Tinerii de la ZdG și fericirea societății
Anul 2022 este declarat Anul European al Tinerilor în Uniunea Europeană. Recent, și Republica Moldova s-a alăturat acestei inițiative. ZdG împlinește în 2022 18 ani, iar tinerii domină în echipa noastră. Dar pentru cine și despre ce scriu tinerii colaboratori ai ZdG?
M-am deprins într-atât să lucrez cu colegii mei tineri, să văd zi de zi cât de implicați sunt și cât de mult le place să lucreze asupra unor subiecte dificile, încât tind să cred că în Republica Moldova copiii se maturizează foarte repede și devin cetățeni responsabili și implicați poate chiar înainte de majorat.
Tinerii de 18-30 de ani din Moldova sunt o generație care au cunoscut la modul direct dificultățile economice și traumele psihologice. Născuți în la finele secolului trecut sau la începutul noului mileniu, s-au trezit într-un stat răvășit de migrație, abuzuri politice și corupție. Este generația de la care au emigrat cei mai mulți părinți, generația care a văzut cea mai profundă corupție politică. E generația căreia i s-a luat căldura părintească și nu i s-a dat grija statului în loc. Într-un fel, orice comportament de răzbunare, neîncredere și sânge rece al acestei generații ar fi justificat. Dar este oare așa această generație?
Majoritatea reporterilor de la ZdG au vârste cuprinse între 22-35 de ani. Și împreună, ei fac un ZdG care deranjează politicieni, miniștri, judecători, procurori, oligarhi, președinți, criminali și mafioți. Ei, acești tineri, vor urî corupția și abuzurile asupra drepturilor omului pentru totdeauna.
Sunt ei oare auziți? La moment ZdG înseamnă cel mai abonat ziar și pagina web Top5 dintre toate paginile web. La moment, foarte multe anchete din cadrul procuraturilor, ministerelor, agențiilor de stat se bazează pe anchetele reporterilor ZdG. Clasa politică coruptă, învechită în rele, are cu adevărat un inamic puternic în acest grup de tineri.
Dar sunt ei oare suficient de mulți? La moment avem peste 20 de tineri implicați în activitatea ZdG. Începând de la Victor Moșneag, noul redactor-șef al ZdG, care a venit în această echipă după anul 1 de facultate, și care are deja mult peste un deceniu de jurnalism în spate, toți ceilalți s-au alăturat fie după facultate, sau după câțiva ani de muncă în redacții, alegând conștient să facă parte dintr-o redacție unde munca e foarte grea și subiectele și țintele sunt dificile. Tinerii de la ZdG scriu pentru maturi, pentru vârstnici, majoritatea cititorilor ZdG fiind 40+. Ba chiar avem cititori activi, care ne scriu săptămânal scrisori și care spun că au peste 80 sau 90 de ani.
Asta ne face uneori să credem că nu vom putea atrage și alți tineri în echipă și de asta tindem să discutăm cu alte grupuri de tineri cât mai des. Și ei reușesc să ne convingă de contrariu. Toamna trecută ZdG a organizat o zi a ușilor deschise. A venit o duzină de tineri curioși, au adresat întrebări, s-au interesat. Printre ei era și Otilia Meica, studentă la jurnalism, care peste câteva săptămâni s-a și încadrat la ZdG.
Tot toamna trecută am fost invitată să discut cu un grup de tineri, participanția la un program de formare a activiștilor din comunități, organizat de CPRE, susținut de Ambasada SUA. Erau liceeni și studenți în primii ani și trebuie să le povestesc despre presă și activism. Mă gândeam că sunt prea tineri să le vorbesc despre corupție. Dar am gândit greșit. Acolo am făcut cunoștință cu Laura Catarau, care de câteva luni este o nouă editorialistă la ZdG.
Laura a ales să scrie despre ceea ce o deranjează cel mai mult. Nu, nu despre trenduri în modeling sau în agrement. Laura scrie pe un subiect pe care chiar și mie îmi vine greu să scriu.
„Pe mine mă durea foarte mult când auzeam pe holurile școlii sau în stradă adresări de genul: „Băi, ce autist ești!”, „Hahaha, parcă ești Down!” sau altele, pentru că diagnoza și/sau dizabilitatea cuiva este transformată, cu ușurință și fără remușcare, într-o ofensă”, scrie Laura în unul dintre primele sale texte. Laura scrie editoriale despre copii cu autism, despre persoane cu disabilități, despre dificultățile și bucuriile familiilor în care sunt aceste persoane.
Laura, la cei 20 de ani ai săi, are grijă nu doar de toate familiile în care sunt persoane cu disabilități, ea are grijă ca toți cetățenii să afle de aceste probleme și să le conștientizeze. Laura educă cetățenii, spunându-le că “peste un miliard de persoane trăiesc cu o formă de dizabilitate, iar peste 200 de milioane au mari dificultăți de funcționare”. Serialul Laurei Catarau, elaborat împreună cu Ruxanda Tabuncic, așa și se numește “Cu Grijă”.
Grija, empatia și implicarea am sesizat-o la foarte mulți tineri, care s-au alăturat, atunci când au avut timp și posibilitate, unor acțiuni civice organizate de ZdG. Laura a visitat expoziția 30 de ani de corupție ai Republicii Moldova și a donat un abonament pentru închisorile din R.Moldova. Colega ei, Ruxanda Tabuncic, a fost implicată în desfășurarea acestei expoziții, dar și a expozițiilor tinerilor fotografi la Ungheni și Cahul. Prietenul lor, Sabin Rufa, a scris un întreg serial pentru ZdG despre locurile istorice din Moldova, pe care le-a vizitat personal. Prietenul lor activist Valentin Josan a și donat pentru ZdG.
Studiul recent Generații și Gen lansat de către UNFPA în Moldova arată că tinerii sunt grupul de vârstă cel mai fericit. Nu există îndoială că toți acești tineri vor construi o lume mai bună, acolo unde vor fi ei.
