Statele UE schimbă legile privind azilul – analiză Deutsche Welle

Germania, Italia și Franța vor mai puțină imigrație. Politicienii se tem că problema migrației va influența decisiv viitoarele alegeri europene, din iunie 2024. O imagine de ansamblu asupra legilor recent modificate, notează Deutsche Welle.

Peste șase luni vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European în cele 27 de state membre ale Uniunii. Potrivit sondajelor de opinie, numărul tot mai mare de imigranți și refugiați, precum și procedurile de azil se numără printre principalele teme ale campaniei electorale. Nu este, prin urmare, o surpriză faptul că în cele mai căutate trei țări de destinație pentru migranți, Germania, Franța și Italia, legile naționale au fost înăsprite în 2023, pentru a reduce numărul de sosiri și a face deportările mai ușoare.

Din punct de vedere politic, cele mai puternice economic trei țări din UE merg în aceeași direcție. Dar contextul este foarte diferit de la o țară la alta. O coaliție de social-democrați, liberali și ecologiști guvernează în Germania, un Cabinet minoritar liberal în Franța și o coaliție populistă de dreapta cu extremiști de dreapta și creștin-democrați în Italia.

Germania

Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) presupune că, în 2023, numărul de solicitanți de azil care își vor fi depus cererea inițială în Germania va fi de aproximativ 350.000 dintr-un total de peste un milion înregistrați la nivelul Uniunii Europene.

Pe lângă solicitanții de azil, care provin în principal din Siria, Afganistan și Turcia, în Germania au mai fost cazați și aproximativ un milion de refugiați de război din Ucraina. Coaliția-semafor aflată la putere la Berlin a răspuns situației în creștere cu mai multe legi.

„Legea privind oportunitatea de rezidență” este menită să îmbunătățească intrarea legală pe piața muncii a migranților și integrarea acestora – dacă au locuit în țară de cel puțin cinci ani. „Legea de îmbunătățire a returnării”, pe de altă parte, are scopul de a accelera deportările solicitanților de azil respinși către țările lor de origine sau spre țări terțe sigure. Conform normativului, aceștia pot fi acum ținuți în detenție în așteptarea expulzării pentru mai mult timp, casele lor pot fi percheziționate mai ușor iar deportările pot fi efectuate fără preaviz de lungă durată. În prezent, această operațiune este încă dificilă. Dovadă stă statistica oficială: potrivit Guvernului federal, din aproximativ 50.000 de persoane obligate juridic să părăsească țara în prima jumătate a anului 2023, nu mai mult de aproximativ 7900 au fost efectiv deportate.

A fost modernizată și legea naturalizării în Germania. Este permisă dubla cetățenie. Timpul de așteptare pentru naturalizare va fi redus de la opt la cinci ani. Cu toate acestea, manifestări antisemite sau rasiste ale solicitantului pot duce la respingerea solicitării.

Franţa

Cu puțin timp înainte de Crăciun, Adunarea Națională (Parlamentul francez) a adoptat o nouă lege controversată a migrației. Guvernul minoritar a beneficiat de sprijinul populiștilor de dreapta din partidul „Rassemblement national”. Liderul formațiunii, Marine Le Pen, a vorbit despre o victorie ideologică a politicii sale „Franța pe primul loc”.

Președintele liberal Emmanuel Macron nu a fost direct dependent de voturile dreptei naționaliste ci de cele ale republicanilor conservatori, care s-au pronunțat pentru o înăsprire a reglementărilor. Acestea prevăd că imigranții ilegali pot fi deportați mai rapid, totodată, accesul migranților la prestațiile sociale este îngreunat iar reîntregirea familiilor limitată. În viitor, studenții străini vor trebui să depună o garanție înainte de a veni în Franța.

Macron așteaptă acum ca legea să fie verificată de Consiliul Constituțional, instanța care măsoară încadrarea deciziilor parlamentare în limitele legii fundamentale. Potrivit sondajelor, 70% dintre francezi sunt în favoarea înăspririi legilor privind migrația.

Italia

Coaliția populistă de dreapta, condusă la Roma de premierul Giorgia Meloni, a câștigat alegerile din 2022, printre altele cu angajamentul de a reduce numărul de migranți. Între timp, Meloni simte nevoia de a produce rezultatele promise. A negociat, în tandem cu UE, un acord de repatriere cu Tunisia, care în cele din urmă nu a fost pus în aplicare.

Șefa Consiliului de Miniștri de la Roma a convenit și un acord cu Tirana care prevede relocarea a două centre de primire cu o capacitate de 3000 de persoane din Italia în Albania. Statul din Balcani își negociază în prezent aderarea la UE și este considerat o țară terță sigură în privința procedurilor de azil. Cu toate acestea, cea mai înaltă instanță din Albania examinează dacă acordul cu Italia este permis.

Meloni a ordonat, de asemenea, armatei să înființeze lagăre de deportare în zonele slab populate din Italia. Migranții cărora li se cere să părăsească țara vor putea fi acum ținuți acolo timp de 18 luni în loc de cele 12 prevăzute în acest moment, timp în care autoritățile decid dacă îi vor expulza.

Asociația umbrelă a organizațiilor europene pentru refugiați, Consiliul European pentru Refugiați și Exilați (ECRE), critică Italia pentru procedurile de azil adesea foarte dificile și întârziate. Solicitanții ar trebui să aștepte luni de zile pentru a primi o programare.

Mulți migranți se mută mai la nord de Italia, în special în Austria și Germania, pentru a solicita azil acolo. Teoretic, conform așa-numitelor „reguli de la Dublin”, Italia ar fi de fapt responsabilă de situația acestor persoane. Dar Roma refuză să ia înapoi migranții care ar trebui returnați în țara prin care au intrat în UE.

Grecia, Ungaria, Austria și Țările de Jos

În Grecia, respingerea directă a migranților la granițe sau întoarcerea bărcilor în apele teritoriale turcești (așa-numitele „pushbacks”) sunt mai mult o regulă decât o excepție. Cel puțin asta scrie, din Bruxelles, ECRE în raportul său anual. Accesul la procedurile de azil este dificil deoarece migranții nu primesc prestații sociale în așteptarea audierilor. Pentru unele programări, solicitanților de azil li se percepe o taxă de 100 de euro, situație unică în UE.

Sursa foto: picture alliance

Dintre toate țările europene, Ungaria se remarcă în mod deosebit. Din 2016, la granițele țării este în vigoare starea excepțională. Intrarea solicitanților de azil este aproape imposibilă. Cererile trebuie adresate ambasadelor Ungariei din Belgrad sau Kiev.

Organizația-umbrelă ECRE presupune că aproximativ 150.000 de persoane au fost împinse înapoi în Serbia de-a lungul gardului ridicat pe partea ungară a graniței. Atât Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg au declarat practica maghiară ilegală. Budapesta ignoră hotărârile și continuă practicile.

În Țările de Jos, guvernul liberal de dreapta nu a reușit să înăsprească legile privind azilul. Premierul Mark Rutte a demisionat pentru că nu a putut impune o restricție privind reîntregirea familiei solicitanților de azil respinși.

În Austria, Ministerul de Interne a decis să introducă cerința ca solicitanții de azil să lucreze în timpul analizei dosarelor. Dacă refuză munca în folosul comunității, le vor fi anulate beneficiile de locuință și hrană.

Uniunea Europeană

Parlamentul European și reprezentanții Guvernelor celor 27 de state membre vor să lanseze un nou pact privind migrația până în aprilie 2024. Această reformă cuprinzătoare a procedurilor de azil și-a propus o serie de inovații și include proceduri rapide direct la graniță pentru 30.000 de persoane cu șanse reduse de a fi acceptate, precum și deportarea rapidă din taberele de graniță. În plus, este planificată pentru prima dată solidaritatea obligatorie între statele UE.

Dacă primele state de intrare (Italia, Grecia, Cipru, Spania, Malta sau Croația) sunt supraîncărcate, migranții ar trebui distribuiți în restul UE conform unui sistem de cote. Va dura până în 2026 pentru ca toate cele opt legi din pactul privind migrația să fie pe deplin implementate.

Cu toate acestea, politicienii speră ca pactul să marcheze puncte în campania electorală pentru Parlamentul European, potrivit președintei Legislativului comunitar, creștin-democrata malteză Roberta Metsola.

Marea Britanie

O privire asupra unei țări țintă din afara UE: prim-ministrul britanic Rishi Sunak a făcut din „oprirea bărcilor” care traversează Canalul Mânecii una dintre prioritățile sale politice. În 2023, aproximativ 30.000 de oameni au ajuns în Marea Britanie cu bărcile, venind din Franța. De când a părăsit UE, Marea Britanie și-a înăsprit drastic legile privind azilul.

Cu toate acestea, planul de a externaliza procedurile de azil în Rwanda și, astfel, de a împiedica migranții să ajungă în Regatul Unit, stagnează. În primul rând, o instanță britanică a impus rescrierea legii și, apoi, nu a acordat Rwandei statutul de „țară terță sigură” în care transferurile ar fi posibile.

Premierul Sunak a anunțat că, dacă va fi necesar, va reconsidera acordurile internaționale privind refugiații, pentru a reduce numărul sosirilor. Sunak dorește să lucreze îndeaproape cu guvernul populist de dreapta al Italiei pentru returnarea migranților în Tunisia.