CNAS anunță modalitatea de calcul a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
În temeiul Legii nr. 289/2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, dreptul persoanei asigurate la indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă se stabilește dacă aceasta pierde, la toate unitățile în care desfășoară activități, venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical şi dacă confirmă un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani sau un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat (îmbolnăvirii).
Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:
a) 60% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de până la 5 ani;
b) 70% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
c) 90% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de o maladie oncologică este de 100% din baza de calcul.
Citiți și: Modalitatea de calcul a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului
Baza de calcul a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă stabilite din contul bugetului asigurărilor sociale de stat o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții.
Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă nu poate depăși suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul respectiv înmulțită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în care în calcul se include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieșind din numărul de luni în care a fost realizat venitul asigurat pentru anul respectiv. Salariul mediu lunar prognozat pe economie se aprobă de Guvern.
Venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărțirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.
În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unitățile în unele și aceleași luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu același număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat. Perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.
În cazul persoanelor asigurate pentru care lipseşte baza de calcul la stabilirea indemnizaţiei, baza de calcul o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
Baza de calcul al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA sau de o maladie oncologică, pentru persoanele asigurate, care nu au stagiul necesar de cotizare de 3 ani în total sau 9 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei îmbolnăvirii, o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
Cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2021 constituie 8716 lei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 923/2020.
Indemnizațiile se calculează și se plătesc pentru zile calendaristice. Venitul asigurat pentru o zi calendaristică se determină prin împărțirea venitului mediu lunar asigurat la numărul de zile calendaristice din luna pentru care se plătește indemnizația.
Venitul asigurat şi stagiul de cotizare pentru stabilirea indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat se confirmă în baza informației din Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale.
