„Principalul lucru e să ai cu tine pașaportul, rucsacul și capul pe umeri”. Care sunt regulile de urmat ale unei călătorii libere

Călătorul Anton Krotov povestește despre regulile autostopistului, viața cu un dolar pe zi, problemele Africii și ce merită să vezi în Rusia. Material de pe Novaya Gazeta.

Anton Krotov are 44 de ani. El este autorul a 58 de cărți de călătorie, fondatorul Academiei călătorilor liberi. A vizitat făcând autostopul 130 de țări.

Anton își amintește, că prima călătorie lungă a efectuat-o cu trenul, în 1991: la 14 ani, fără bilet, cu transportul de ocazie a ajuns la Bologoe din Moscova. În total, în acel an, fiind încă elev, a călătorit în 48 de orașe.

Ne întâlnim cu el în Chelyabinsk, unde a sosit dintr-o expediție autostopistă în Africa de Vest.

Partea 1. Lifehack-uri

– Anton, prima problemă pentru orice călător care alege autostopul, drumeții și alt tip de „turism sălbatic” sunt temerile celor dragi. Toată lumea te presează emoțional, te convinge să nu pleci. Cum poate fi rezolvată această problemă? Cum i-ai convins pe părinții tăi să nu-și facă griji?

— Părinții mei, ca orice părinți normali, își fac griji în privința călătoriilor mele. Dar există un șir de instrumente pe care le folosesc în comunicarea cu ei, astfel încât această îngrijorare să nu degenereze în panică:

• îmi pregătesc părinții din timp, le spun unde și când plec;
• măresc treptat distanța călătoriilor;
• îi sun în mod regulat la telefon sau pe Skype, trimit scrisori și e-mailuri despre locul în care mă aflu;
• nu intru în tot felul de probleme;
• uneori o invit pe mama să vizităm împreună unele regiuni și țări, și uneori o conving (pe tata nu).

Părinții întotdeauna vor să știe își să-și imagineze unde sunt și ce fac. Trebuie să fiți politicoși cu părinții: pregătiți-i psihologic din timp, dar în așa fel încât ei să înțeleagă iminența călătoriei dvs; începeți cu excursii scurte, de o zi; în mod regulat sunați-i pe părinți și scrieți-le scrisori, trimiteți SMS-uri, mesaje; nu vă îmbătați în drum și nu intrați în bucluc, cumpărați-le cărți despre autostopiști, pentru ca părinții dvs. citindu-le în lipsa voastră să nu-și facă griji.

Avertizați părinții că telefoanele mobile nu funcționează întotdeauna și nu peste tot. Dezvățați-i de „mania mobilă” pentru a ține copiii permanent pe o lesă scurtă – opriți telefonul din când în când.

Și, deși deplasarea cu părinții este, de obicei, mai dificilă și mai scumpă decât călătoria independentă (de obicei, nu vor merge făcând autostopul, iar dormitul în orice condiții nu este confortabil pentru ei), recomand tuturor cel puțin uneori să ofere părinților o excursie. Așa îndeletnicirea voastră le va fi mult mai înțeleasă.

— Spui că nu intri în bucluc. Dar nu există elemente de imprevizibil? Ai noroc, n-ai noroc…

— De fapt, pericolele ne pasc peste tot, chiar și acasă. Soții își ucid soțiile, iar soțiile își ucid soții. Oamenii mor în accidente. Sarcina noastră în călătorie este de a reduce riscurile de comportament, să fim prudenți. Există reguli universale de comportament pentru autostopiști.

• În primul rând, în călătorie categoric nu trebuie să bei alcool și nu trebuie să te așezi în mașina unui șofer beat. O treime din problemele din Rusia sunt cauzate de beție.
• În al doilea rând, pentru perioadă întunecată a zilei trebuie să aveți haine cu benzi reflectorizante.
• Femeile ar trebui să poarte haine modeste, fără decolteu. O femeie autostopistă nu trebuie să flirteze cu șoferii. Dacă șoferul începe să vorbească silențios, femeia trebuie să încerce să schimbe subiectul sau să părăsească mașina. Trebuie să găsească o scuză pentru a ieși, orice motiv: a decis să-și schimbe traseul, brusc i s-a făcut rău, un atac de greață.
• Nu luați cu voi lucruri scumpe. Dacă din buzunar se vede portmoneul, este foarte probabil să fiți jefuit.

Ce trebuie să luați cu dvs. în drum?

— Printre cele mai utile lucruri se numără capul de pe umeri, pașaportul și rucsacul. Eu personal, în general vorbind, sunt borfaș și de fiecare dată car cu mine tot mai multe lucruri: o cană mare sau un castron, multe hărți, cărți și alte hârtii, pașaportul, camera, sacul de dormit, uneori cortul, haine de schimb, fierbătorul, lingura, o sticlă de plastic pentru apă (în sezonul cald) sau pentru cereale (în perioada rece a anului)

Dacă te pornești într-un drum lung, pentru câteva luni sau mai mult, atunci nu vă faceți griji în privința lucrurilor. Lucrurile inutile se pierd, sunt dăruite sau se aruncă, iar dacă apare o necesitate adevărată, atunci acel lucru îl puteți cumpăra, găsi sau primi în dar. Și după două – trei luni rucsacul dvs. va fi completat perfect, cu lucruri selectate în mod natural.

Și arma pentru autoapărare?

— Niciodată. Nu este necesară. Cea mai bună armă este comportamentul corect.

De ce este nevoie ca să fii luat pasager?

— Totul este simplu: trebuie să fii îmbrăcat bătător la ochi, îngrijit, curat. Trebuie să fii observat de departe.

Partea 2. Note de călătorie

Prima călătorie ai făcut-o cu trenul în ‘91. Cum s-au schimbat călătoriile cu trenul de atunci?

— Pot să spun că drumul de la Moscova până la Bologoe nu s-a schimbat deloc. Este la fel ca acum 30 de ani: mai întâi până la Tver două ore și jumătate, apoi trei ore până la Bologoe. Nici măcar orarul nu s-a schimbat în 30 de ani. Trenurile au devenit mai puține, și nu mai poți călători fără bilete, sunt controlori pretutindeni. Înainte aceștia se uitau la călătorii clandestini ca printre degete, iar acum se pare că au fost introduse instrucțiuni mai stricte.

În anii ’90, prin trenuri erau mai multi vânzători ambulanți. În orașele mari erau întotdeauna. Sub Moscova era un flux nesfârșit de vânzători ambulanți. Vindeau înghețată, baterii, cărți, ziare. Acum sortimentul e mult mai slab, cărți aproape nu se mai vând. În locurile îndepărtate acești vânzători cu totul au dispărut. E o dependență – cu cât mai puține trenuri sunt, cu atât mai puțini și vânzători.

În general, în prezent plimbarea cu trenul este destul de neprofitabilă.

Biletele sunt scumpe, dar fără un bilet nu vei călători. O călătorie lungă de la Moscova la Vladivostok nici nu-ți vine în minte. Este incomodă. O lună pe drum și 60 de transbordări. Trebuie să dormi prin gări. Sincer, o așa călătorie și-ar putea dori doar o persoană foarte ciudată.

Deși, pentru rute mai scurte, trenurile sunt destul de acceptabile. 

Unde face să mergi cu autostopul prin Rusia?

— Voi începe cu faptul că în Rusia oamenii sunt mai dispuși să-i ajute pe autostopiști decât în Europa sau America. Și în Africa și Asia sunt chiar mai dispuși decât noi.

Și în Rusia, cel mai bine este în Caucaz — în Cecenia și Daghestan. Cecenia și Dagestan sunt cele mai primitoare regiuni din țara noastră. Ajungi într-un sat, îți lași rucsacul și imediat ești chemat să-i vizitezi, să-ți pună masa, să-ți propună un sejur peste noapte. Și, din experiența mondială, această ospitalitate nu depinde de europenizarea regiunii. Și-n Asia nu toți sunt ospitalieri. De exemplu, în China, veți fi foarte rar invitați să-i vizitați. Iar la noi în Caucaz – de multe ori. Și în Tadjikistan, chiar mai des.

Cât privește rutele, ei bine, Rusia e o țară mare. Dacă aveți nevoie de insule, atunci e Regiunea Primorsc. Dacă vreți munți și vulcani, atunci plecați în Kamchatka. Aveți nevoie de o combinație de mare și tundră – Peninsula Kola. Dacă doriți ieftin și pe jos – o mulțime de rute în Ural.

Este nevoie de bani în călătorie? Câți bani trebuie să iei cu tine?

– Desigur, nu este bine să ieși din casă în mod special fără bani, în speranța că șoferii sau tovarășii de călătorie te vor hrăni, vor îmbrăca și sponsoriza.

Cheltuielile de călătorie vor fi egale cu cheltuielile de acasă. Dacă omul este obișnuit să cheltuie, de exemplu, 200 de ruble pe zi, atunci va cheltui la fel de mult și în călătorie. Am plecat în prima călătorie în Africa (1999) cu aproximativ 70 de dolari pe lună pe persoană; în a doua călătorie (2000) – cu 100 de dolari; în a treia călătorie africană (2003) am zburat deja cu 250 de dolari pe lună, cum am cheltuit și acasă în Rusia. În 2020 cheltuielile mele de drum au crescut și călătoria din Africa au ajuns să coste 300 de dolari pe lună (plus cheltuielile pentru vize).

Cunoscutul călător Vladimir Nesin, care a vizitat mai mult de 140 de țări pe jos, cheltuia 1 dolar pe zi, plus cheltuielile de viză. Mai târziu el și-a majorat cheltuielile până la 2 dolari – un dolar pentru alimente, iar al doilea pentru internet. Călătorii ucraineni Bogdan Misyurenko și Anya Dumanskaya din Hmelnițki cheltuiau în drumeții o sumă și mai mică — 1 dolar pentru doi pe zi (plus cheltuielile pentru vize). Desigur, în acest caz trebuie să dormi gratuit, să circuli între orașe făcând autostopul și să nu cumperi alimente în cantine la un preț de zece ori mai mare, ci să gătești singur. Diferite cereale, un ceai și zahăr (apă clocotită ai gratis cu un fierbător sau lemne de foc) vă permite să trăiți cu acești bani chiar și în țările scumpe din Vest.

Ai menționat călătoriile tale africane. Toată lumea știe despre Africa un singur lucru: acolo e sărăcie totală. De ce?

— Principala problemă sunt clanurile. L-am întrebat pe un bărbat din Mauritania (a trăit timp de 25 de ani în Rusia) prin ce diferă viața în țările noastre? El a răspuns că în Rusia, pentru a rezolva o problemă, este nevoie să ai în sistem doar un cunoscut, iar în Africa – doar o rudă. Toată lumea își promovează familiile care sunt numeroase: în medie, 8 copii la o femeie, 64 de nepoți. Și iată că unul din ei ajunge un șef. Poate chiar foarte bun. Dar el atrage în structurile de putere pe rudele sale, iar acelea pe ale sale. Așa e tradiția.

Și toți stau la putere foarte mult timp. Președintele din Guineea Ecuatorială a domnit din 1979 — 41 de ani! Președintele Camerunului – din 1982, Președintele Ugandei – din 1986.

În Togo e și mai rău: 40 de ani țara a fost condusă de un om pe nume Gnassingbe, care a murit subit (mult-așteptat), iar noul președinte a devenit fiul său, un alt Gnassingbe. Dacă votezi pentru Gnassingbe, nu te înșeli! Același nume de familie persistă 50 de ani, iar fiecare Gnassingbe are rude, pe care trebuie să-i aranjeze într-un fel pe toți. Dacă unchiul tău este general, atunci viitorul tău este asigurat, nu trebuie să știi nimic și să faci. Și așa funcționează toată Africa.

A doua problemă africană sunt frontierele trasate de colonizatori. În jur sunt doar popoare divizate. Multe țări nu au o ieșire la mare, ca urmare fiecare biscuit care vine de la Paris, costă în aceste țări de trei ori mai scump, deoarece pe drum fiecare polițist a primit bani de la un camion. Iar bumbacul transportat din Mali la Paris, dimpotrivă, devine mai ieftin, pentru că din nou polițiștii primesc bani. În consecință, din cauza corupției mărfurile importate se scumpesc, iar cele de export se ieftinesc.

Al treilea motiv al înapoierii ține de analfabetism. Oamenii nu înțeleg ce se întâmplă în viață, nu cunosc literele, nu se pot informa. Foarte puțini au dorința de a învăța și de a se dezvolta. În principiu, avem exact același lucru, doar că în Rusia cel puțin pe oameni i-au trimis la școală și i-au învățat să scrie și să citească, iar acolo nu.

Al patrulea motiv – problema cu apa. Apa se află adânc și devine din ce în ce mai inaccesibilă. Se cheltuie foarte multă forță doar pentru a obține apă.

Al cincilea motiv – fluxul de creier. Mii de tinerii activi ajung pe jos în Libia pentru a se urca într-o barcă și a ajunge în Europa. Mințile și mâinile părăsesc continentul.

Unde nu trebuie să meargă un autostopist?

— Acolo, unde se duc toți. Turiștii sunt ademeniți în ghetouri speciale, rezervații, unde din ei sunt storși banii. Turiștii sunt conduși în ghetouri speciale. În India – în Goa, în Turcia – în Antalya, în Thailanda — în Pattaya și Phuket, în Egipt – în Sharm El Sheikh și Hurghada. Acolo totul este de cinci ori mai scump, acolo vin „albii”, din care se storc banii.

Când călătoriți prin „lumea normală”, vă îndepărtați de aceste rezervații. Dacă călătoriți într-o țară săracă, mâncați acolo unde sunt cozi: va fi mai gustos și mai ieftin. Iar dacă țara este scumpă, atunci e mai bine să gătești singur – acolo unde dormi.