Istoriile oamenilor care și-au pierdut casa din cauza războiului: orașele ucrainene, în care viața nu va mai fi niciodată aceeași – GALERIE FOTO

De la începutul invaziei Federației Ruse în Ucraina, de la 24 februarie curent, milioane de ucraineni și-au pierdut casele, infrastructura mai multor orașe fiind distrusă, în urma bombardamentelor.

Corespondenții publicației CNN au discutat cu oamenii care și-au trăit toată viața în localitățile ucrainene, acum distruse de război. Poveștile lor despre minunatele peisaje, în care se aflau cândva orașele lor natale, demonstrează cât de multe lucruri au fost pierdute pentru totdeauna, dar și pentru ce trebuie să continue să lupte forțele ucrainene.

Orașul Bucea, regiunea Kiev

Bucea este unul dintre multele orașe ucrainene, devastate în urma invaziei ruse. Activitățile cotidiene ale localnicilor au fost înlocuite cu ororile războiului, oamenii fiind forțați să fugă sau să caute adăpost.

Inna Sheremet, care a locuit toată viața ei în Ucraina, își amintește cu drag cum își plimba zilnic câinele în pădurile din Bucea. 

La data de 24 februarie, la ora 5 dimineața, Inna a auzit exploziile. Femeia a reușit să scape înainte ca apartamentul ei de la etajul cinci să fie bombardat și distrus.

„Mi-am împachetat lucrurile, am luat câinele și am plecat”, a spus Inna Sheremet, citată de CNN. 

Viața pe care o ducea cândva Inna – vizitându-și prietenii, plimbându-se cu bicicleta și gătind kebab-uri lângă casa ei – a dispărut. 

„Întreaga mea viață dinaintea războiului a fost distrusă.Tot ce mi-a mai rămas este o pungă mică cu haine și un câine”, a adăugat femeia.

Orașul Irpin, regiunea Kiev

Rusia a început atacul asupra orașului Irpin în primele etape ale invaziei în Ucraina. Frecventele bombardamente și lansări de rachete asupra localității s-au soldat cu distrugeri pe scară largă.

În urmă cu treisprezece ani, Olga Dobrelia s-a mutat la Irpin. Exact în acea perioadă, Irpin se transforma dintr-un mic oraș-stațiune, amplasat la doar 30 de minute de Kiev, într-un refugiu pentru multe familii și tineri profesioniști. Acolo, femeia și-a crescut copii, știa unde sunt cele mai bune localuri în care se servește cafea, dar și unde poți să găsești pizza, preparată la cuptorul pe lemne.

„Am iubit și ne vom iubi Irpinul în orice moment al anului. Chiar și după război” – a spus Olga Dobrelia pentru CNN. 

Locuitoarea din Irpin a menționat că se adăpostește în subsolul casei sale, deoarece exploziile din apropiere „au dat un asemenea ecou, încât pământul s-a cutremurat sub picioare”

„Copiii plângeau și se temeau chiar să se mute înapoi în casă”, a adăugat Olga Dobrelia. 

La scurt timp, familia Olgăi a reușit să fugă, îndreptându-se spre sud, spre regiunea Cerkasî, la câteva ore distanță. Între timp, în Irpin au continuat luptele intense.

„Când echipamentele inamicilor sunt reîncărcate, oamenii fug din adăpost și au oportunitatea să-și informeze rudele că sunt în viață sau să ceară ajutor. Uneori, ei încearcă să încălzească apa pe un foc de tabără. O viață îngrozitoare” – a conchis Olga. 

Localitatea Borodyanka, regiunea Kiev

La o săptămână de la invazia rusă în Ucraina, zona rezidențială Borodyanka, amplasată la periferia Kievului, a devenit ținta unor atacuri puternice.

Trupele rusești au bombardat în mod constant regiunea, iar un bloc cu mai multe etaje a fost distrus, în urma unei lansări de rachete. 

„Borodyanka nu există. Este aproape complet distrusă. Centrul orașului arată pur și simplu îngrozitor. Din păcate, astăzi Borodyanka se află sub controlul trupelor ruse. De aceea, situația de acolo este foarte dificilă”, a declarat la 5 martie curent șeful Administrației Regionale de Stat din Kiev, Oleksiy Kuleba, în cadrul unei intervenții televizate. 

„Am asistat la cea mai josnică invazie”

Un bărbat pe nume Victor le-a spus corespondenților CNN că, înainte de război, i-a scris unui cunoscut de-al său că ar avea un presentiment rău. CNN a fost de acord să-i folosească doar prenumele, pentru a-i proteja confidențialitatea.

„Lucrez săptămână după săptămână, făcând naveta spre capitală, unde muncesc de zeci de ani. Însă ultima dată când am plecat (din Borodyanka, n.r. ), îmi amintesc clar că am avut sentimentul că plec pentru ultima oară”, a spus Victor.

Victor a rămas la serviciu și a ținut legătura cu soția și copiii săi, care, conform spuselor bărbatului, se ascundeau de ruși, fără de a avea lumină, apă sau mâncare, încercând să supraviețuiască.

„Am asistat la cea mai josnică invazie. Ne ținem și sperăm ca armata noastră și cei care ne ajută vor putea să-l oprească pe Putin în Ucraina și acest foc nemilos să nu se răspândească în Europa”, a conchis Victor, citat de CNN.

Satul Moșciun, comuna Horenka, regiunea Kiev

Olena Smolici și familia ei s-au îndrăgostit pentru prima dată de satul „pitoresc” Moșciun, după ce și-au vizitat prietenii care locuiau acolo. Au cules ciuperci în pădure și au vizitat o fermă de cai din apropiere, pentru a-l învăța pe fiul lor de 4 ani să călărească. În cele din urmă, au terminat de construit casa visurilor lor. 

Când a început războiul, familia Olenei Smolici a crezut că Moșciun ar putea fi scutit de greul conflictului armat, din cauză că este localizat departe.

„Nu aveam de gând să plecăm. Am considerat că Moșciun este mai sigur decât Kievul și că, în cazul sistării apei și a electricității, ar fi mai ușor să supraviețuim în sat”, a spus locuitoarea satului Moșciun, Olena Smolici. 

După începerea războiului, sunetul îndepărtat al bombardamentelor se auzea la orice oră

„Sunetul era puternic și copilul nostru era foarte speriat. În a doua zi de război, am decis să plecăm, doar ca să ducem copilul departe de zgomotul bombardamentelor, care erau încă departe”. În timp ce Olena și familia sa au fugit în vestul Ucrainei, mama și fratele ei au rămas la Moșciun, crezând că ar fi mai sigur.

În a doua zi de război, furnizarea apei a fost sistată. În următoarea zi – în Moșciun a dispărut gazul. Comunicarea cu mama și fratele a fost întreruptă în a noua zi, cei doi fiind salvați abia în a 19-a zi, de către soldații Forțelor Armate ale Ucrainei.

„Artileria grea a distrus în mod continuu casele din sat, iar pe străzi și în pădure au fost purtate bătălii. Ei (oamenii, n.r.) au trăit în această groază timp de 19 zile, fără căldură, electricitate, acces la rețelele de comunicații și gaz”, spune femeia.

Olena Smolici a mai spus că, potrivit unor estimări, aproximativ jumătate din satul Moșciun este acum în ruine. Imaginile din satelit de la Maxar Technologies, din 14 martie curent, au arătat că practic fiecare casă din partea de nord-vest a satului a suferit daune semnificative, notează CNN. 

Orașul Cernihiv, regiunea Cernihiv

Situat pe râul Desna, la nord-est de Kiev, Cernihiv este un oraș cu o istorie lungă, cu biserici și mănăstiri care datează din secolul al XI-lea. Victoria Aryshchenko și-a petrecut toată viața la Cernihiv. Acolo s-a născut, a mers la școală și și-a început cariera.

„Îmi place orașul pentru numărul mare de parcuri. Acolo (în Cernihiv, n.r.) sunt străzi pietonale cu cafenele și restaurante. Era un stadion. O plajă orășenească curată. O mulțime de terenuri de sport. Teatre și filarmonici”, spune Victoria Aryshchenko . 

Însă pacea din Cernihiv avea să fie spulberată în scurt timp, odată cu începerea atacurilor rusești asupra orașului. Aryshchenko spune că a fost trezită de un sunet îndepărtat al exploziilor pe 24 februarie, în jurul orei 5 dimineața. Cu excepția acestui moment, viața sa mergea înainte, totul era ca de obicei. Până în a doua zi.

„Când rachetele ne-au lovit casele noaptea și geamurile s-au spart, am realizat ce înseamnă asta pentru noi”, menționează Aryshchenko, citată de CNN. Femeia a spus că orașul nu are căldură, electricitate sau apă. Unii locuitori n-au nici măcar benzină. Mâncarea poate fi găsită cu greu, cu cozi de până la 3 ore, în cazul în care se deschide ceva.

„Acum trăim din sirenă în sirenă, mai ales în întuneric, când nu se vede nimic și nu este clar din ce parte poate veni pericolul”

Victoria a descris cum bombardamentele rusești deveneau din ce în ce mai frecvente în zonele în care, de obicei, se adunau oamenii. Conform spuselor ei, oamenii fug din oraș pe propriul risc, cu mașini private, deoarece nu există vreun coridor de evacuare. 

„Momentan sunt acasă. Suntem deja obișnuiți și ne petrecem zilele acasă, în ciuda faptului că luptele sunt în desfășurare. Noaptea, când există amenințări aeriene, ne ascundem în subsolul clădirii noastre”, conchide locuitoarea orașului Cernihiv. 

Satul Yakovlivka, regiunea Harkov

Yakovlivka este cunoscut ca un sat liniștit, amplasat la 30 km de Harkov, în nord-estul Ucrainei, în care locuiau aproximativ 600 de oameni. În noaptea de 3 martie, trupele rusești au bombardat satul. Potrivit Unian, 21 de case au fost complet distruse, iar alte 24 au fost grav avariate.

Citată de CNN, Elena Guzenko își amintește că mergea adesea la Yakovlivka la plimbare sau pentru a vizita mormintele rudelor. Tot acolo, femeia colecta apă curată, când venea primăvara. 

„Acolo (în Yakovlivka, n.r.) natura este frumoasă, iar în centrul satului este un iaz. Localnicii au muncit din greu pentru a-l construi și pentru a-l întreține. Cu puțin mai mult de 10 ani în urmă, a fost construită o frumoasă biserică de lemn. Întregul raion a venit să o vadă. După bombardamentul rusesc, a fost distrusă”, spune Elena Guzenko. 

„Războiul și bombardamentele au împărțit viața în înainte și după. Atâția morți, atâtea case distruse”, concluzionează femeia.

Orașul Mariupol, regiunea Donețk

Anterior, orașul a fost casa a peste 400 de mii de locuitori. Până la invazia din 24 martie curent, Mariupol era un oraș liniștit, cu multe parcuri, piețe și fântâni arteziene. Odată cu începutul  războiului, locurile publice, unde pe timpuri se adunau oamenii, au devenit ținta atacurilor rusești.

De la o zi la alta, pe măsură ce luptele erau ținute din în ce mai aproape de oraș, serviciile de bază, cum ar fi apa, gazul, curentul electric și serviciile de comunicație au fost întrerupte. Forțele rusești au bombardat mai multe clădiri în care se adăposteau civili, inclusiv o maternitate și o școală, acte condamnate pe scară largă și calificate drept crime de război.

„Am învățat să facem distincția între sunetele pieselor mari de artilerie, ale pietrelor de grindină și căderea bombelor”, a declarat pentru CNN Tatyana Buli, directoarea Muzeului de Artă „Kuindzhi” (Художній музей імені Куїнджі).

„În esență, cartierul nostru nu există. A fost șters”

Directoarea muzeului a spus că, pe 10 martie, lângă casa ei a explodat o bombă. Geamurile din apartamentul său s-au spart, iar mașina familiei sale a fost avariată. A doua zi, un obuz a zburat pe holul clădirii. „Oamenii au fost uciși. Speranța de evacuare a devenit foarte slabă”, a spus Tatyana Buli. 

Câteva zile mai târziu, Buli a fugit împreună cu familia sa spre un loc mai sigur, în timp ce luptele continuau. „În esență, cartierul nostru nu există. A fost șters”, a adăugat femeia. 

„Ultimul lucru pe care l-am auzit de la familia mea e că nu era lumină, apă sau căldură în casă”

Ivan Kuznetsov, născut și crescut în Mariupol, se afla la Kiev când a început invazia Rusiei în Ucraina. Și-a părăsit locul de lucru și a semnat un contract cu Forțele Armate, pentru a deveni parte a Apărării Teritoriale a Kievului, ajutând la evacuarea civililor, fortificarea clădirilor și asistarea armatei, în cazul în care forțele rusești vor trece de defensiva ucraineană.

Din 2 martie, Kuznetsov nu a mai auzit de membrii familiei rămași în Mariupol, inclusiv de mama și bunica sa, în vârstă de 90 de ani. 

„Ultimul lucru pe care l-am auzit de la familia mea e că în casă nu era lumină, apă sau căldură. Îmi este greu să-mi imaginez condițiile în care sunt acum, având în vedere că noaptea încă este frig, dar ceea ce am văzut…este îngrozitor”, a spus Ivan Kuznetsov, citat de CNN.

Potrivit postului Digi 24, situația din orașul Mariupol, aflat încă sub asediul trupelor ruse, este dezastruoasă. Peste 160.000 de oameni rămân blocați, fără acces la hrană, apă sau medicamente. Miercuri, 30 martie, invadatorii ruși au atacat în mod deliberat o clădire din Mariupol, marcată de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, notează agenția de știri Ukrinform. 

Deși marți, 29 martie, Ministerul rus al Apărării a decis să reducă activitatea militară în direcțiile Kiev și Cernihiv, șeful Administrației Regionale de Stat Cernihiv susține că nu a existat nicio reducere a acțiunilor militare în direcția orașului. 

Conform ultimelor date prezentate de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), până în prezent, circa 4,019,287 cetățeni ai Ucrainei și-au părăsit țara.