Reporter Special Radiografia unui viol: vocea victimei, a sătenilor și a autorităților

O mamă tânără, care crește și educă singură doi copii, a fost supusă unui viol în grup.  „Au violat-o, au dus-o pe malul iazului, ea leșina, iar ei o băgau în apă să-și revină și continuau. Starea ei nu este deloc bună. Suntem șocați că nu i s-a acordat ajutorul medical cuvenit. Satul e speriat. Avem copii, avem fiice, iar ei umblă prin sat fără grijă. Se vorbește că au dat bani ca să fie eliberați”, relatează pentru ZdG un localnic din satul Rădeni, raionul Strășeni. Deși trei persoane au fost reținute, la scurt timp,  oamenii i-au văzut pe cei trei liberi prin sat. Datele statistice arată că anual, în R. Moldova sunt comise peste 500 de infracțiuni sexuale. Zilnic este comis cel puțin un viol, victime fiind femei și copii de diferite vârste.

Despre crima de la Rădeni ne-a comunicat una dintre cititoarele ZdG. „Doi frați și un cumnat și-au bătut joc de o femeie de 30 de ani, mamă a doi copii. A doua zi după viol, pe 7 septembrie, cei trei au fost reținuți, dar azi i-am văzut prin sat. Oamenii sunt înspăimântați, mai ales cei care sunt părinți de fete”, ne spunea cititoarea, precizând că starea victimei este complicată: „Se simte rău, nu vorbește, nu iese din casă, nu mănâncă. A fost dusă la Chișinău la expertiză. Ar fi avut nevoie de spitalizare, dar nu are bani. Acasă are un tată cu probleme de sănătate și un frate cu grad avansat de dizabilitate. De unde să ia câte 500 de lei pe zi pentru spitalizare?” – se întreabă cititoarea ZdG care ne-a contactat. 

„Au violat-o, au dus-o pe malul iazului, ea leșina, iar ei o băgau în apă să-și revină și continuau. Starea ei nu este deloc bună. Suntem șocați că nu i s-a acordat ajutorul medical cuvenit. Satul e speriat. Avem copii, avem fiice, iar ei umblă prin sat fără grijă. Se vorbește că au dat bani ca să fie eliberați”, spune altă săteancă după ce a vorbit cu victima.

Filmul violului

Vocea unei rude: „Au intrat în ogradă, au luat-o cu forța. Ea refuza, motivând că venise copilul de la școală. Au luat o jerghie și au mânat-o ca pe o vită până în curtea lor. I-au turnat ceva de băut, poate niște substanțe de adormit. În casă, și-au bătut joc de ea până la leșin. Când au văzut că e inconștientă, au luat-o în brațe și au dus-o în mașină. Vecinii au văzut, dar nu vor să depună mărturii. Au dus-o pe malul iazului, și-au bătut joc de ea, au dezbrăcat-o și au lăsat-o acolo goală. Când și-a revenit, a văzut că e goală pe malul iazului. Cei trei au revenit, iarăși și-au bătut joc de ea. Unul bătea din palme, altul amenința că dacă nu face ce vor ei, o vor arunca în apă. Până la urmă, au încărcat-o în mașină și au dus-o pe o uliță, la vreo trei case de gospodăria ei, au aruncat-o acolo ca să nu-i vadă nimeni… Am întrebat-o dacă a avut vreodată ceva cu ei. A spus că nu, niciodată. Se vede ca i-au turnat narcotice și au făcut din ea tot ce le-a trecut prin cap… 

A găsit-o feciorul, un copil de vreo opt ani, care o căuta prin sat. Era toată udă – hainele, părul… A doua zi, de dimineață, la ea a venit nevasta unuia dintre făptași „să se înțeleagă”. A fost și unul din cei trei, i-a propus bani, un porc, să vândă mașina, orice… Ea le-a spus că nu vrea nimic de la ei, doar sănătatea pe care i-au distrus-o. E vânătă, are dureri mari de cap, nu poate mânca. Ce va fi mai departe, nu mă duce capul… Nu s-au mai auzit în sat așa cazuri…”

Vocea lui Petru Răbdău, primarul localității: „Încercăm să ne implicăm cât mai puțin în viața privată a cetățenilor. Cu referire la acest caz, persoanele care au revenit acasă  după ce au fost reținute, sunt în arest, de fapt, considerându-se, probabil, că nu ar prezenta pericol prea mare pentru comunitate. Primăria s-a implicat ca victima să fie în siguranță. Astfel procedăm mereu cu victimele violenței. Situația e gravă, pentru că în sate rămân doar persoane vulnerabile, fără locuri de muncă, persoane care consumă alcool, iar sub influența alcoolului te poți aștepta la orice de la ei. Nu mi-i clar de ce aceste persoane, care nu făceau probleme, nu erau în conflict cu legea, au ajuns să comită așa ceva. Nu avem răspuns la aceste întrebări. Sper ca organele de drept să-și facă treaba și să nu avem speculații de genul că au dat bani și s-au întors acasă.” 

Vocea asistentei sociale, Tamara Chirică. „E în siguranță, la un centru de plasament pentru victimele violenței. I-am recomandat să accepte, ca să fie consultată de specialiști. Când a înțeles că e în siguranță, parcă se luminase la față. Copiii sunt cu ea și asta e important. E o familie vulnerabilă, locuiește cu tata pensionar și fratele cu grad de dizabilitate accentuată. De obicei, beneficiază de toate tipurile de ajutor.” 

Vocea șefului secției urmărire penală a IGP Strășeni, Sergiu Vornicu. „Nu vă pot oferi multă informație, e secretul anchetei. Nu vă pot spune ce statut au cei reținuți, ce se întâmplă cu victima, ce prejudicii i-au adus și dacă cei reținuți sunt sau nu în stare de libertate. De fapt, cine v-a dat numărul meu de telefon?”

Vocea procuroarei pe caz, Larisa David. „Ancheta continuă. Dacă faptele vor fi demonstrate, avem de-a face cu o crimă deosebit de gravă, comisă în grup. Procuratura Strășeni a contestat eliberarea din arest a suspecților – unul se află deocamdată în arest la domiciliu, altul are interdicția de a părăsi R. Moldova. Curtea de Apel urmează să se pronunțe.”

Vocea victimei. „Mă doare capul, dar sunt împreună cu copiii și încerc să fiu mai liniștită. Băiatul va merge la școală, fata – la grădiniță. Cu cei trei nu am avut niciodată probleme. Unul a venit acasă, mă chema să-mi spună ceva, m-a mânat din urmă cu un băț. Mi-au turnat ceva să beau. Am refuzat. Mi-au turnat altceva. M-am deconectat. Unul m-a târât în casă și m-a dezbrăcat, după asta nu prea țin minte. M-am trezit, ei m-au trezit, pe malul iazului. Eram goală. Au insistat să fac sex pervers, altfel mă îneacă. Mă amenințau să nu uit că am doi copii acasă. Udă cum eram, m-au dus pe o uliță, lângă grădiniță. Cred că m-au băgat în iaz ca să mă trezească… Cineva a anunțat poliția. A doua zi m-au dus la expertiză, nu țin minte unde. Rezultatele expertizei încă nu sunt.”

Vocea Violetei Gașițoi, avocată în mai multe dosare de violență împotriva femeilor. „În R. Moldova aceste infracțiuni nu s-au înmulțit, ele mereu au fost foarte multe, doar că victimele nu vorbeau, rudele preferau să nu afle „vecinii”, autorităților nu le păsa, acestea nefiind interesate să afișeze o rată sporită a infracționalității.

Astăzi, primii care ne vorbesc despre violuri și violență sunt victimele, după care se pronunță autoritățile, care fac exces de zel pentru a respecta „prezumția nevinovăției”. Între timp, violența sexuală asupra copiilor și a femeilor are efecte devastatoare asupra victimelor și asupra comunității. Dacă persoanele sănătoase sub aspect intelectual se mai pot plânge, în cazul persoanelor cu dizabilități intelectuale, îngrijite de părinți, situația e extrem de gravă. 

Pentru a preveni astfel de cazuri, e necesar ca legislația să fie clară și dură când tratează infracțiunile sexuale. Procedurile judiciare trebui să fie rapide, iar infractorii – pedepsiți corespunzător, fără a beneficia de eliberare condiționată în caz de viol sau de grave violențe.

În R. Moldova, violul, adică actul sexual neconsimțit, se pedepsește cu de la 3 la 7 ani privațiune de libertate. Violul asupra minorilor – de la 7 la 12 ani, iar violul asupra persoanelor care se află în grija sau sub protecția altei persoane – de la 10 la 20 de ani.

La discreția judecătorului, violul poate fi sancționat cu 3 ani, dar și cu 7 ani privațiune de libertate. În condițiile justiției R. Moldova, nu aș oferi judecătorilor vreo marjă de apreciere, lăsând în lege cea mai mare pedeapsă, or, acești infractori, nefiind pedepsiți dur ori fiind cercetați în libertate, ori sancționați condiționat, vor continua acțiunile infracționale, doar că  în următoarele cazuri, victimele ar putea să nu se mai plângă, știind că el a mai comis astfel de infracțiuni și e la libertate.

Acum 5 ani, 3 indivizi au violat o tânără. Acum ei își ispășesc pedeapsa în libertate, în timp ce victima a fugit peste hotare – să nu fie omorâtă pentru că a denunțat violul. 

Recent, în cauza în care tatăl își viola fiica minoră cu dizabilități intelectuale, mama fiind la muncă peste hotare, victima a declarat că era trimisă si la alți bărbați care o violau sau aceștia veneau la ei acasă. A fost însărcinată de multe ori, iar părinții au avut grijă departe de ochii satului să îi facă avort. Ultima dată nu au mai reușit. Persoana căreia fata i s-a plâns că a fost violată ani la rând m-a contactat să-mi ceară sfatul. I-am recomandat două centre de plasament. Victima urma, fără ca rudele să-si dea seama că cineva mai știe despre violuri, să fie plasată într-un loc protejat, unde psihologii ar fi lucrat cu ea, creându-i condiții pentru a face declarații ce ar fi devenit probe pentru pornirea unei cauze penale.

Au contactat centrele. Într-un caz, victima a fost refuzată pe motiv că e cu dizabilități intelectuale si nu au resurse să o întrețină. La al doilea centru i-au cerut o îndreptare de la primărie, chiar dacă solicitarea acordului primăriei într-un sat mic ar fi însemnat dezvăluirea informației. Fata nu a sunat la primărie, dar a făcut-o centrul. Informația s-a răspândit, poliția  a venit la victimă, declanșându-se o adevărată dramă, toți invocând că ar fi minciuni. Victima a rămas în familie, iar martora a fost hărțuită de polițiști, de asistenții sociali si de primar.

Totodată, „psihologi” din R. Moldova au specificat că persoanele cu dizabilități intelectuale au pofte sexuale sporite și că tata o fi avut dreptate când spunea că ea singură umbla pe la alți bărbați. Finalitatea? Martora a plecat peste hotare, renunțând să se mai implice, victima urma să nască și să revină acasă de la maternitate… E un exemplu clasic despre cum nu trebuie gestionat un caz atât de grav de viol. 

De ce avem stringentă nevoie?

Pentru victime avem nevoie de Centre de reabilitare și consiliere, care să fie dotate cu resursele  necesare – psihologi, avocați, medici. Or, sprijinul psihologic și emoțional este esențial, la fel ca și suportul juridic, pentru ca victima să fie protejată și să fie sigură că infractorii vor fi pedepsiți penal si civil cu încasarea prejudiciilor materiale și morale care i-au fost cauzate.

Avem nevoie de mecanisme eficiente de protecție a victimelor și martorilor, astfel ca acestea/aceștia să fie în siguranță și să nu fie retraumatizate/retraumatizați prin întâlniri cu agresorii sau prin eliberarea lor din arest. 

În comunitățile mai izolate, unde astfel de cazuri sunt mai frecvente, e nevoie de o muncă explicativă pentru schimbarea mentalității și pentru anihilarea culturii tăcerii în cazul violențelor. Fiecare comunitate ar trebui să dezvolte un sentiment de responsabilitate colectivă, protejându-i pe cei vulnerabili. 

E nevoie de responsabilizarea autorităților, polițiștilor, procurorilor, judecătorilor. Sunt necesare instruiri pentru a trata cu seriozitate cazurile de viol și pentru a preveni eliberarea prematură a infractorilor.

Și primarii ar trebui instruiți cum să reacționeze prompt în astfel de cazuri, să creeze  parteneriate cu poliția și alte instituții de protecție socială.  

Avem nevoie de oameni bine pregătiți în investigarea și gestionarea cazurilor de viol.

Ar fi eficiente campaniile de informare în școli, în comunități pentru a combate miturile legate de viol, de infracțiunile sexuale și pentru a încuraja raportarea unor astfel de cazuri.  

Aceste infracțiuni necesită un răspuns rapid și ferm din partea autorităților, dar și implicarea societății în combaterea violenței sexuale. 

Vocea Angelinei Zaporojan-Pîrgari, directoare executivă a Centrului de Drept al Femeilor (CDF). Rata crescută a violurilor se datorează stereotipurilor de gen și toleranței în general față de fenomenul violenței împotriva femeilor.

Conform unui studiu efectuat de CDF, femeia este responsabilă in 40% din cazuri pentru viol, iar dacă aceasta are o reputație proastă sau nu opune rezistență, aceste acte nu pot fi considerate ca fiind violuri. Conform aceluiași studiu, 41% dintre bărbați și 19% dintre femei consideră că sunt momente când o femeie merită să fie bătută. Stereotipurile și prejudecățile privind rolul femeii sunt adânc înrădăcinate și perpetuate automat prin tradiție și obișnuință, iar violența în relațiile de familie continuă să fie percepută ca o problemă strict privată. În același timp, ramificațiile care afectează societatea, cu implicații ce continuă uneori în următoarele generații, sunt profunde și multilaterale. Toate aceste norme nescrise și stereotipuri își au geneza timpuriu în viața fiecărei persoane, fiind astfel acceptate ca o normalitate, dificil de modificat ulterior pe parcursul vieții. Din acest motiv, prevenirea eficientă a violenței față de fete și femei, în viziunea Convenției de la Istanbul, ar trebui să fie una amplă, efectuată continuu la toate nivelurile societății, începând cu etapele timpurii ale dezvoltării omului și fiind permanent consolidată prin intervenții specializate pentru a preveni escaladarea în caz de declanșare a violenței, iar campaniile de sensibilizare ar trebui să prevadă o diseminare largă și permanentă a  informațiilor pentru publicul general.

Cum putem opri acest fenomen?

În Raportul de evaluare a modului de implementare a normei art. 36 din Convenția de la Istanbul, Comitetul GREVIO (care monitorizează implementarea Convenției) salută introducerea conceptului de consimțământ în Codul penal al R. Moldova, dar regretă că legea definește lipsa consimțământului prin utilizarea coerciției fizice sau psihice de către autorul faptei, dar nu se bazează pe noțiunea de lipsă a consimțământului liber exprimat, așa cum prevede art. 36 al Convenției. Or, asta ar însemna asigurarea urmăririi penale efective a oricărui act sexual neconsensual, inclusiv în absența rezistenței fizice, deoarece pasivitatea nu poate fi considerată ca fiind o participare voluntară. GREVIO atrage atenția că violul și violența sexuală bazate pe lipsa consimțământului liber exprimat permit a pune accentul în cadrul urmăririi penale pe obligația acuzatului de a fi conștient de consimțământul dat. În acest fel, se transmite mesaj către potențiali agresori că actele sexuale pentru care nu a fost stabilit consimțământul atrag răspunderea penală. Pe această cale, GREVIO îndeamnă autoritățile să modifice Codul penal pentru a încorpora pe deplin noțiunea de lipsă a consimțământului liber exprimat, așa cum prevede articolul 36 din Convenția de la Istanbul. În acest context, experții CDF propun modificări la Codul Penal pentru a încorpora pe deplin noțiunea de lipsă a consimțământului liber exprimat.

Consider că fenomenul de violență împotriva femeilor poate fi oprit prin sensibilizare și educație privind toleranța zero față de violența împotriva femeilor, prin educație sexuală în școli și prin tragerea la răspundere a agresorilor care au comis infracțiuni de violență sexuală, prin implicarea bărbaților și băieților în modele pozitive de masculinitate.

P.S. Redristribuim acest text pentru a face câteva precizări. În ultimele zile, devine clar că, în astfel de cazuri, fiecare se apără cum poate, inclusiv atacând presa, vicitmele, martorii, dar și reprezentanții autorităților, care au întreprins acțiuni eficiente, astfel încât, imediat după comiterea presupusei infracțiuni victima să fie plasată în siguranță. Primarul din Rădeni, Petru Răbdău, a acționat inteligent și în spiritul legii. Declarația sa, potrivit căreia încearcă „să se implice cât mai puțin în viața privată a cetățenilor”, la fel este una care corespunde normelor etice, normelor de comunicare în comunitate. Primarul, primăria, ajută acolo unde sunt probleme, fără a se implica în viața privată a cetățenilor și așa este corect. Regretăm că cei care astăzi blamează primarul nu au citit articolul integral, ca să înțeleagă cine, cum și în ce măsură a ajutat victima.