„Robinetul s-a închis”: Ce se va schimba după renunțarea Țărilor Baltice la gazul rusesc

Procesul a fost lansat: rolul transportatorilor ruși de energie ca instrument politic este în scădere. Lituania, prima în Uniunea Europeană, a anunțat despre renunțarea la gazele din Rusia. În multe privințe, acest lucru a devenit posibil datorită politicii chibzuite a țării, construind în Klaipeda (capitala județului Klaipeda din Lituania și singurul port al țării la Marea Baltică) un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL). În prezent, orașul-port de pe coasta Mării Baltice joacă nu doar un rol economic, dar și unul geopolitic, scrie Novaya gazeta – Baltya.

De fapt, țara se pregătește de mult timp să renunțe la livrările de gaze rusești. Dar la ce se pot aștepta locuitorii de rând? Cum va afecta acest lucru industria? Capacitatea terminalului este suficientă pentru a satisface nevoile altor țări?

Din 2014, volumul achizițiilor de gaze rusești a scăzut de trei ori

Terminalul GNL din Klaipeda, care a fost deschis în decembrie 2014, este un produs internațional. Instalația de regazificare plutitoare, denumită simbolic „Independence” (din engleză – independență), a fost furnizată de o companie norvegiană. A fost ancorată la debarcaderul lituanian de un șantier naval sud-coreean.

Alegerea portului baltic nu este întâmplătoare – acesta nu îngheață, garantează nestingherit navigația, iar infrastructura sa este adaptată la regazificarea GNL și reîncărcarea acestuia. Într-un cuvânt, aceasta este o fereastră către piața mondială, care a redus dependența de „Gazprom”, compania rusească care mulți ani i-a dictat condiții Lituaniei.

„În timpul construcției terminalului, care a jucat un rol-cheie în condițiile actuale, au fost luate în considerare două aspecte. În primul rând, economic. S-au făcut calcule privind consumul de gaze, cheltuielile lunare și altele. Și, în al doilea rând, politic. „Gazprom-ul” a fost un monopolist, iar, pe termen lung, reducerea dependenței de livrările de gaze din Rusia a fost una dintre cele mai importante sarcini”, declară economistul lituanian Alexander Izgorodin.

Scopul a fost îndeplinit în mod consecvent: s-au desfășurat lucrări cu furnizorii, s-au stabilit lanțuri de transport, s-au încheiat contracte.

Drept urmare, ponderea gazului rusesc achiziționat de Lituania în 2021 a constituit aproximativ o treime. Pentru comparație: până în 2014, țara a primit gaze numai prin conducta rusească.

„Gazul rusesc se considera ieftin, dar nu a fost întotdeauna așa. De exemplu, la începutul ultimului deceniu, Lituania a plătit mai mult pentru gaze decât Germania. Deși prețul era justificat de formule, cineva se folosea de reduceri substanțiale, iar alții – nu. Prin urmare, tindem să credem că factorul determinant a fost cel politic”, susține expertul în energie Vidmantas Yankauskas.

Potrivit interlocutorilor, după deschiderea terminalului GNL Klaipeda, costul gazului rusesc a scăzut: „Apariția aprovizionărilor alternative pe mare a întărit semnificativ poziția Lituaniei, iar negocierile cu „Gazprom-ul” au urmat o altă direcție”.

Avantajul gazului lichefiat constă în faptul că poate fi livrat în volume mari pe mare. Dacă există un port, acest lucru deschide o gamă largă de posibilități. GNL este livrat în Lituania din întreaga lume, ceea ce formează un preț competitiv pe piață și permite diversificarea livrărilor, ca să nu depinzi de un singur jucător.

„Numărul unu este, desigur, Qatarul, deși Australia începe să-l depășească. SUA, de asemenea, sunt considerate un jucător puternic, care-și lărgește constant ofertele. Totodată, livrări se fac și din Norvegia, Nigeria, chiar și din Trinidad și Tobago”, declară Vidmantas Yankauskas.

Având aceste avantaje evidente, de ce nu au fost folosite?

Potrivit economiștilor, livrările de gaze pe mare printr-o țeavă scurtă către principalul furnizor au fost considerate neraționale. Dar, pe măsură ce condițiile pieței se modifică și tehnologia se dezvoltă, acest punct de vedere s-a schimbat. Acum nu se mai ia în considerație distanța, iar evenimentele geopolitice devin factori decisivi.

Poate apărea un deficit? Prognoza unui economist

Politicienii lituanieni au făcut o declarație puternică privind încetarea importurilor de gaze rusești din 1 aprilie. Economiștii confirmă că, în ultimele zile, robinetul a fost închis. Totuși, poate oare acest lucru să ducă la o lipsă de resurse energetice? Și cum acest lucru va afecta economia regiunii în general?

„Costul gazului depinde de conjunctura din Europa și din lume, precum și de reacția pe piețele financiare. Prețul probabil va fi instabil, se va atesta o creștere, dar și un declin. Pe de o parte, în ciuda războiului din Ucraina, există și un factor calmant – livrările continuă. Pe de altă parte, acestea sunt instabile. Și acest lucru este dictat de politica Rusiei. Prin urmare, piețele sunt obligate să țină cont de evoluția situației, atunci când fac previziuni. Aceste riscuri sunt luate în considerare și afectează costul. Dacă conflictul militar va fi atenuat, gazul va deveni mai ieftin. Dacă criza se intensifică, va provoca șoc pe piețe și va duce la creșterea prețului”, spune Alexander Izgorodin.

Un deficit de gaze poate apărea la nivelul Europei, dacă Rusia va opri livrările. Cu toate acestea, pentru Lituania, chiar și în acest caz, riscurile sunt nesemnificative, deoarece livrările în țară sunt diversificate.

„Alte țări pot suferi. Printre acestea se numără Germania, care repetă insistent că nu este gata să renunțe la transportatorii ruși de energie”, menționează economistul.

Specificul situației din Lituania constă în faptul că principalul consumator de gaze furnizate țării este uzina de îngrășăminte Achema (situată în orașul Jonava, în partea centrală a țării). Aceasta consumă jumătate din volumul total.

Sectorul locativ este mai puțin dependent de aprovizionarea cu gaze. Deși, potrivit experților, 34% din toată energia electrică din Lituania este produsă din gaze. În Olanda această cifră este de 45%, în Italia – de 48%.

Diferența de preț pentru întreprinderi și locuitori va fi compensată

Economiștii îndeamnă populația Lituaniei să nu intre în panică, în ciuda situației instabile și a renunțării la gazul rusesc, deoarece Ministerul Finanțelor și Guvernul au anunțat despre compensarea costurilor.

Astfel, este planificată alocarea a 120 de milioane de euro întreprinderilor și 570 de milioane de euro consumatorilor casnici.

„Acum este posibil să împrumutăm ieftin bani pe piețele externe, doar la 1,5% pentru o perioadă de 10 ani. Datorită acestui fapt, este posibilă compensarea prețului crescut la gazul rusesc. Alte țări din zona euro, cum ar fi Estonia, au luat măsuri similare”, explică economistul Alexander Izgorodin.

Potrivit acestuia, rolul Comisiei Europene în timpul crizei gazelor ar putea deveni esențial. Comisia poate prelua măsurile care au fost luate în timpul pandemiei – emisiunea de euro și emisiunea de obligațiuni, datorită cărora gazul va fi achiziționat din surse alternative.

„Europa intră într-o nouă eră a dezvoltării economice. În viitorul apropiat, vom observa rate de creștere destul de ridicate, deoarece se așteaptă stimularea economică. Un efect secundar poate avea inflația crescută, care va fi alimentată și de respingerea transportatorilor ruși de energie”, susține economistul.

După cum sugerează Alexander Izgorodin, în această situație, Comisia Europeană va decide cel mai probabil să nu aplice amenzi membrilor UE dacă deficitul bugetar și datoria vor depăși parametrii stabiliți (3% din PIB și, respectiv, 60% din PIB).

Cum rămâne cu Letonia, Estonia și Polonia? Soluția poate fi extinderea terminalului

Teoretic, terminalul GNL are o capacitate suficientă, dar aceasta nu e destul. „Este imposibil să-i folosești capacitățile la 100%, deoarece există opriri tehnice, reparații preventive și acest lucru este normal pentru o întreprindere mare. În plus, consumul variază în funcție de sezon: vara – mai puțin, iarna – mai mult…

Deci, terminalul Klaipeda nu va putea satisface toate nevoile Țărilor Baltice”, explică Vidmantas Yankauska.

Potrivit expertului în energie, Estonia consumă o cantitate mică de gaz. Letonia, însă, destul de mult, în această țară există centrale electrice care funcționează pe bază de gaze.

„În acest moment, conducta de gaze rusești din Letonia este în reparație. Nu putem exclude faptul că, după finalizarea lucrărilor, livrările de gaze rusești vor fi reluate. Cu atât mai mult că contractul pe termen lung dintre aceste două țări expiră abia în 2030”, atenționează acesta.

Cererea de aprovizionare cu gaze vine și din Occident. O conductă de gaze între Lituania și Polonia va fi lansată în doar o lună. Au fost deja încheiate acordurile privind furnizarea de gaze către țara vecină. Acest lucru va deschide, de asemenea, posibilitatea aprovizionării în direcția opusă, din UE.

În acest context, se discută despre construirea celui de-al doilea terminal GNL în Klaipeda, astfel încât să poată fi satisfăcute nu numai nevoile de gaze ale Statelor Baltice, dar și ale Finlandei și Poloniei.

Dacă planurile vor fi puse în aplicare, Klaipeda va deveni unul dintre cele mai mari hub-uri de gaze din regiune.

Redactoră: Olga BULAT