Cum au fost fraudate alegerile prezidențiale din Rusia – Novaya Gazeta Europe

Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia pentru a cincea oară și a fost ales pentru un nou mandat de șase ani. Președintele rus în exercițiu a obținut 87,32% din voturi, fiind înregistrată o prezență la vot de 77,44%. Kremlinul miza pe astfel de cifre și a orientat administrațiile regionale din întreaga Rusie în acest sens. Până atunci, astfel de cifre se înregistrau doar în republicile din Caucazul de Nord, regiunile cu cel mai ridicat nivel de fraudă electorală în favoarea candidaților guvernamentali, se arată într-o analiză efectuată de jurnaliștii de la Novaya Gazeta Europe.

Excluzând votul electronic, conform rezultatelor procesării a 97% din protocoale, la alegeri au participat 74,5 milioane de alegători. Dintre aceștia, 64,7 milioane de persoane, potrivit Comisiei Electorale Centrale din Rusia, au votat pentru Putin. Totuși, acesta nu este singurul indicator record al ultimelor alegeri prezidențiale. Aceste alegeri au depășit toate scrutinele anterioare în ceea ce privește nivelul de fraudă, iar modalitățile de manipulare a rezultatelor au fost, de asemenea, diferite.

Novaya Gazeta Europe a publicat anterior o estimare de 31,6 milioane de voturi falsificate, care se bazează pe metoda fizicianului și expertului în statistici electorale Serghei Shpilkin. Dar alegerile din acest an sunt atât de „murdare” încât metodele standard de analiză a falsificărilor nu mai funcționează.

În 2024 este aproape imposibil să se identifice un nucleu „onest” de rezultate. Motivul pentru aceasta poate fi nu numai falsificarea directă a voturilor, ci și „resursa administrativă”, adică forțarea angajaților bugetari să voteze în favoarea unui candidat. Aproape toate voturile pentru Putin se află în zona în care rezultatul crește odată cu prezența la vot, în timp ce pentru candidații alternativi (în special pentru Davankov) acest lucru nu are loc.

Un alt motiv este utilizarea pe scară largă a voturilor electronice. Moscova s-a remarcat cel mai mult în acest sens: potrivit datelor lui Petr Zhizhin, 71% dintre alegători au votat electronic în această țară. Secțiile de vot electronic nu pot fi analizate pe picior de egalitate cu secțiile de votare offline, deoarece prezența lor la vot este de peste 90%. De asemenea, a fost imposibil să se ia în considerare secțiile de votare offline fără a lua în considerare votul electronic din Moscova: având în vedere că majoritatea oamenilor au votat online, prezența offline a scăzut.

Prin urmare, pentru o evaluare cât mai strictă a falsificărilor, orașul Moscova a fost exclus din calcul. Astfel, s-a obținut o estimare de 22 de milioane de voturi falsificate, adică 35% din totalul voturilor offline din Rusia. Cel mai probabil în realitate au existat chiar mai multe încălcări: datele pe baza cărora Novaya Gazeta Europe a făcut estimarea nu ia în considerare voturile electronice, precum și teritoriile ocupate recent.

Dacă se presupune că toate voturile pe care le considerăm frauduloase au fost fraudate și le excludem din calcule, atunci „rezultatul real” al lui Putin ar fi în jur de 81%. Cu toate acestea, în realitate, este posibil să existe un „transfer” de voturi de la un candidat la altul. Într-un astfel de caz, „rezultatul real” al lui Putin ar putea scădea la 57% sau chiar mai puțin – în funcție de amploarea reală și de mecanismele de fraudă, care nu pot fi estimate cu exactitate.

Falsificările de la secțiile de votare offline din Moscova s-au dovedit, de asemenea, neobișnuite, iar aici, din nou, motivul este votul electronic. Potrivit analistului Maksim Gongalsky, intervievat de Nova-Europe, simpla „aruncare” a buletinelor de vot pentru Putin pentru a obține procentul necesar nu ar fi funcționat: deoarece majoritatea alegătorilor au votat electronic, s-ar putea să nu fi rămas suficienți alegători pentru a obține procentul necesar. Iar dacă ar fi fost „aruncate” prea multe buletine de vot, s-ar fi putut obține o prezență la vot de peste 100%.

Așa că, probabil, a fost aleasă o altă strategie.

Ca alternativă, Gongalsky propune împărțirea rezultatelor de la Moscova în două distribuții „normale”, una corespunzând unui rezultat „onest”, iar cealaltă unui rezultat falsificat. Potrivit estimărilor sale, rezultatul real al lui Putin la sondajele offline din Moscova este de 68% în loc de 76%, iar cel al lui Davankov este de 17%. Astfel, aproximativ 150 de mii de voturi au fost falsificate la Moscova doar la scrutinul offline.

Falsificarea în detrimentul lui Davankov, deja la nivel federal, este confirmată de calculele jurnaliștilor: un grafic Novaya Gazeta Europe arată că la secțiile de votare cu o prezență la vot de până la 70%, Davankov i-a depășit atât pe Slutsky, cât și pe Kharitonov. După o prezență la vot de 70%, raportul se schimbă, din cauza căruia Haritonov a ocupat locul al doilea, conform rezultatelor oficiale.

Graficul lui Shpilkin arată, de asemenea, că divergența dintre rezultatele reale și cele ajustate ale lui Putin începe la 70%.

Conform calculelor jurnaliștilor, 5,9 milioane de voturi au fost adăugate în favoarea lui Putin prin manipularea protocoalelor finale (unele dintre aceste anomalii au fost deja luate în considerare în calculele metodei Shpilkin).

Anomaliile din date indică faptul că 6,7% din PEC-urile din țară (5.900 de comisii) ar fi putut extrage de la zero rezultatul și prezența la vot. Dovezi masive în acest sens au apărut în mass-media pe parcursul celor trei zile: de exemplu, în prima zi de vot, toate cele 136 de secții de votare din Starîi Oskol din regiunea Belgorod au raportat aceeași prezență la vot de 47%; același lucru s-a întâmplat într-unul dintre districtele din regiunea Tula, unde 16 din 21 de secții de votare au avut aceeași prezență la vot.

Potrivit analizei, metodele statistice nu surprind o serie de alte probleme grave care afectează rezultatele alegerilor din Rusia la fel de mult ca și falsificarea alegerilor. Printre acestea se numără lipsa accesului egal al candidaților la procesul electoral, controlul asupra mass-media, diverse forme de constrângere la vot și multe alte elemente nedemocratice asupra cărora mișcarea Golos atrage atenția. Toate acestea conduc la faptul că este imposibil să se cunoască cu exactitate preferințele reale, nici prin sondaje, nici prin statistici și alte metode indirecte.