Procedura de aderare la NATO. Etapele pe care trebuie să le parcurgă o țară pentru a deveni stat membru al Alianței
Parlamentul Finlandei și cel al Suediei examinează luni, 16 mai, candidaturile celor două țări nordice în vederea aderării la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Parlamentul finlandez a început luni, 16 mai, o sesiune-maraton de examinare a candidaturii, prezentată în mod oficial duminică de către Guvern, în vederea unui vot care urmează să aibă loc cel mai devreme marţi, 17 mai.
Finlanda şi-a anunţat duminică candidtura „istorică” la aderarea la NATO, o consecinţă directă a invaziei ruse a Ucrainei. Guvernul social-democrat al Suediei a luat luni decizia oficială de a solicita aderarea la NATO, călcând pe urmele vecinei sale Finlanda.
Aderarea la NATO. Etapele pe care le parcurge o țară pentru a deveni stat membru al Alianței
Potrivit NATO, odată ce Aliații au decis să invite o țară să devină membră a NATO, ei invită oficial țara să înceapă discuțiile de aderare cu Alianța. Acesta este primul pas în procesul de aderare pe calea către aderarea oficială. Etapele majore ale procesului sunt:
1. Discuții de aderare cu o echipă NATO
Aceste discuții au loc la sediul NATO din Bruxelles și reunesc echipe de experți NATO și reprezentanți ai invitaților individuali. Scopul lor este de a obține confirmarea oficială de la invitați a dorinței și capacității lor de a-și îndeplini obligațiile și angajamentele politice, legale și militare ale aderării la NATO, așa cum sunt prevăzute în Tratatul de la Washington și în Studiul privind extinderea NATO.
Discuțiile au loc în două sesiuni cu fiecare invitat. În prima sesiune se discută probleme politice și de apărare sau militare, oferind în esență posibilitatea de a stabili dacă au fost îndeplinite condițiile preliminare pentru aderare. A doua sesiune este mai tehnică și include discuții despre resurse, securitate și probleme juridice, precum și contribuția fiecărei țări noi la bugetul comun al NATO. Rezultatul final al acestor discuții este un calendar care trebuie prezentat de fiecare invitat pentru finalizarea reformelor necesare, care pot continua chiar și după ce aceste țări au devenit membre NATO.
2. Invitații trimit scrisori de intenție către NATO, împreună cu calendare pentru finalizarea reformelor
În a doua etapă a procesului de aderare, fiecare țară invitată oferă confirmarea acceptării obligațiilor și angajamentelor de aderare sub forma unei scrisori de intenție din partea fiecărui ministru de externe, adresată Secretarului General NATO. Împreună cu această scrisoare, ei își prezintă oficial și calendarele lor individuale de reforme.
3. Protocoalele de aderare sunt semnate de țările NATO
NATO pregătește apoi protocoale de aderare la Tratatul de la Washington pentru fiecare invitat. Aceste protocoale sunt de fapt amendamente sau completări la Tratat, care odată semnate și ratificate de Aliați, devin parte integrantă a Tratatului însuși și permit țărilor invitate să devină părți la Tratat.
4. Protocoalele de aderare sunt ratificate de țările NATO
Guvernele statelor membre NATO ratifică protocoalele, conform cerințelor și procedurilor lor naționale. Procedura de ratificare variază de la o țară la alta. De exemplu, Statele Unite au nevoie de o majoritate de două treimi pentru a adopta legislația necesară în Senat. În altă parte, de exemplu în Regatul Unit, nu este necesar un vot parlamentar oficial.
5. Secretarul General invită potențialii noi membri să adere la Tratatul Atlanticului de Nord
Odată ce toate țările membre NATO notifică Guvernului Statelor Unite ale Americii, depozitarul Tratatului de la Washington, acceptarea de către acestea a protocoalelor la Tratatul Atlanticului de Nord privind aderarea potențialilor noi membri, secretarul general invită noile țări să adere la tratat.
6. Invitații aderă la Tratatul Atlanticului de Nord în conformitate cu procedurile lor naționale
7. La depunerea instrumentelor de aderare la Departamentul de Stat al SUA, invitații devin oficial membri NATO
Principiul „unul pentru toţi, toţi pentru unul”, prevăzut de Articolul 5 al Tratatului – solidaritate în caz de agesiune -, se aplică abia după încheierea ratificării de către toate statele membre.
Acest proces a durat un an de zile în cazul celui de-al 30-lea membru al NATO, Macedonia de Nord.
Turcia se opune aderării Finlandei și Suediei la NATO. Alianța se declară convinsă că poate depăși obiecțiile Turciei
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că nu este posibil ca Turcia să susțină aderarea Finlandei și Suediei la NATO, susținând că acestea găzduiesc „numeroase organizații teroriste”, scrie Bloomberg.
Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a declarat încrezător în privința unui consens pentru aderarea Finlandei și Suediei la alianța nord-atlantică.
„Sunt încrezător că dacă Suedia și Finlanda vor decide să-și depună candidatura la NATO vom putea să le primim și să întrunim toate condițiile pentru un consens”, a declarat, potrivit Reuters, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană.
Orice decizie privind aderarea unui nou stat la NATO trebuie luată prin decizie unanimă de către țările membre.
Carta NATO afirmă că „orice stat european aflat într-o poziție de a promova principiile acestui tratat și contribuie la securitatea zonei Atlanticului de Nord” poate cere aderarea.
Statele membre NATO sunt: Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Croaţia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macedonia de Nord, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica cehă, România, Regatul Unit, Slovacia, Slovenia, Spana, Statele Unite, Turcia şi Ungaria.
