Candidatul naționalist la alegerile prezidențiale din Turcia, care s-a clasat pe locul al treilea în cadrul primului scrutin, afirmă că l-ar putea susține în turul doi pe oponentul lui Erdogan
Sinan Ogan, candidatul naționalist la alegerile prezidențiale din Turcia, care s-a clasat pe locul al treilea în cadrul scrutinului de duminică, 14 mai, a declarat că l-ar putea susține în turul doi al alegerilor pe principalul candidat al opoziției, Kemal Kilicdaroglu, doar dacă acesta nu va face nicio concesie cu un partid pro-kurd, transmite Reuters.
Sinan Ogan a obținut 5,2% în primul tur al alegerilor prezidențiale. Nici președintele Erdogan, nici Kilicdaroglu nu au atins pragul de 50% necesar pentru a evita un al doilea tur de scrutin, care va avea loc pe 28 mai. După procesarea a 100% din buletinele de vot, Erdogan a primit 49,24% din voturi, în timp ce Kilicdaroglu – 45% din voturi, a anunțat televiziunea de stat TRT.
„Ne vom consulta cu alegătorii noștri în legătură cu decizia noastră în privința turului doi. Dar am spus deja clar că lupta împotriva terorismului și trimiterea înapoi a refugiaților sunt liniile noastre roșii”, a declarat Ogan, într-un interviu acordat luni pentru Reuters.
Din 1923, de la crearea Republicii Turcia, țara a fost, potrivit Constituției, o democrație parlamentară. Dar Erdogan vrea să schimbe lucrurile. La alegerile din 2018 a fost introdus sistemul prezidențial, prin care președintele este mai puternic decât guvernul. Nu mai există funcția de premier.
Președintele este ales de popor pentru cinci ani și beneficiază de competențe extinse: numește și demite miniștrii și înalții funcționari de stat și conduce guvernul; emite decrete prezidențiale și poate decide de unul singur numiri importante în Justiție, Finanțe și Educație. Și serviciile secrete și puternica autoritate religioasă Diyanet sunt subordonate șefului statului. În noul sistem, președintele nu mai este obligat să renunțe la funcția din partid, Recep Tayyip Erdogan păstrând astfel și șefia formațiunii de guvernare AKP.
Introducerea sistemului prezidențial a dus la creșterea numărului de parlamentari de la 550 la 600, dar Erdogan a transformat legislativul turc într-o instituție irelevantă. Poate să dezbată și să adopte legi, dar majoritatea guvernamentală a înăbușit practic orice opoziție și și-a impus agenda politică fără opreliști. Guvernul nici măcar nu răspunde de regulă interpelărilor opoziției.
