Focul Haric de la Ierusalim. Istoria celei mai vechi minuni atestate a lumii creștine

Lumina Sfântă sau focul haric, este considerată de creștinii ortodocși a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paștelui Ortodox. Ulterior, lumina este împărțită tuturor credincioșilor creștini ortodocși, inclusiv celor din R. Moldova.

Mulți o consideră cea mai veche minune anuală atestată a lumii creștine. A fost documentată consecvent din 1106. 

Istorie

În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveșmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt. Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, își dă jos robele și intră singur în mormânt.

„Prelații armeni și copți rămân în anticameră, unde spun că ședea îngerul când s-a arătat femeii credincioase (Maria Magdalena) după învierea” lui Iisus. Atunci, adunarea cântă „Doamne miluiește” până când Lumina Sfântă coboară și aprinde candela „neadormită” de unde patriarhul aprinde peste 33 de lumânări legate împreună. În tot acest timp patriarhul este urmărit de prelații armeni și copți. 

Patriarhul iese apoi la iveală din încăperea mormântului și rostind rugăciuni, aprinzând fie 33, fie 12 lumânări le împarte celor adunați acolo. Ceremonia nu a arătat mereu așa. De la Joseph Assemani aflăm că în secolul XI lumina se pogora în mormântul închis și pecetluit cu pecetea regală, astfel încât să se evite orice înșelăciune din partea creștinilor”.

Pelerinii susțin că Focul Sfânt nu le arde părul, fața etc. în primele câteva minute după ce a fost aprins. Înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este examinat de autoritățile israeliene pentru a se dovedi că nu poartă cu sine mijloace tehnice de aprindere a focului. În trecut, patriarhul care săvârșea slujba era percheziționat de un soldat turc pentru a nu avea cu sine în Sfântul Mormânt o sursă de foc. Perchezitionarea era una dură deoarece turcii nu credeau în minune, ci doreau ca lumânările să nu se aprindă pentru ca lumea să își piardă credința. După ce asupra patriarhului nu s-a găsit o sursă de foc, iar el a ieșit din Sfântul Mormânt cu lumânările aprinse, soldatul turc a căzut în genunchi și s-a convertit la creștinism, spune istoria.

Scepticii

Scepticii pun la îndoială validitatea Luminii Sfinte, făcând observația că pelerinii în general rezistă focului pe aceleași durate foarte scurte de timp care ar fi de așteptat pentru orice foc.

În anul 1238, Papa Grigore al IX-lea a denunţat Lumina Sfântă şi a zis că e vorba de o înşelăciune. Franciscanii au avut interdicţie de a participa la această ceremonie. Un pelerin otoman, Evliya Celebi, a spus că în spatele altarului este ascuns un bol de zinc cu naftalină, care este controlat de către un călugăr, pentru a aprinde focul. De asemenea, în 2001, un purtător al flăcării sfinte din Armenia a decis să spună adevărul şi să nu mai continue această legendă a miracolului focului care vine din cer, de la Dumnezeu.

Soukias Tchilingirian a declarat pentru „The Telegraph” că focul sfânt este adus de preoţii greci în interiorul mormântului, într-o lampă care arde de 1.500 de ani. Aceasta produce focul sfânt. Pentru pelerinii veniţi de departe, acesta este adevăratul miracol. În 2005, într-o demonstraţie la o televiziune din Grecia, Michael Kalopoulos, un istoric al religiilor, a demonstrat cum poţi să aprinzi focul instantaneu, scufundând trei lumânări în fosfor alb.

Acestea s-au aprins după 20 de minute, datorită proprietăţilor de autoaprindere a fosforului alb în contact cu aerul. Kalopoulos a declarat că aceste reacţii chimice erau cunoscute încă din timpurile antice. „În Babilon erau două tipuri de naftaline, albă şi neagră. Cea albă se aprinde cu foc”, scria Strabon.

Hristos a Înviat!