Vox 33 de ani de independență. Ce ne-am dorit? Unde am ajuns?
Pe 27 august consemnăm 33 de ani de la proclamarea independenței R. Moldova – un act istoric prin care Moldova de la est de Prut își asuma dreptul și libertatea de „a-și hotărî prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Anii care au urmat zilei de 27 august 1991 au fost pentru R. Moldova „lecții de succes”, dar și de insucces, în funcție de partidele care s-au succedat la guvernare.
33 de ani de independență. Ce ne-am dorit? Unde am ajuns?
Gurie Popa, veteran al Războiului de la Nistru
În 33 de ani de la Independență s-au întâmplat și bune și rele. A trebuit, inclusiv cu arma, să ne apărăm Independența. R. Moldova a rezistat multor provocări și în toamnă ne mai așteaptă una: alegerile prezidențiale și referendumul de aderare la UE. Avem succese, dar am avut și ratări, lacrimi de bucurie, dar și de durere. Asta-i viața. Avem partide multe, bune la vorbă, dar rele la treabă. Dacă făceau măcar jumătate din câte au promis în 33 de ani, demult eram și noi în UE. E rău că lumea pleacă, dar e bine că și mai rămâne. Suntem un stat mereu încercat de soartă. Avem acum ocazia de a ne integra în UE. E anevoios, dar trebuie să ne urmăm calea. E drumul independenței noastre.
Alexandru Brânză, fermier
27 august e o zi cu totul specială, despre care trebuie să vorbim doar cu capu’ sus, chiar dacă nu toate au evoluat așa după cum ne-am dorit. Eu sunt fermier, omul pământului și pentru mine cel mai tragic din ce s-a întâmplat e că dispar satele, lumea pleacă. Problema e că oamenii nu au ocupații la sate, agricultura pe care se ține satul e la pământ. Lumea nu mai are ce să vândă, pentru că totu-i în gaj – și case, și tehnica agricolă procurată în împrumut. Agricultorii nu vor pomeni, ei cer de la guvern să fie ajutați pe timp de criză, ca să se poată recredita și merge înainte. Să fie cel puțin ca în România, care deși e în UE, nu din fondurile UE, dar din fondurile statului român, Guvernul a găsit soluții pentru ca și fermierii din zonele afectate de secetă să fie susținuți financiar ca să iasă din nevoi. La noi nu are cine-o face. Ministerul Agriculturii? Dar el există? Trist, dar asta e.
Maria Lupașcu, văduvă în urma Războiului de la Nistru
Cei 33 de ani de independență au fost și cu realizări, dar și cu provocări. Am reușit să păstrăm pacea și suveranitatea într-un context geopolitic dificil, am construit instituții democratice și ne-am consolidat identitatea națională. Aceste realizări sunt esențiale pentru stabilitatea și continuitatea statului nostru. Dar nu am reușit să combatem corupția, care a afectat profund dezvoltarea economică și socială a țării. Reformele economice au fost ineficiente, iar nivelul de trai nu a crescut semnificativ, ceea ce a dus la o migrație masivă. Polarizarea politică și schimbările frecvente la guvernare au împiedicat crearea unor politici coerente pe termen lung, necesare pentru dezvoltarea durabilă. Independența ne-a oferit oportunitatea de a ne hotărî propriul destin, dar pentru asta e nevoie de reforme reale și de lideri care să fie dedicați interesului național.
Mihai Voloh, jurnalist
Cât de repede trec anii, dar și noi, cei care am fost în toiul evenimentelor de trezire a conștiinței naționale în stânga Prutului. Mi-amintesc de avangarda Mișcării de Eliberare Națională – scriitorii, jurnaliștii, savanții, profesorii și liderii tribuni din rândul maselor populare. Au fost ani de neuitat, ani în care am renăscut noi și odată cu noi – Limba, Scrisul Latin, Tricolorul, Imnul… Redacția de știri „Panorama TV” și ulterior Mesagerul au fost sufletul și inima acelor evenimente. Cu toții așteptam cu nerăbdare că iată-iată se va produce Marea Minune – Reîntregirea Țării. Dar nu a fost să fie. Pentru că în toate structurile Mișcării au fost infiltrați kgb-isti locali și emisari moscoviți. Au trecut 33 de ani și tot batem pasul pe loc. Nu dau vina pe nimeni, dau vina pe așa-zișii unioniști și patrioți, care s-au cocoțat la conducerea a zeci de partide de buzunar și se visează președinți, prim-miniștri etc. Maia Sandu ne promite că vom deveni curând membri ai UE. Frumos vis. Este, cel putin, o speranță. Să vedem. Întrebarea este pe unde vom intra în UE? Ne vom parașuta? Au trecut 33 de ani. Exact ca și Viața pe pământ, moartea și Învierea lui Iisus Hristos. E un semn de sus?
