Ia românească, sărbătorită și pe timp de pandemie

Marcată în peste 50 de țări, de pe 6 continente, Ziua Universală a Iei este sărbătorită, de șase ani de zile, și în R. Moldova. În 2021, pe timp de pandemie, dar cu respectarea restricțiilor sanitare, în ultima duminică a lunii iunie, la Chișinău, s-a desfășurat cea de-a 6-a ediție a Zilei Naționale a Portului Popular. Organizatorii evenimentului și-au propus nu doar valorificarea costumului autentic popular românesc, ci și a portului etniilor conlocuitoare din R. Moldova, cunoașterea pieselor componente ale costumului și ale simbolurilor acestuia, precum și promovarea tehnicilor de confecționare a costumului popular pe plan național și internațional.

Participanții la sărbătoare au povestit crâmpeie din istoria costumelor, au descifrat semnificația simbolurilor cusute pe piesele vestimentare.

Evenimentul a avut loc la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Programul sărbătorii a cuprins evoluții ale artiștilor profesioniști și ale colectivelor folclorice. Publicul a avut acces la expozițiile meșterilor populari, participând interactiv la diverse ateliere de creație.

Cu același prilej, în incinta Muzeului, a avut loc conferinţa ştiinţifică „Portul popular românesc: asumarea tradiţiei ca practică socială şi cercetare”.

Institutul Cultural Român a inserat pe icr.ro un amplu material explicativ despre puiesele portului popular românesc. Astfel, piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc „stan”, iar partea inferioară „poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita „pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.

Ia este o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau „ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu „spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.

În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.

Tradițional, Ziua Universală a Iei este sărbătorită la 24 iunie.