Ce decizie va lua Curtea Constituțională în cazul Acordului de creditare dintre Federația Rusă și R. Moldova? Răspunsul unui fost președinte al instituției

— Curtea Constituțională a anunțat că va examina, în fond, sesizările depuse de mai mulți deputați care vizează constituționalitatea Acordului de creditare dintre R. Moldova și Federația Rusă pe 7 mai… Ce urmează mai departe?

— Actuala componență a Curții Constituționale, chiar dacă este un produs direct al perioadei revoluționare din vara anului 2019, s-a manifestat ca una destul de comodă și ezitantă. Timp de aproape un an nu a pronunțat nici o hotărâre tranșantă. Sesizarea ex-procurorului general interimar Robu, care a fost depusă la începutul lunii august a anului trecut, a fost „amânată strategic” până când și-a pierdut actualitatea. Sesizarea președintelui Dodon privind rolul constituțional al CSM, în general, a fost declarată inadmisibilă, lăsând Comisia de la Veneția să se expună. Excepțiile de neconstituționalitate erau declarate inadmisibile pe bandă rulantă, având un efect descurajant asupra acestei instituții. În acest an de existență, Curtea Constituțională a recurs la tactica ezitărilor strategice, iar activismul din ultimele două săptămâni i-a cam luat pe toți prin surprindere. Iată de ce, în aceste condiții, este destul de complicat de a face anumite estimări realiste.

— Ce decizie credeți că vor lua judecătorii?

— Speța de față nu este una simplă. Mai mult ca atât, nu este o situație univocă. Curtea Constituțională este chemată să facă un exercițiu mai puțin obișnuit. Dacă, în mod obișnuit, Curtea raportează anumite norme legale la textul constituțional, în cazul de față urmează a fi raportate la textul constituțional anumite clauze contractuale, negociate între doi subiecți ai dreptului internațional. Mai exact, Curtea trebuie să stabilească dacă anumite clauze ale acestui acord contravin sau nu Constituției.

În cazul de față, Curtea urmează să verifice atât Acordul de creditare dintre Republica Moldova și Federația Rusă, cât și legea de ratificare. Dacă în privința legii de ratificare lucrurile sunt, în principiu, previzibile, în ceea ce privește fondul Acordului de creditare depinde foarte mult de curajul moral al judecătorilor constituționali și larghețea viziunilor acestora asupra unor valori constituționale fundamentale, cum ar fi suveranitatea, statul de drept, libera inițiativă economică, concurența loială etc.

— Există precedente în istoria CC care ar putea sta la baza hotărârii?

— Până în prezent, CCM a avut două spețe mai relevante de acest gen. Este vorba de verificarea constituționalității Legii nr. 348-XV din 12 iulie 2001 pentru ratificarea Tratatului dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului Adiţional (cazul Palanca), precum și controlul constituționalității Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte şi a Legii nr.112 din 2 iulie 2014 de ratificare a acestuia (Sesizarea nr. 44a/2014).

Aceste două spețe, chiar dacă nu au o incidență directă, conțin totuși o serie de constatări, care pot fi utile în acest caz.

— Ce decizie credeți că ar trebui să ia judecătorii?

— Nu cred că aș putea răspunde la această întrebare, deoarece, după cum vă spuneam mai sus, lucrurile nu sunt univoce și nici evidente. Pornind de la cunoștințele mele juridice, dar și de la experiența profesională pe care o am, pot să afirm categoric că acest acord este unul dezavantajos Republicii Moldova. În calitatea mea de avocat aș fi recomandat clientului meu să nu semneze un asemenea acord, care abundă de clauze și formulări ambigui și abuzive. Însuși faptul că nu este stabilită clar o jurisdicție europeană pentru soluționarea litigiilor face semnarea unui asemenea acord de-a dreptul riscantă.

Problema, de fapt, este că nu orice clauză defavorabilă este și neconstituțională. Astfel, Curtea Constituțională va trebui să „desprindă” din totalitatea viciilor acestui acord doar pe cele de natură constituțională și să le raporteze la Constituția Republicii Moldova, la jurisprudența anterioară, la Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu UE și la alte de standarde europene pertinente.

Judecătorii trebuie să manifeste foarte multă viziune în soluționarea acestei sesizări, deoarece principiile pe care le vor stabili în această speță vor constitui un precedent în cazul altor acorduri interguvernamentale de creditare internațională.

— Citind acel Acord, care a fost public, cum vi s-a părut? Ca fost politician, dar și ca fost președinte al CC.

— Ca fost politician, eu consider că Republica Moldova trebuie să se împrumute doar de la state democratice cu care nu suntem în stare de conflict și care nu amenință suveranitatea națională și securitatea economică a țării noastre. Aceste exigențe fac imposibilă contractarea oricărui împrumut de la Federația Rusă.

Trebuie să ținem cont de faptul că o bună parte a teritoriului național al Republicii Moldova se află încă sub ocupație militară rusească. Federația Rusă refuză să-și retragă trupele de ocupație de pe teritoriul țării noastre. Regimul separatist de la Tiraspol este sprijinit militar, politic și economic de Federația Rusă. Rusia ne-a impus de-a lungul anilor diverse embargouri comerciale care afectează ramuri întregi ale economiei naționale. Rusia se implică direct în procesele politice din Moldova, sprijinind deschis forțe politice antinaționale. Regimul de la Tiraspol a acumulat o datorie de peste 7,4 miliarde dolari, pe care încearcă să o impună spre plată Guvernului Republicii Moldova. Toate aceste elemente fac imposibilă încheierea oricăror acorduri de creditare cu Federația Rusă, cu atât mai mult a unui acord plin de capcane.

Ca fost judecător constituțional, eu am o serie de neclarități în partea ce ține de respectarea prin acest acord a suveranității naționale a Republicii Moldova, a principiilor constituționale referitoare la libera inițiativă economică și concurența loială, ca factori de bază ai economiei. În această calitate, sper că CCM va manifesta acel curaj moral și intelectual de a nu se limita la interpretarea pur textuală a acestui tratat, ci să caute soluții ce ar lua în considerație valorile fundamentale ale țării noastre.