Niciunul din Moscova și nici din Sankt Petersburg: pe cine trimite Rusia la moarte în războiul cu Ucraina?

Informații de pe front despre brigăzile distruse ale trupelor Federației Ruse apar zilnic. De la începutul invaziei ruse în Ucraina, au fost uciși mii de soldați din armata ocupanților, iar pe drumurile ucrainene zace distrusă tehnica militară rusească. Cine, însă, în realitate moare în războiul din Ucraina?

Nu toate victimele sunt raportate public

Jurnaliștii de la „Mediazona” au desfășurat propriile cercetări și, împreună cu câțiva voluntari, au studiat 1744 de mărturii despre militarii morți ai armatei ruse. Numărul depășește cifrele oficiale anunțate de autoritățile ruse. Jurnaliștii subliniază că pierderile reale sunt mult mai mari.

Dmitri Treșceanin, redactorul „Mediazona”, a enumerat pentru „Donbass News” sursele de unde au fost preluate datele pentru studiu.

„Vorbim despre numărul militarilor ruși care au fost îngropați și câți dintre ei au fost raportați public. Am reușit să colectăm aceste date din rețelele sociale și din mesajele oficiale ale autorităților sau din publicațiile ziarelor locale. Prin urmare, desigur, nu credem ceea ce se scrie în publicații, că doar 1744 de persoane din partea Rusiei au murit în acest război. Acest fapt indică doar că am reușit să găsim confirmarea a 1744 de morți”, spune Treșceanin.

Datele pentru studiu au fost colectate în perioada 24 februarie – 22 aprilie. În acel moment, Statul Major ucrainean a estimat pierderile inamicului la 21 de mii de militari.

Mor locuitorii din provincia depresivă

Analiza „Mediazona” arată că majoritatea rușilor, morți în războiul din Ucraina, provin din regiunile sărace ale Rusiei. Potrivit datelor colectate, cei mai mulți au murit cei care provin din două regiuni: Daghestan și Bureatia, unde salariul mediu abia depășește 20 de mii de ruble (circa 280 de euro). Soldații ruși care au murit pe teritoriul Ucrainei sunt îngropați acolo aproape zilnic. În același timp, la ceremoniile de înmormântare se aud cuvinte de recunoștință față de armată pentru faptul că morții au fost aduși acasă.

Dar aceasta este o altă poveste – se știe că comandanții ruși nici măcar nu încearcă să evacueze cadavrele care rămân pe câmpul de luptă. În afară de numele de familie și prenume, nimic nu se știe despre acești oameni. Nici gradul militar, nici unitatea militară.

„Mor, în mare parte, oameni din sate, din orașe mici, unde practic nu există mass-media. Și cine poate raporta despre moartea lor, în afară de mass-media? Păi, cam nimeni. Prin urmare, desigur, nu că ar fi ascuns acest fapt, dar pur și simplu nu se vorbește despre aceasta, oamenii din aceste sate și orașe nu prea se folosesc de rețelele de socializare. Unii, bineînțeles, se tem să povestească despre aceasta. Alții închid profilurile”, explică „Mediazona”.

În același timp, locuitorii orașelor mari, unde locuiesc peste 12% din populația Federației Ruse, practic nu figurează în rapoarte.

Potrivit lui Dmitri Treșceanin, dacă ar muri sute de locuitori din Moscova sau din Sankt Petersburg, reacția societății ar fi alta.

„Întrucât aceștia sunt oameni din regiuni sărace, sate îndepărtate, care, în principiu, niciodată nu și-au revendicat drepturile, păi, și în acest caz li se vor impune impozite, impozit pe sânge, impozit pe sărăcie, iar ei din nou vor tăcea, pentru că nu sunt mediatizați în spațiul public”, subliniază „Mediazona”.

Portretul-tip al ocupantului

În baza tuturor datelor disponibile, jurnaliștii au creat portretul aproximativ al soldatului rus, mort în timpul invaziei din Ucraina.

Cercetătorii au descoperit că aceștia sunt fie recruți, fie oameni care au fost incluși în serviciul militar și au semnat un contract în acest sens, prin înșelăciune sau convingere. Acești oameni au, în mare parte, între 18 și 23 de ani. Majoritatea celor care au murit aveau 20, 21 și 22 de ani – vârsta cea mai „contractuală”.

„Altă situație este cu personalul militar superior. Studiul arată că au fost uciși peste 300 de ofițeri, 44 dintre ei fiind în gradul de locotenent colonel și alte grade superioare, precum și, cel puțin, trei generali. În realitate, aceste cifre pot fi mai mari. Trupele rusești de elită din forțele aeriene, marine și din forțele speciale au suferit pierderi semnificative”, spune Dmitri Treșceanin.

El subliniază că Ministerului Apărării al Federației Ruse nu-i este convenabil să raporteze despre pierderile suportate.

„Prin urmare, cred că multe date despre cei căzuți sunt transmise cu o întârziere uriașă. Sau Ministerul Apărării consideră că mulți oameni care au murit, pur și simplu, sunt dispăruți fără urmă. Acesta este un truc pur birocratic – dacă nu există corpul (neînsuflețit – n.r.), nu există nici date”, sugerează publicația.

De ce tac rudele victimelor?

Trupele ruse au suferit cele mai mari pierderi în primele zile ale invaziei. Informații despre cei căzuți în februarie și martie apar și acum. Jurnaliștii și voluntarii continuă să colecteze date pentru o nouă investigație.

În același timp, rușii se tem să povestească deschis despre rudele moarte în război. De regulă, în afară de condoleanțe, în comentarii începe un adevărat război informațional – de la apeluri pentru a opri vărsarea de sânge până la exprimarea unor emoții puternice de la ucrainenii afectați. Pentru a evita toate acestea, paginile de pe rețelele sociale sunt fie blocate, fie șterse cu totul.

Acest lucru complică munca jurnaliștilor în procesul de colectare a datelor. Informațiile pot fi trimise anonim la chatbot-ul „Mediazona”, dar, deocamdată, sunt doar cazuri izolate.

„Când vor începe să moară pe câmpul de luptă ostași din alte regiuni, când societatea va realiza amploarea pierderilor, atunci vor exista mai mulți oameni care vor fi dispuși să ceară fără frică socoteală. Trebuie să știți că, din cauza legilor existente, oamenii se tem. Le este frică să vorbească despre rudele lor care au murit la război”, notează Dmitri Treșceanin.

Studiul „Mediazona” conține doar date despre pierderile Ministerului Apărării, Rosgvardia și ale altor structuri oficiale rusești. Așa-numiții voluntari, mercenarii din „Grupul Wagner” (armata privată a lui Putin – n.r.) și locuitorii mobilizați ilegal din teritoriile ocupate din Donbas nu au fost luați în calcul. În prezent, este imposibil de aflat exact câți dintre ei au murit.

Editoră: Olga BULAT