Vox? Un nou Acord UE-R. Moldova: garanții de securitate și apărare
R. Moldova și UE sunt pe cale să își fortifice cooperarea în domeniul apărării. Chișinăul și Bruxelles vor semna săptămâna viitoare un pact de securitate și apărare. O inițiativă în acest sens vine din partea Bruxelles și este o reacție la avertismentele repetate ale oficialilor ruși că Moldova ar putea avea soarta Ucrainei dacă se aliniază cu Occidentul.
Un nou Acord UE–R. Moldova: garanții de securitate și apărare
Vitalie Marinuță, ex-ministru al Apărării
În condițiile actuale de insecuritate regională, când Federația Rusă își menține mesajele amenințătoare, încercând să schimbe vectorul nostru de dezvoltare, implicarea UE în sporirea capacităților noastre de apărare este extrem de importantă. Prin semnarea acestui Pact, R. Moldova devine parte componentă a UE în domeniul de securitate și apărare. Un astfel de acord nu ar trebui să pună în gardă pe nimeni, nici chiar Federația Rusă. Or, R. Moldova a ales calea integrării europene, iar aceasta presupune nu doar integrare economică, culturală sau socială, ci și integrare pe domeniul securității și apărării. Majoritatea țărilor membre ale UE, inițial au aderat la NATO, structură transatlantică politico-militară, care, de 75 de ani, garantează securitatea și apărarea comunității Europene. Pentru noi, stat în care nu există un suport popular suficient pentru aderarea la NATO, dar care, în lumina pericolelor și amenințărilor ce vin în ultimii ani la adresa securității naționale din partea Federației Ruse, ar trebui să întreprindă acțiuni pentru a se alia cu state mai puternice din punct de vedere militar în contracararea acestora, semnarea unui Acord de cooperare în domeniul militar cu UE este un proces natural. Cooperarea pe domeniul de securitate și apărare pe filiera Europeană ar putea fi mai acceptată de către populație decât cea cu NATO. În acest context, guvernarea actuală, cred că a înțeles aceste cifre și a fost consecventă în transmiterea mesajelor că va coopera mult mai intensiv cu UE pe domeniul militar și, că neutralitatea nu ar trebui să fie un impediment. În ianuarie 2023 președinta Maia Sandu spunea, într-un interviu că „în societate există o discuție serioasă (…) despre capacitatea noastră de apărare, dacă o putem face singuri sau dacă ar trebui să facem parte dintr-o alianță”. Ulterior, în martie 2023, ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, menționa că discuția despre aderarea la NATO „este o discuție doar pentru a crea polemici în societate, pentru a distrage atenția de la alte probleme…” Strategia Securității Naționale (SSN), aprobată în decembrie 2023, este unicul document strategic de la proclamarea Independenței R. Moldova în care Federația Rusă este menționată în calitate de pericol la adresa securității naționale. În textul SSN se menționează că „NATO rămâne a fi unul dintre pilonii securității în Europa”, însă în cele 10 obiective naționale de securitate ale R. Moldova nu se regăsește și sporirea cooperării cu NATO. Intensificarea cooperării R. Moldova cu această alianță de apărare colectivă conform strategiei este doar pentru „consolidarea capabilităților Armatei Naționale de a ne proteja țara și cetățenii”. În SSN se menționează că „UE este și va rămâne unul dintre pilonii de bază ai securității pe continental european. De aceea, dezideratul nostru de aderare la UE nu ține doar de imperativele de modernizare și de dezvoltare economică, dar și de securitatea cuprinzătoare (energetică, cibernetică, informațională, militară)”. Din documentul de bază de politici în domeniul de securitate și apărare reiese că R. Moldova, pune accentul în dezvoltarea sistemului său de apărare și securitate nu pe relațiile cu NATO, dar pe cele din cadrul UE și nu doar R. Moldova acționează ca stat de facto al UE”, dar și UE tratează R. Moldova ca un stat parte a comunității europene.
Aurelia Peru, dr. habilitată în științe politice, expertă în comunicare strategică
Voi analiza această inițiativă a Bruxelles-ului exclusiv pe dimensiunea comuncării strategice, care a devenit o componentă substanțială și o condiționalitate a războiului informațional. În primul rând, inițiativa UE trebuie privită în contextul nu atât al războiului hibrid purtat cu Federația Rusă, cât al alegerilor pentru Parlamentul UE, care vor avea loc la 6-9 iunie. Cu certitudine, inițiatva face parte din retorica Partidului Popular European (cea mai mare fracțiune în PE) și, deci, a popular-europenei Ursula von der Leyen, care intenționează să obțină al doilea mandat de Președintă a Comisiei Europene. Securitatea și apărarea comună, ținând cont de cele mai recente declaratii, constituie unul din mesajele – cheie ale candidatei. Aș aminti, în context, că partidul de guvernământ, PAS, face parte din această familie politică europeană, iar șefa statului, Maia Sandu a participat la Congresul PPE, care a avut loc la București în 6-7 martie 2024. În al doilea rând, inițiativa se pliază și pe programul politic și electoral al Maiei Sandu care, după toate, va miza în scrutinul prezidențial din octombrie pe „cărțile geopolitice” ale Apărării și Securității naționale în contextul războiului din Ucraina și a recentelor remanieri din anturajul lui Putin, în special, numirea noului ministru al Apărării, a economistului Andrei Belousov, fapt interpretat de analiști ca o pregătire pentru un război de „termen lung”. Prin urmare, în ambele cazuri, retorica poartă caracter electoral.
Care ar putea fi impactul? Din perspectiva de lansare a negocierilor de aderare, aceasta ar da o mai mare doză de încredere reciprocă între UE și autoritățile R. Moldova, în condiții de „alertă” geopolitică, or, inițiativa ar putea fi salutată de electoratul care pledează pentru renunțarea la neutralitate și care, în proporție de 90%, îl constituie electoratul simpatizant al Maiei Sandu.
Nu ar trebui de neglijat și faptul că semnarea respectivului document strategic va agita stânga, dar și o parte din centru-stânga politică, reticentă față de NATO. Semnarea Pactului va fi utilizată de propaganda politică pentru a inducere sentimentul de frică pentru implicarea R. Moldova în confruntare cu Rusia, ca o extensiune a războiului din Ucraina.
Strategic și empiric? Așa cum, potrivit propunerii UE, R. Moldova ar urma să-și sporească partajarea informațiilor, să desfășoare exerciții militare comune, fiind inclusă în achiziția comună de arme, aceasta va însemna consolidarea capacității de apărare a R. Moldova, o apropiere de Politica Externă și de Securitate a UE care, la ora actuală, devine cea mai mare încercare pentru reziliența Blocului Comunitar. Deci, este important cum vor fi elaborate mesajele autorităților. Or, în opinia mea, comunicarea către cetățenii R. Moldova are multe vulnerabilități, spre deosebire de comunicarea către publicul din afară. Ar trebui anticipat faptul că ar putea spori ponderea mesajelor propagandei străine, potrivit cărora „Moldova repetă scenariul Ucrainei”.
Ion Leahu, ex-reprezentant al Chișinăului în cadrul CUC
Conținutul acțiunilor de asigurare a securătății R. Moldova va fi expus în Acrodul care urmează a fi semnat, deocamdată, putem spune că riscurile atacurilor la adresa R. Moldova devin realitate, lucru cu vehemență negat sau chiar exclus de mulți observatori, înclusiv specialiști în domeniu și funcționari în structurile de resort, iar această stare de lucruri nu poate să ne încurajeze. Privind real am putea presupune, că UE ar putea selecta unu-două pachete de sancțiuni, care le-ar aplica contra Rusiei în caz de agresiune asupra R. Moldova, dar știm bine ce pondere au astfel de sancțiuni. Nu putem exclude, că FR ar putea recurge la anumte acțiuni militare contra R. Moldova, în special la atacuri cu dispozitive de zbor: racete, drone. Pentru a asigura inviolabilitatea spațiului moldovenesc, potrivit acordului, R. Moldova ar putea primi mijloace antiaeriene și instruirea respectivă a personalului. Însă, situația ar putea deveni gravă, dacă trupele rusești ar forța rezistența ucrainenilor și ar obține libertatea mișcării spre Odesa. Nu cred că acordul ar prevedea o asemenea situație, în care aliații R. Moldova ar trebui să se implice nemijlocit cu forțele lor terestre. Un deznodământ posibil în situația dată ar fi pregătirea R. Moldova pentru Unirea cu România sau aderarea urgentă la UE. Posibil că, în acest caz, Moscova ar renunța la agresiune asupra Moldovei.
Alexandru Flenchea, ex-vicepremier pentru Reintegrare
Acest acord politic este o recunoaștere a preocupărilor de securitate din partea UE și a R. Moldova. Este un document încărcat mai mult de simbolism decât de garanții. Practic, se pun în ordine relațiile deja existente. Există însă câteva aspecte pe care aș vrea să le subliniez: despre această inițiativă trebuia să aflăm nu din presa internațională, ci de la oficiali. Nu pe ultima sută de metri, ci încă de la etapă de intenție. Acest lucru este foarte important pentru că, în societate, nu avem o poziție consolidată legată de securitate și apărare. Avem foarte mulți oameni care, de frica rușilor, se tem să vorbească în voce despre nevoia R. Moldova de a se apăra. Nivelul de abordare a subiectelor de securitate este primar, chiar magic, din zona deochiului. Trebuie să depășim această frică paralizantă și o putem face doar prin discuții deschise și extinse. Suntem un stat democratic și fără suport popular nu vom putea avansa. Al doilea aspect pe care aș vrea să-l subliniez, este că dincolo de simbolism și recunoaștere, avem mare nevoie de garanții de securitate și nu avem deloc timp de pierdut. Există mai multe opțiuni, dar, deocamdată, din păcate, nici una nu este la etapa de implementare.
