ONU: Pandemia va arunca peste 34 milioane de oameni în sărăcie extremă în 2020

Pe fundalul unei pandemii devastatoare se preconizează că economia globală se va contracta brusc cu 3,2% procente în acest an, conform raportului semestrial 2020 al publicației „Situația Economică Mondială și Perspectivele (SEMP)” al Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Se estimează că economia globală va pierde circa 8,5 trilioane de dolari în următorii doi ani din cauza pandemiei de COVID-19 care va elimina aproape toate câștigurile din ultimii patru ani. Contracția economică accentuată, care marchează cea mai puternică contracție de la Marea Depresiune din anii 1930, se adaugă la prognozele economice anemice de doar 2,1 la sută de la începutul anului.

Raportul estimează că creșterea PIB-ului în economiile dezvoltate va scădea până la -5,0% în 2020. O creștere modestă, de 3,4% – abia suficientă pentru a compensa producția pierdută – este de așteptat în 2021. Se estimează o contracție a comerțului mondial de circa 15% în 2020, pe fundalul reducerii drastice a cererii globale și a perturbărilor din lanțurile de aprovizionare globale.

Aproape 90% din economia mondială s-a aflat sub o formă de blocare, perturbând lanțurile de aprovizionare, deprimând cererea consumatorilor și plasând milioane de oameni în șomaj. În cadrul scenariului de bază, se estimează că economiile dezvoltate se vor contracta cu 5,0% în 2020, în timp ce producția țărilor în curs de dezvoltare va scădea cu 0,7%.

Pandemia agravează sărăcia și inegalitatea

S-ar putea ca pandemia să determine căderea sub limita sărăciei extreme a 34,3 milioane de oameni în 2020, 56% din această creștere producându-se în țările africane. Până în 2030, alte 130 de milioane de oameni li s-ar putea alătura celor care trăiesc în sărăcie extremă, aceasta reprezentând o lovitură imensă adusă eforturilor globale de eradicare a sărăciei extreme și a foametei. Pandemia, care afectează în mod disproporționat locurile de muncă necalificate, cu salarii mici, în același timp afectând mai puțin locurile de muncă mai calificate – va extinde și mai mult inegalitatea de venituri intra- și interstatală.

Confruntându-se cu o criză de sănătate, socială și economică fără precedent, guvernele din întreaga lume au derulat măsuri de stimulare fiscală mari – echivalentul a circa 10% din PIB – pentru a combate pandemia și a reduce impactul acesteia asupra mijloacelor de trai. Cu toate acestea, profunzimea și severitatea crizei prefigurează o redresare lentă și dureroasă.

„Ritmul și puterea recuperării din criză se bazează nu doar pe eficacitatea măsurilor de sănătate publică în încetinirea răspândirii virusului, dar și pe abilitatea țărilor de a proteja locurile de muncă și veniturile, în special ale celor mai vulnerabili membri ai societăților noastre”, susține Elliott Harris, economist-șef și secretar general adjunct pentru dezvoltare economică al ONU.

Criza s-ar putea să accelereze tranziția spre digitalizare

Raportul subliniază faptul că pandemia ar putea favoriza o nouă normalitate, modificând fundamental interacțiunile umane, interdependența, comerțul și globalizarea, în același timp accelerând digitalizarea și automatizarea. O creștere rapidă a activităților economice online ar putea elimina multe locuri de muncă existente, creând totodată locuri de muncă noi în economia digitală.  Salariile nete și efectele ocupării forței de muncă ar putea fi negative, agravând în continuare inegalitatea veniturilor.

Multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu constrângeri fiscale severe

Majoritatea economiilor în curs de dezvoltare – încărcate cu deficite fiscale cronice și niveluri deja ridicate ale datoriei publice – se descurcă foarte greu la implementarea unor pachete fiscale suficient de mari, care până acum au avut o medie mai mică de 1% din PIB-ul acestora. Scăderea exporturilor și a creșterii subminează rapid durabilitatea datoriei multor țări în curs de dezvoltare, în special a celor care depind în mare măsură de bunuri, de veniturile din turism sau de remitențe. Criza datoriilor în creștere reprezintă o provocare enormă pentru aceste țări, limitându-le în continuare capacitatea de a implementa măsuri de stimulare atât de necesare.

Măsurile de redresare trebuie să stimuleze investițiile productive

Raportul atenționează împotriva riscului măsurilor de redresare fiscală și monetară mari – trilioane de dolari de lichidități noi fiind injectate în sistemul financiar – contribuind la recuperarea rapidă a prețurilor la capitalul propriu și titluri de valoare, ignorând totodată investițiile productive. Raportul a menționat că lichiditatea globală pe cap de locuitor a crescut de la criza financiară globală din 2008, în timp ce investițiile productive pe cap de locuitor au stagnat.

„Lecția pe care am învățat-o din ultima criză este că măsurile de redresare fiscală și monetară nu stimulează neapărat investițiile productive. Guvernele trebuie să încurajeze întreprinderile care primesc asistență financiară de la acestea să investească în capacități productive. Aceasta este o necesitate pentru protejarea locurilor de muncă decente și pentru prevenirea creșterii în continuare a inegalității veniturilor”, a declarat Hamid Rashid, șeful filialei de monitorizare economică globală și autorul principal al raportului.

Cooperarea internațională mai puternică – un imperativ

O cooperare globală mai puternică este esențială, în special pentru a limita pandemia și a extinde asistența financiară în țările cele mai afectate de criză. În termen imediat, disponibilitatea sporită și utilizarea rapidă a fondurilor internaționale pentru abordarea deficiențelor de lichiditate și eliberarea spațiului fiscal sunt esențiale. Pe lângă aceste măsuri pe termen scurt, multe țări în curs de dezvoltare – în special economiile dependente de mărfuri și turism – vor avea în continuare nevoie de restructurarea globală a datoriilor pentru a dispune de spațiul fiscal care să stimuleze creșterea și să accelereze recuperarea. Raportul subliniază deschiderea căii spre „o recuperare mai bună”, solidaritatea globală reînnoită îmbunătățind sistemele de sănătate publică, fortificând reziliența pentru a rezista la șocurile economice, îmbunătățind sistemele de protecție socială la nivel mondial, ecologizând economiile și abordând schimbările climatice.