„Să o luăm la goană de aici”. Ce se întâmplă în zona de frontieră a regiunii Kursk, unde au loc lupte și nu există evacuare
Jurnaliștii de la Novaya gazeta Europe transmit într-un reportaj despre starea de lucruri din satele din regiunea Kursk, după ofensiva Forțelor Armate Ucrainene. În satele atacate, care se află la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, au fost întrerupte electricitatea, apa și gazul. Au crescut cozile mașinilor la benzinării, iar cei care nu au mașini, s-au ascuns în subsoluri, în timp ce așteaptă evacuarea promisă din partea autorităților. Locuitorii care au reușit să fugă povestesc cum în alte localități zac morți pe drumuri, sunt mine, focuri de armă, mașini abandonate și distruse.
O femeie povestește că „soțul și fratele ei se află în operațiunea specială din Ucraina, dar războiul a venit la ea, de fapt”.
Suja este situat la 10 kilometri de granița cu Ucraina. Conform recensământului din 2021, în oraș locuiau doar 5 mii de oameni. Din cauza războiului, mulți oameni au părăsit Suja, dar mai există oameni în oraș. Câți dintre ei – nimeni nu știe. Nimeni nu s-a ocupat de evacuarea în masă a așezării, lovită de Forțele Armate ale Ucrainei.
„Am plecat pe 6 august la ora 6:00 din Suja. Pentru că a început un lung bombardament haotic de la lansatorul de rachete multiple. Nu a existat nicio evacuare oficială. Doar prin propriile lor eforturi oamenii au plecat”, spune un locuitor al orașului Valentin (nume schimbat).
În oraș, potrivit unui locuitor din Suja, a rămas mai ales generația mai în vârstă.
„Bună ziua, vă rog să ajutați la scoaterea rudelor de pe Zaoleshenka!!! strada Sadovaya (adresa exactă o voi scrie personal), bunica, bunicul și mătușa. Cui îi este în drum, vă rugăm să nu rămâneți indiferenți. Situația este dificilă, toată lumea are nevoie de ajutor”, – scrie un abonat al canalului „Rodnaya Suja”.
„Avem nevoie de ajutor, să luați două persoane. Bunica merge greu, bunicul este grav bolnav. Vă rog cine poate să-i ia sau să meargă la ei și să-i ajute. Vă rog foarte mult!” – scrie o altă persoană pe același canal.
„Ajutor, vă rog! De la ora 11 dimineața nu pot lua legătura cu bunica și străbunica. Sunt în satul Leonidovka, 2 zile stau deja în subsol, în sat mai sunt încă 4 colibe rămase, oamenii nu au cum să plece”, – o altă postare.
Acum mai bine de un an, când orașul de frontieră Shebekino din regiunea Belgorod a fost supus unui bombardament puternic, locuitorii împreună cu jurnaliștii au creat un mecanism de auto-salvare. Acestea sunt canale pe Telegram, unde persoanele care sunt gata să ajute, publică oferte (de exemplu, cazare), iar locuitorii orașului de frontieră scriu de ce fel de ajutor au nevoie.
La fel ca locuitorii din Belgorod, locuitorii din Kursk se salvează singuri. Cei care au mașini, își iau tovarăși la drum și îi scot din satele bombardate. Unii chiar își riscă viața și se întorc sub foc pentru a scoate oamenii.”
Pe 7 august, în Lgov se auzea o sirenă, elicoptere militare survolau orașul, iar pe șosele circulau vehicule militare cu un simbol neobișnuit – un romb tăiat. Acesta este un semn tactic al grupului Nord al Ministerului rus al Apărării al Rusiei, care luptă în regiunea Harkiv. În timpul nopții, pe cer au fost văzute explozii, iar dimineața cozile la o benzinărie au crescut. Linia frontului avansează acum spre Lgov.
„Am aflat despre intrarea Forțelor Armate ale Ucrainei din social media și din zvonuri. Intrarea în oraș este închisă, nu lasă oamenii să intre. Nu există electricitate din noaptea de 6 august. Nimeni nu promite nimic cu privire la electricitate. Nimeni nu își putea imagina o astfel de situație. Și mulți stăteau la dubii: să plece sau totul se va termina după bombardament. Acum continuă bombardamentele de artilerie și dronele atacă”, spune Valentin din Suja.
Uneori, cei care au reușit să plece publică în presa locală înregistrări video ale „evadărilor” lor din bombardamente.
„Mașina este plină, încă mulți oameni se roagă să-i luăm, dar nu avem unde să-i luăm. Nu mai avem loc în mașină. Să trecem prin tunel, poate măcar așa nu ne va prinde elicopterul. Pentru că se trage în acea direcție, auzim deja focuri de mitralieră, așa că am decis să plecăm”, spune unul dintre locuitori în înregistrarea video a plecării sale.
„Ieri am trecut cu mașina prin Belovskaya (probabil se referă la districtul Belovsky din regiunea Kursk, care se află în apropiere de Suja n.r. ), și acolo zac morți, – spune unul dintre pasageri pe video.
„Pe drum sunt mașini arse. Le-au lovit puternic, roțile, totul, totul este spart, geamurile. Să plecăm de aici!” Comentează un bărbat, țipând.
El observă mine pe șosea și strigă către tovarășul său de drum despre obuze cu fragmentație, mașini arse apar iar și iar în față, căști zac pe șosea, iar în asfalt sunt găuri de la lovituri.
O altă înregistrare video prezintă aceeași imagine: mine, focuri de armă, mașini abandonate și distruse. Nu este clar ce s-a întâmplat cu pasagerii acestora.
În același timp, guvernatorul interimar al regiunii Kursk, Aleksey Smirnov, a declarat într-o conversație cu Vladimir Putin că evacuarea persoanelor din zonele de frontieră ale regiunii Kursk a fost împiedicată de bombardamentele Forțelor Armate Ucrainene. Putin a promis o recompensă de 10 mii de ruble tuturor locuitorilor din Kursk afectați de bombardamente. Potrivit acestuia, banii vor fi primiți de locuitorii din regiune care se evacuează din zona bombardată. Locuitorii districtului Sujansky din regiunea Kursk au înregistrat un apel către Vladimir Putin, în care au spus că nimeni nu îi evacuează. Ei au spus că „orașul este transformat în ruine în câteva ore”.
Novaya gazeta. Europe a mai înregistrat câteva monologuri ale locuitorilor din zonă despre ceea ce s-a întâmplat în regiune în ultimele zile.
Locuitoare din Suja (anonim):
„M-am autoevacuat. Și cel mai amuzant lucru este că soțul și fratele meu sunt în „operațiunea specială din Ucraina”, iar războiul este aici. Am plecat pe cont propriu. Nimeni nu ne-a avertizat măcar că o astfel de forță se apropie de noi. Totul a fost lăsat acolo (acasă nr.). Nici măcar nu i-am dat drumul câinelui, el a rămas în cușcă. Am ieșit în cămașă de noapte între bombardamente. Datorită fratelui meu, m-a sunat și mi-a spus că tancurile erau deja pe Goncharovka, care se află la 3 kilometri de casa mea.
Noaptea (am petrecut-o n.r.) în pivniță până la 8 dimineața, iar apoi am făcut așa cum mi-a explicat soțul meu. El a spus: „Când va exista o ofensivă, vei înțelege”. Și am înțeles.
Am crezut că va fi la fel ca întotdeauna: vor împușca timp de două ore și asta va fi tot. Dar s-a dovedit a nu fi așa”, spune femeia.
„Au început să tragă la 2:30, poate 3:00, și nu s-au oprit până dimineața. Toți oamenii erau acasă, în subsoluri. Când am plecat, stăteau chiar în fața caselor, se uitau la cer și nu înțelegeau ce se întâmplă. Bunica vecinei mele a fost scoasă din subsol a doua zi de fiica ei. Prietenii mei ieșeau singuri după 24 de ore, cu propriul lor mijloc de transport. Toate cunoștințele și rudele mele plecau pe cont propriu. Băieții au pătruns și au scos (rudele n.r.) afară chiar sub foc, s-a tras în ei cu arme automate.
Sper că mulți oameni au plecat. Apoi (autoritățile n.r. ) au spus că nu vor pune la dispoziție autobuze pentru evacuare, deoarece bombardau drumul spre Kursk.
Era prea târziu să organizezi evacuarea. Ca să înțelegeți, nici măcar nu avem o sirenă atunci când centrul orașului este lovit. Se declanșează doar atunci când rachetele trec pe lângă noi spre Kursk. Iar atunci când ne lovesc direct, nimic nu funcționează, nu există niciun sistem de avertizare. Am scris și am făcut apel, dar nu am primit niciodată un răspuns”, spune aceasta.
Fiul unui locuitor evacuat din Suja (anonim):
„Nu e nimeni în oraș, practic nu erau mașini, iar toate magazinele erau închise. A ajuns la piață – închisă și ea. În acea zi, electricitatea, apa și gazul fuseseră deja întrerupte.
A doua zi, a mers la spitalul din Kursk. A lăsat cheile de la casă vecinei sale, care nu voia să părăsească orașul pentru că îi era teamă că îi va fi incendiată casa. În drum spre autobuz, tatăl meu a întâlnit o femeie care i-a spus că nu va pleca cu nimic și că nu are rost să aștepte transportul. Dar el a rămas să aștepte oricum și, de nicăieri, a apărut Alexandru într-o mașină albă pentru a-l ajuta să-l evacueze. Împreună cu alte două femei călătoreau ocolind atacul. De la ele, tata a aflat ce se întâmpla în cartier, că se trăgea, că zburau elicoptere, că erau mine de teren. Au încetinit, au văzut o mină în drum. Mai departe au ieșit din zonă și a apărut rețeaua, iar în Kursk l-am întâlnit deja pe tatăl meu”, spune acesta.
Un alt locuitor din Suja, care a reușit să plece pe cont propriu, a declarat pentru Novaya gazeta. Europe că nu a existat nicio evacuare din partea administrației orașului. Potrivit acesteia, există încă o mulțime de oameni în Suja și în vecinătate fără comunicații, electricitate și apă. Femeia însăși a plecat la Kursk și închiriază o locuință pe cont propriu, dar spune că nu au suficienți bani. Ea nu știe nimic despre centrele de cazare temporară.
În noaptea de 6 august, armata ucraineană a intrat pe teritoriul regiunii ruse Kursk. Luptele continuă pentru a patra zi, dar regimul de urgență a fost introdus în regiune, abia în seara zilei de 7 august.
