Zonele offshore, explicate

Termenul offshore a apărut frecvent în presa din R. Moldova în ultimii ani, fie că era vorba de licitația privind achiziționarea a 31 de autobuze pentru Chișinău, conexiuni cu proprietăți ale unor apropiați ai președintelui Igor Dodon sau despre scandaluri de răsunet – furtul miliardului și scurgerea de date Panama Papers. Dar, ce înseamnă, de fapt, acest termen? Un offshore este mereu legat de ceva dubios? De ce aleg oamenii să-și facă firme offshore? ZdG a discutat cu economistul Dumitru Pîntea (Expert-Grup) pentru a clarifica aceste subiecte.

Fondul Monetar Interna-țional (FMI) descrie un centru financiar offshore drept o țară sau jurisdicție care oferă servicii financiare nerezidenților la o scară care nu este compatibilă cu dimensiunea și cu finanțarea economiei sale interne. Dumitru Pîntea punctează patru caracteristici ale offshore-urilor:

• impozitele foarte mici. Acest lucru atrage companiile să devină rezidente în acel teritoriu, pentru a-și optimiza cheltuielile în cazul impozitelor.
• transparența redusă. Legislația permite să nu fie dezvăluite informații cu privire la companii. Spre exemplu, în R. Moldova, există un registru al beneficiarilor societăților comerciale. Acolo nu vei găsi cine sunt beneficiarii companiilor înregistrate în zone offshore.
• nu există activitate economică reală ale firmelor înregistrate pe aceste teritorii. Banii vin din diferite tranzacții, care au loc acolo, iar acele entități nu neapărat produc ceva.
• secretul informației. Când vine o țară să solicite niște informații, entitățile respective refuză să le ofere, pentru că asta ține de securitatea lor și acest refuz este unul legal.

Cine își poate face o firmă offshore?

Expertul susține că legislația nu interzice nimănui să-și deschidă una – orice persoană poate să o facă.

„În esență, însă, te duci în acele zone, pentru că vrei să-ți ascunzi identitatea. Acolo, sunt firme specializate, care deschid conturi, unde indică drept beneficiari pe altcineva, persoane care nu pot fi identificate”, explică Pîntea.

Este neapărat rău să ai o firmă offshore?

Nu, contează doar prove-niența banilor și felul în care sunt utilizați aceștia.

„Pot să îmi deschid o firmă acolo, asta e perfect legal, multe companii o fac, optimizându-și astfel fiscal operațiunile. Dar, sunt și bani murdari de prin toată lumea, care se duc în acele zone și când ies, nu se mai poate determina proveniența lor. Totodată, sunt și bani care intră și ies legal de acolo, pe care nimeni nu are vreun interes să-i ascundă. E ca și în justiție cu rea intenție și bună intenție. De aceea, NU s-a ajuns la un punct comun la nivel mondial în ceea ce privește suprimarea paradisurilor fiscale. Altfel, dacă ar exista unul, țările dezvoltate ar finisa ușor cu aceste paradisuri”, spune Pîntea.

Cum contribuie offshore-urile la aprofundarea inegalităților sociale?

Expertul susține că, la nivelul marilor puteri, dar și la cel al organismelor care reglementează sistemul financiar mondial se discută aceste lucruri, dar încă nu există suficientă dorință pentru a schimba lucrurile.

„Inegalitatea se manifestă prin faptul că mulți politicieni corupți beneficiază de aceste zone. Însă aici problema este generată iarăși de rea voință. Abordarea principală ar fi, așa cum e în ultimii ani, ca țările ce au legături cu zone offshore să poată verifica foarte bine aceste tranzacții”, opinează Pîntea.

Ce ar trebui să schimbăm în legislație pentru a ne feri de eventualele pericole ale schimburilor cu zone offshore?

„Dispunem deja de câteva mecanisme interne pe care ar trebui să le fortificăm. Unul ar fi mecanismul de combatere și prevenire a spălării banilor. Noi avem un centru specializat, care trebuie să verifice orice fel de tranzacții suspecte. Dacă se vede că niște bani din sistemul nostru financiar că pleacă spre zone offshore sau vin din zonele respective la noi, acest serviciu trebuie să se sesizeze și să lucreze conform: să blocheze aceste tranzacții, să le analizeze și să remită eventual datele sistemului de justiție.

O altă instituție care trebuie să se ocupe de aceste chestiuni e Centrul Național Anticorupție (CNA), întrucât prin corupție se obțin bani ilegali, ce trebuie cumva ascunși și aceștia sunt transferați în zone offshore, ca să nu poată fi identificați. Deci acest organism care se cheamă CNA trebuie să lucreze mai bine. La fel, Procuratura Anticorupție, că ei se ocupă de corupția mare.

Nu putem interzice total interacțiunea economiei noastre cu zonele offshore. Asta nu ar fi o soluție, pentru că există și interese cu efecte pozitive pentru economia noastră. Ideea e doar ca instituțiile responsabile să-și facă treaba.

Mai sunt alte două aspecte: ar trebui interzis ca la achizițiile publice să participe companii înregistrate în zone offshore, pentru care nu putem să determinăm cine sunt beneficiarii finali, că e vorba acolo de bani publici. De asemenea, companiile de stat, unde e vorba de un interes public, ar trebui să evite tranzacțiile suspecte de rea intenție”, conchide expertul.

O lege a deoffshorizării?

La început de septembrie, curent, deputatul Blocului ACUM, Igor Munteanu, a înregistrat în Parlament un proiect care vizează companiile offshore. Astfel, acestea ar putea să nu mai aibă dreptul de a participa la proceduri de privatizare, parteneriat public-privat, achiziții publice și concesiuni.

„Acest proiect presupune restricționarea participării companiilor înregistrate în offshore în sectorul public. Asta se răsfrânge asupra subiecților care fondează aceste companii pentru că experiența din ultimul deceniu arată că firmele înregistrare în offshore, asupra cărora nu se aplică standardele de transparență internațională, au reușit să obțină o influență excesivă asupra deciziilor statului și asupra faptului în care se administrează proprietățile publice”, a declarat Igor Munteanu.

În Nota Informativă ce însoțește proiectul se arată că acesta a fost elaborat pentru a nu permite intrarea în circuitul civil a activelor din străinătate care nu au putut fi supuse verificărilor privind legalitatea obținerii lor, precum și a nu admite exodul de capital și controlul resurselor strategice ale țării din partea subiecților de drept ce provin din jurisdicții ce nu respectă standarde internaționale de transparență.

Conform unui studiu al Global Financial Integrity (GFI), fluxurile financiare ilegale reprezintă circa 1.2 miliarde de dolari anual, doar pentru R. Moldova. Fluxurile financiare ilicite sunt definite drept mișcări ilegale de bani sau de capital dintr-o țară în alta, iar GFI clasifică această mișcare ca fiind un flux ilicit atunci când fondurile sunt câștigate, transferate și/sau utilizate ilegal peste granița internațională.