Vox 540 de lei pentru deportați: compensație sau „pomană”?
Pe 12 iunie s-au împlinit 83 de ani de la primul val al deportărilor din Basarabia, după care au urmat altele două, în aceeași manieră criminală. Circa 70 de mii de persoane au fost ridicate și strămutate, sub baionetă, în adâncurile Siberiei și Nordul Kazahstanului. După căderea URSS, în 1992, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea specială nr. 1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor staliniste. Pentru persoanele executate sau decedate în locurile de detenție sau în drum spre ele s-a stabilit o compensație unică de 540 de lei (?!), care rămâne neschimbată și după 32 de ani. Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici și asociația „Promo-LEX” din R. Moldova cer Parlamentului să revadă legea.
540 de lei pentru deportați: compensație sau „pomană”?
Alexandru Postică, Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici
Nici una, nici alta. Noi vorbim de o normă derizorie care contravine bunelor moravuri. Închipuiți-vă că sunteți feciorul unei persoane omorâte în GULAG, a cărei viață a fost evaluată la 540 de lei… Este absolut inexplicabil faptul cum de a putut vota Parlamentul această lege. Noi trebuie să înțelegem un lucru foarte clar: în raport cu persoanele deportate, care au fost lipsite de libertate, a fost comisă o infracțiune. Standardele internaționale califică acest fapt drept unul inuman și degradant. Aceste infracțiuni de tortură și genocid sunt imprescriptibile, conform standardelor internaționale și încalcă grav demnitatea umană. Suma nu reflectă gravitatea crimelor comise. De aceea, noi am venit cu un apel către Parlament să fie abrogată norma care nu corespunde dezideratelor legii și doi: să fie inițiate discuții pe marginea acestor norme și mecanisme, care să stabilească compensații și minimul de sprijin material necesar pentru a atenua impactul psihologic al pierderii suferite.
Valentina Sturza, deportată
Eu am încercat ani la rând, din partea Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, să aflu la Ministerul de Interne ce-i cu această așa-zisă „compensație” iluzorie? De ce anume pentru „persoanele împușcate sau decedate în locurile de detenție sau în drum spre ele”? Cine a intrat în această categorie? Există vreo evidență a acestor persoane? Cum a fost calculată această „compensație” unică de 540 de lei, care, până la urmă, e o mare bătaie de joc de deportați? Mai ales că noi știm cine erau împușcați și exterminați – elitele. Și niciun răspuns clar. Ce să însemne asta? Că deportații și morții rămân „dușmanii poporului”? Așteptăm să vedem reacția Parlamentului.
Iovu Leonid, deportat
Nici nu știu cum să comentez. Cum să egalezi o viață de om cu o compensație de 540 de lei? E o sumă de râs. Deportările au lăsat în urma lor lacrimi și sânge. „Troicile” NKVD-iste au condamnat la moarte în stânga și-n dreapta. Personal, sunt dintre copiii deportărilor, născut în Kazahstan, cu bunel primar, condamnat la moarte și executat în lagărul Ivdeli. Legea 1225 s-a făcut de ochii lumii, ca plata despăgubirilor să nu cadă pe seama Rusiei, ca succesoare a URSS-ului. Jumătate dintre cei care au votat în 1992 legea erau kgb-iști. Va schimba parlamentul legea? Nu știu. Depinde cum va reacționa și societatea.
Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament
Legea specială nr. 1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor staliniste a fost scrisă pe ruinele imperiului defunct, în 1992, când demnitarii de stat și majoritatea populației mai sufereau grav de sindromul Stockholm. Evident că legea urmărea să facă măcar un strop de dreptate sutelor de mii de basarabeni nevinovați, dar ea fusese emanată de acel timp încorsetat de restricții la un șir de dosare secrete, fabricate la comandă, fără probe juridice. Au trecut 32 de ani, foarte mulți nedreptățiți au decedat, iar Legea specială nr. 1225 e tot cârpită și cârpită, reîntorcând câte un bănuț la supraviețuitori, după ce li s-a luat în mod criminal toată averea, distrugându-le familia și viața. E o restanță prea veche a guvernanților și se cere, în regim de urgență, o Lege nouă, prin care: 1. Statul să reabiliteze, inclusiv post-mortem, toate victimele din perioada ocupației ruso-sovietice (iunie 1940 – iulie 1941; martie 1944 – 27 august 1991); 2. Să fie stabilite nu compensații rușinoase de 540 de lei, ci compensații raportate la zi, fără a umili ultimii supraviețuitori; 3. Guvernul să formeze o comisie complexă, care să facă evaluarea de ansamblu a pierderilor suportate de Basarabia (RSSM) în anii ocupației și să înainteze Rusiei nota de plată pentru despăgubiri, apelând concomitent la CEDO, la Haga, la justiția internațională.
