Fost mercenar Wagner: „Prigojin vrea să devină regele Donbasului” – Deutsche Welle

O nouă carte a veteranului „Wagner”, Marat Gabidullin, apare zilele acestea în Franța. Într-un interviu pentru Deutsche Welle, fostul mercenar povestește despre fostul său șef Evgheni Prigojin și explică de ce trupele „Wagner” nu sunt de fapt o armată privată.

Pornită ca un mic grup de mercenari, organizația paramilitară și de securitate rusă cunoscută sub numele de Grupul Wagner s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului. Astăzi este o armată în toată puterea cuvântului, cu avioane, artilerie și propriul sediu de birouri în Sankt Petersburg.

Primul care a descris din interior organizația condusă de antreprenorul rus Evgheni Prigojin este fostul mercenar Marat Gabidullin, care locuiește acum în Franța. Memoriile sale, publicate în Rusia la începutul anului 2022 sub titlul „În același râu de două ori”, au făcut furori în întreaga lunme. Pe 23 februarie îi va apărea o nouă carte, intitulată „Revolta”, la editura franceză Michel Lafon.

DW: Domnule Gabidullin, după ce ați publicat prima carte despre „Grupul Wagner”, Evgheni Prigojin a negat că ar avea vreo legătură cu această organizație. Astăzi recunoaște că nu este doar în spatele ei, ci și al unei „fabrici de troli”. Prigojin este unul dintre principalii jucători în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Ați fost consilierul lui o vreme. Ce fel de persoană este?*

Marat Gabidullin: Am fost consilier cu responsabilități limitate, pe evoluțiile tactice (în războiul din Siria, nota red.). Desenam pe hartă situația în baza rapoartelor transmise de șefii trupelor de mercenari din teren, studiam detaliile și trebuia să am răspunsuri pentru întrebările șefului meu.

Ce părere v-a făcut șeful dumneavoastră?

Prigojin este un lider dur, depășind uneori limitele în brutalitate și grosolănie. Gândește la scară mare și nu își limitează afacerea la un singur domeniu de activitate.

Cum ați ajuns la „Grupul Wagner”? Ce ați făcut înainte de a deveni consultant?

Sunt absolvent al Școlii Militare a Forțelor Aeropurtate din Riazan. După absolvire, am ocupat diferite funcții de ofițer, timp de cinci ani. Am fost comandant adjunct al unei companii de recunoaștere într-un regiment de parașutiști. Am fost concediat din cauza unor confuzii birocratice. Am fost civil ceva vreme, în anii 1990, și am încercat cumva să-mi găsesc un loc de muncă. Atunci am intrat în contact cu grupări ale crimei organizate. Am împușcat un șef al mafiei, am fost condamnat și am ispășit trei ani. Când am fost eliberat, am încercat să-mi găsesc din nou un loc de muncă civil.

Există un clișeu în carieră: bodyguard, apoi șef peste gărzile de corp, apoi șef al securității unei firme și cam atât. Total nepotrivit pentru mine. Ce ar fi trebuit sa fac? În 2015 am fost într-o depresie profundă, într-o fundătură. Apoi m-a sunat un prieten și mi-a spus că există o organizație paramilitară în Rusia unde aș putea să o iau de la capăt în vechea mea meserie. De aici și titlul cărții mele „În același râu de două ori”. Trebuie să recunosc că acolo m-am regăsit.

Am început ca simplu luptător într-o unitate. La acea vreme era pur și simplu o brigadă Wagner. Când am fost pentru prima oară dislocat în Siria eram comandant de grup. Ulterior am fost promovat la comanda unei companii de recunoaștere. În 2016 am fost grav rănit în atacul de la Palmyra. M-am trezit din comă în Rusia, într-un spital militar. Nu mai puteam îndeplini atribuțiile de comandant în luptă, așa că am fost repartizat la biroul central.

Mai țineți legătura cu cineva din Grupul Wagner? Știți ce se întâmplă acolo astăzi?

Am întâmpinat multe probleme în a comunica cu ei în ultima vreme. Ne-am îndepărtat foarte mult…

În ce sens? ideologic?

Da. Psihic și, de asemenea, mental.

Cum funcționează Grupul Wagner?

Grupul urmează regulile stabilite de conducere și este format din foști militari. Militarii ruși consideră Constituția și legile statului de drept o prostie liberală și le elimină. Le înlocuiesc cu propriile reguli, care se transformă într-o mașinărie de represiune, sub ale cărei roți cad în cele din urmă chiar militarii. Modul în care disciplina este menținută și gradul de brutalitate a acesteia depind de factori externi.

Nu cred că cineva se îndoiește că era necesară lupta împotriva IS (Stat Islamic, n. red). Acolo nu am avut nici un dezertor. Exista o regulă internă, cred că mai există și acum: civilii nu trebuie uciși și nici jefuiți. Pedeapsa pentru acest lucru este întotdeauna foarte severă, chiar dacă poate părea neverosimil. În Mali, unitățile Wagner trăiesc în condiții dificile, practic în câmp deschis, în corturi, într-o atmosferă de izolare și într-un mediu ostil. Și, cu toate acestea, le este interzis să ia ceva de la civili, astfel încât să nu existe plângeri.

Dezmințiți rapoartele experților ONU care au acuzat Grupul Wagner de violență și jaf împotriva civililor din Republica Centrafricană și Mali?

Am vorbit cu mai mulți jurnaliști. Unul dintre ei a spus că civilii sunt destul de prietenoși cu mercenariiruși. De ce? Pentru că îi protejează împotriva rebelilor.

Dacă vă imaginați că rebelii au valori spirituale ridicate, vă înșelați profund. Nu cred că mercenarii se comportă crud față de civili. În raport cu adversarul, lucrurile stau altfel: există încălcări repetate ale Convențiilor de la Geneva. Mercenarii sunt obișnuiți să-și învingă inamicul prin orice mijloace disponibile.

În Ucraina, situația este diferită. Clișeele ideologice, propagandistice funcționează doar până în momentul în care o persoană se află într-o zonă de luptă. Aici intră în joc metodele crude de pedeapsă. Mai multe surse, în care am încredere, mi-au confirmat deja că au loc execuții extrajudiciare. Dar în același timp îmi interzic să admit că lucrurile stau chiar așa.

Cum comentați cifrele vehiculate de serviciile britanice de informații, cum că Grupul Wagner ar avea 50.000 de oameni?

Acesta este un număr absolut nerealist. Nu se poate. Dacă vorbim despre câți oameni, inclusiv prizonieri, au trecut prin birouri, atunci poate. Totuși, asta nu înseamnă că în prezent există 50.000. Ar fi un corp de armată. Nu ar avea loc în secțiunea îngustă a liniei frontului din Ucraina. Iar în toate celelalte locații ale grupului – pe continentul african sau în Siria – pot fi cazați maxim două până la trei mii de luptători.

Are Grupul Wagner propriile surse de venit?

Situația financiară arată bine cât timp bugetul de stat arată bine. Această organizație nu a fost niciodată privată. Termenul „afacere militară privată” este un produs al imaginației jurnaliștilor, la fel ca atunci când au combinat denumirea companiei private cu numele de cod al comandantului suprem al organizației Dmitri Utkin, „Wagner”. Aici nu există investiții private. Grupul funcționează pe cheltuiala statului, deci pe cheltuiala contribuabilului.

Dmitri Utkin este încă comandantul suprem al Grupului Wagner?

Da, desigur. Utkin este mâna dreaptă a lui Prigojin, tovarășul său. Se pare că a existat o redistribuire a sarcinilor. Utkin controlează activitățile grupului în Africa și Siria iar Prigojin personal direct în Donbas. Scopul real al lui Prigojin în Donbas este să cucerească întreg complexul industrial. Vrea să devină regele Donbasului, nici mai mult, nici mai puțin. Acum are condiții favorabile pentru asta, fără concurență.

Și care este relația cu Ministerul rus al Apărării?

De fapt, Grupul Wagner poate fi descris ca parte cu puteri speciale a forțelor armate ale Rusiei. Acum a devenit o structură de putere paralelă virtuală, neprevăzută în lege, dar foarte dependentă de Ministerul Apărării.

Din când în când există frecușuri. Sunt doi antipozi – ministrul apărării Serghei Șoigu și Prigojin. Sunt reprezentanți ai unor lumi complet diferite, reciproc ostile. Prigojin trece printr-o perioadă de viață foarte intensă, cu activitate politică activă. În fond, nimic altceva decât o luptă pentru supraviețuire. Wagner este modul lui de a supraviețui. Are deja atât de mulți dușmani în instituțiile de forță ale statului, încât obținerea unui fel de statut politic este o chestiune de supraviețuire.

Potrivit agențiilor de informații occidentale, organizația costă în prezent aproximativ 100 de milioane de dolari pe lună. Este corect?

Având în vedere costul total, având în vedere intensitatea luptei de pe frontul ucrainean, acest lucru este destul de probabil.

S-a schimbat salariul în vreun fel?

Un luptător obișnuit, în cazul participării la operațiuni de luptă, primește în jur de 8000 de ruble (aproximativ 100 de euro) pe zi. Deci poate obține 240.000 de ruble (aproximativ 3000 de euro) pe lună. Plus bonusuri regulate. Depinde de importanța și durata misiunii. De exemplu, în 2016, după cucerirea Palmyrei, un eveniment semnificativ, bonusurile au fost foarte mari. Un simplu soldat putea primi 700.000 de ruble (circa 8.800 de euro) iar un comandant de companie până la două milioane de ruble (circa 25.000 de euro).

Ați părăsit Grupul Wagner în 2019. Când ați venit în Franța?

Anul trecut, în martie 2022.

Ca refugiat?

Nu, cu viză. Am fost ajutat și am părăsit teritoriul Rusiei în mod legal.

Statele Unite au clasificat Grupul Wagner drept organizație criminală internațională.

Din cauza faptului că este implicat activ în operațiunile de luptă din Ucraina este, fără îndoială, implicat într-o crimă de război uriașă. Chiar și un școlar este conștient de asta.

Ați fost și în Ucraina. Spuneți că nu ați luptat acolo.

În 2015. La acea vreme ostilitățile încetaseră deja. Când am ajuns acolo, am avut impresia că sarcina noastră era să reaprindem focul, să provocăm forțele armate ale Ucrainei. Eram foarte activi, însă eram într-o unitate al cărei comandant, viclean, dar și laș, a făcut tot posibilul pentru a se asigura că nu trebuie să ne implicăm în nicio operațiune. Da, e un ticălos, un păduche, dar îi sunt oarecum recunoscător că nu a trebuit să-mi murdăresc mâinile. Conștiința mea a rămas curată. Atunci mi-am dat seama că propaganda rusă minte cu nerușinare și că acordurile de la Minsk sunt încălcate constant de așa-numita autoproclamată „Republică Populară Lugansk”.