soluțiile adoptate, este inadmisibilă, fiind incompatibilă cu respectarea statului de drept, a autorității Curții și a supremației Constituției (HCC nr. 18 din 2 iunie 2014, § 101; HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 30).
Din aceste considerente, judecătorii Curții Constituționale trebuie protejați de orice influență politică, datorită funcției lor, care este expusă în mod deosebit criticilor și presiunilor din partea altor puteri ale statului. Prin urmare, judecătorii Curții Constituționale au nevoie de garanții puternice pentru independența lor (a se vedea Opinia amicus curiae a Comisiei de la Veneția nr. 967/2019 cu privire la răspunderea penală a judecătorilor Curții Constituționale, adoptată la cea de-a 121-a sesiune plenară a sa, pe 6-7 decembrie 2019, CDL-AD(2019)028, § 28) [HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 31].
Curtea a precizat că una din garanțiile independenței este inamovibilitatea mandatului de judecător al Curții Constituționale. Articolul 137 din Constituție, „Independența”, stabilește că judecătorii Curții Constituționale sunt inamovibili și independenți și se supun numai Constituției. Inamovibilitatea presupune imposibilitatea destituirii, a revocării sau a înlocuirii.
În același timp, nu există şi nici nu poate exista posibilitatea revocării judecătorilor Curții Constituţionale de către autoritățile care i-au numit, judecătorii fiind inamovibili, ceea ce constituie o garanție a independenţei acestora în exercitarea mandatului. Acest principiu îi protejează pe judecători în primul rând de influențe externe la îndeplinirea atribuțiilor jurisdicționale. Ideea fundamentală constă în faptul că judecătorii constituționali, în exercitarea atribuțiilor, nu sunt angajații autorităților care i-a numit. Din momentul depunerii jurământului, judecătorii sunt independenți, inamovibili şi se supun numai Constituției (HCC nr. 6 din 16 mai 2013, §§ 51 și 52). Inamovibilitatea pune judecătorii la adăpost de orice revocare și transferare impuse, în afara unor greșeli foarte grave și conform procedurii jurisdicționale (HCC nr. 18 din 2 iunie 2014, § 52).
Interdicția revocării mandatului de judecător constituțional acționează de o manieră absolută în cazul autorităților ce deleagă judecători constituționali. De altfel, dacă ar fi posibilă revocarea mandatului delegat, ar fi afectate, în mod iremediabil, valorile a căror protecție Constituția o asigură prin articolele 1 alin. (3), 5 alin. (1), 6, 134 alin. (2) și 137 din Constituție, care garantează, inter alia, independența Curții Constituționale și a judecătorilor ei. Având în vedere concluziile sale, Curtea a analizat dacă hotărârile contestate în prezenta cauză ignoră textele clare ale Constituției, referitoare la inamovibilitatea mandatului de judecător constituțional.
Curtea a observat că partea operativă a Hotărârii Parlamentului nr. 73 de anulare prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale conține, la Art. 1., dispoziția de revocare a mandatului unui judecător al Curții Constituționale. Curtea a dedus același scop și din nota informativă care însoțește proiectul hotărârii numite.
Având în vedere sensurile cuvântului „retragere”, Curtea a conchis că Hotărârea Parlamentului de anulare prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 încalcă textul clar al articolului 137 din Constituție. Curtea a constatat caracterul precis al textului articolului 137 din Constituție și faptul că acesta nu ridică nicio problemă din perspectiva aplicării sale. Mai mult, Curtea a reiterat că mandatul judecătorului nu poate fi afectat, acesta bucurându-se de o protecție specială în sistemul Constituției.
Aceste considerente i-au permis Curții să conchidă că Hotărârea Parlamentului nu urmărește doar să anuleze garanția constituțională a inamovibilității mandatului de judecător constituțional, ci atentează la însăși esența Constituției Republicii Moldova, reconfigurând sistemul de checks and balances. Din aceste motive, Curtea Constituțională constată caracterul neconstituțional al Hotărârii Parlamentului nr. 73 de anulare prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale.
Stabilind fraudarea Constituției prin Hotărârea Parlamentului nr. 73 de anulare prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale, Curtea reține și caracterul fraudulos al Hotărârii Parlamentului nr. 74 din 23 aprilie 2021 de numire a unui judecător al Curții Constituționale, prin raportare la dispozițiile constituționale incidente în prezenta cauză.
Hotărârea Curții:
Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizările depuse de domnii Sergiu Litvinenco și Dinu Plîngău, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.
Curtea a declarat neconstituționale Hotărârea Parlamentului nr. 73 din 23 aprilie 2021 privind anularea prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale și Hotărârea Parlamentului nr. 74 din 23 aprilie 2021 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale.
Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Hotărârea integrală a CC:
Marți, 27 aprilie, înainte ca CC să se pronunțe cu privire la constituționalitatea celor două hotărâri adoptate de deputații PSRM-ȘOR, Fostul procuror, actual avocat, Boris Lupașcu, numit de PSRM – ȘOR judecător la Curtea Constituțională (CC) vineri, 23 aprilie, a solicitat anularea hotărârii care a stat la baza desemnării sale în funcția de judecător la CC.
Pe lângă deputați din opoziție, politicieni și experți constituționali care au declarat că cele două Hotărâri nu au nicio valoare juridică, menționând că adoptarea acestor acte de către PSRM – ȘOR „seamănă cu o tentativă de uzurpare a puterii constituționale, și eurodeputați, conducători ai unor instituții europene, ambasadori și miniștri externi și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu actele adoptate de Parlamentul de la Chișinău, afirmând că aceste Hotărâri vin să submineze independența CC.
Procuratura Generală a emis luni, 26 aprilie, o notă informativă prin care anunță că a recepționat, în dimineața zilei de astăzi, adresarea deputaților Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) Sergiu Litvinenco și Virgiliu Pâslariuc prin care au solicitat examinarea „pretinselor fapte de uzurpare a puterii de stat și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate”.
La propunerea socialiștilor, majoritatea parlamentară formată din PSRM – ȘOR a aprobat vineri, 23 aprilie, o Hotărârea cu privire la anularea prin retragere parțială a Hotărârii Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea unui judecător al Curții Constituționale. Mai exact, potrivit deputaților socialiști, care sunt autorii documentului, prin Hotărâre, se anulează prin retragere în parte cu efect pentru viitor actul administrativ individual ilegal favorabil și anume Hotărârea Parlamentului nr. 121 din 16 august 2019 privind numirea Domnicăi Manole în funcția de judecătoare a Curții Constituționale. Ulterior, la propunerea tot a socialiștilor, fostul șef de secție din cadrul Procuraturii Generale (PG), Boris Lupașcu, a fost numit, tot vineri, 23 aprilie, de deputații PSRM – ȘOR judecător la Curtea Constituțională (CC).
Tot vineri, 23 aprilie, tot socialiștii, împreună cu deputații Partidului Politic „Șor” au aprobat o declarație prin care au cerut demisia a trei judecători din cadrul Curții Constituționale (CC), Domnica Manole, Liuba Șova și Nicolae Roșca, acuzându-i pe magistrați de uzurparea instituției constituționale.
Fostul președinte al CC, Alexandru Tănase susține că abrogarea actului de numire a judecătorului constituțional nu produce nici un efect juridic.
