Cetățeni ucraineni reținuți în timp ce intenționau să plece din Rusia. Le sunt verificate telefoanele și locuințele: „Ne-au fabricat dosare”
Ministerul rus de Interne și Serviciul rus de Securitate (FSB) au primit ordinul să verifice toți cetățenii ucraineni care locuiesc la Moscova, scrie organizația neguvernamentală rusă OVD-Info. Potrivit sursei citate, informația privind verificările cetățenilor ucraineni a fost confirmată de doi ucraineni care nu se cunosc între ei. OVD-Info a reușit să discute cu cei doi ucraineni. Aceștia susțin că, nici forțele de securitate ruse nu înțeleg ce ar trebui să facă cu ucrainenii. Unora li se propune să obțină cetățenia rusă printr-o procedură accelerată, în timp ce altora li se întocmesc dosare pentru „huliganism mărunt”, scrie ovdinfo.org.
G., angajată în sectorul serviciilor private
În a doua săptămână a lunii martie m-a sunat o fată, care anterior mi-a făcut reședință provizorie în Rusia și la care am locuit o perioadă. Ea a spus că Ministerul Afacerilor Interne mă caută, eu întreb: De ce? „Poliția anunță că verifică toți cetățenii ucraineni”. L-am sunat pe polițist pentru a stabili ora la care putem discuta. Acesta mi-a spus într-o conversație telefonică că va verifica telefonul – bineînțeles, am curățat totul. Poate că polițistul a făcut-o intenționat.
Polițistul adresa întrebări care-l făceau și pe el să râdă:
– Aveți „literatură” (ziare, cărți, reviste) interzisă?
– Eu spun „Nu”.
– Aveți simboluri naționaliste?
– Ce înțelegeți dumneavoastră prin simboluri naționaliste?
– Ei bine, steagul Ucrainei!
– Acesta este steagul altui stat.
Au întrebat și pe cine susțin în acest război.
La sfârșitul conversației, m-au întrebat dacă voi face permis temporar de ședere sau dacă voi face cetățenie rusă. Au întrebat cu cine comunic în Ucraina. Au notat numărul de telefon al mamei mele în Ucraina, adresa unde se află ea acum. Mi-au verificat telefonul.
Au spus că ar putea veni la mine acasă să vadă cum trăiesc. Eu zic: ei bine, atunci îmi puteți aduce produse de primă necesitate ca pentru un refugiat. Au spus că vor verifica dacă am „literatură interzisă” sau careva simboluri interzise. Eu am întrebat ce înseamnă literatură interzisă? Ei zic: nici noi nu știm ce presupune literatura interzisă.
În afară de mine, la Inspectoratul de Poliție mai erau și alți cetățeni ai Ucrainei.
A., student la Institutul de Fizică și Tehnologie din Moscova
„Când a început războiul, ca toți ceilalți, am fost șocat, dar m-am speriat doar pentru rudele mele din Ucraina. La scurt timp, situația s-a schimbat: pe 28 februarie am primit un apel de la serviciul de securitate al Institutului, prin care mi s-a cerut să vin la o întâlnire. S-a dovedit că aceasta a fost o întâlnire cu un ofițer FSB. În primul rând, discuția cu ofițerul FSB a început astfel: Ce mai faci? Pot să te ajut cu ceva?
A adresat și întrebări provocatoare. Mă întreba dacă eu sau prietenii mei mergem la mitinguri? M-am întrebat dacă, poate, vreau să spun despre cineva care face asta?
Am avut noroc – nu mi-au verificat telefonul și camera din cămin. Știu [ucraineni] care au fost mai puțin norocoși. Am decis că trebuie să plec. Pe 2 martie, am cumpărat bilet la autobuzul care mergea spre Riga. La gara auto, eu, ca și alți câțiva ucraineni, nu am avut voie să urcăm în autobuze după ce ne-au fost verificate pașapoartele.
Polițistul de la secția de poliție a autogării a râs: „De ce veniți, voi ucrainenilor, să plecați de aici? De câteva zile poliția îi ia de aici pe toți. Este mai bine să pleci de la o gară din regiunea Moscovei”.
Drept urmare, unii au fost eliberați, iar eu și alții am fost duși la Inspectoratul de Poliție. Telefoanele nu ne-au fost luate. Am reușit să sun un avocat.
Avocata a sunat la poliție, i s-a spus mai întâi că mă vor elibera în curând. Apoi, i s-a spus că mă vor elibera a doua zi dimineața. Am fost fotografiați și ne-au fost luate amprentele. În ultima lună, amprentele mele au fost luate de patru ori, dar niciodată nu au fost găsite în baza de date. M-au întrebat cum mă numesc, unde învăț. Întrebările au fost adresate de două ori, mai întâi de către un polițist, apoi de către un ofițer FSB.
Ofițerul FSB a întrebat din nou despre mitinguri, a pus o întrebare foarte amuzantă: „Dacă deschid galeria foto [pe telefonul meu], nu voi găsi o „svastică” acolo?” Am rămas uluit de întrebare – spun: „Evident că nu”.
A scotocit prin galerie, mi-a citit Telegramul, s-a uitat la istoricul vizionărilor pe YouTube. A rămas foarte încântat să găsească un videoclip filmat de echipa lui Navalny, în care introducerea avea sintagma „Putin vrea sânge”, dar i-am explicat ofițerului FSB că am vizionat doar jumătate din videoclip și că am vrut să ascult comentariul unui economist, după ce activele Băncii Naționale a Rusiei au fost blocate.
Am petrecut noaptea la poliție, trei persoane într-o celulă. Aveau prea multe persoane reținute. A fost greu să dorm.
A doua zi dimineața, „a apărut” un dosar pe numele meu în care se spunea că am înjurat la gara auto. Se spunea că un polițist s-a apropiat de mine, iar eu am continuat să înjur. Am cerut să sun avocatul, dar nu mi-au permis, deși în procesul inițiat pe numele meu era scris că am dreptul să o fac.
De asemenea, în protocol scria că poliția a fost chemată pentru că „un ucrainean vrea să părăsească Rusia” și că eu aș fi plecat înainte ca poliția să fie chemată.
Ne-au fost întocmite protocoale pentru huliganism. Eram șase persoane. Unuia i s-a întocmit un protocol prin care se spunea că ceva nu este în regulă cu actele și ar trebui să fie deportat. Acest lucru este ridicol: un om vrea să plece, iar ei vor să-l deporteze.
Am reușit să chem avocatul la judecată. Foarte mult timp instanța nu a vrut să accepte cazurile noastre. Totodată, în cazurile noastre au apărut informații noi: cu o presupusă explicație în care eu explic situația creată și susțin că „îmi pare rău” pentru acțiunile săvârșite. Foaia era fără semnătura mea. Am încercat să explic judecătorului că totul a fost o minciună. Judecătorul a spus: „Bine, cinci zile”. Astfel, patru oameni au fost reținuți pentru zece zile, doi – pentru cinci zile.
Unul dintre judecătorii care au examinat cazurile noastre a ieșit și și-a cerut scuze, spunând că au fost obligați să ia astfel de decizii.
Mi-a fost foarte frică că aș putea fi reținut din nou. Am reușit să părăsesc Rusia. Am mers până la graniță unde am mai avut o discuție lungă cu un ofițerul FSB, dar totul s-a terminat cu bine.
