[sondaj] Una din două: UE sau „maidan”

Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius (29 noiembrie 2013) a dat start integrării europene a R. Moldova. Pe 28 aprilie 2014, Chişinăul obţine regim liberalizat de vize cu UE. Peste alte două luni, 27 iunie 2014, premierul Iu. Leancă semnează la Bruxelles Acordul de Asociere cu UE, iar pentru Summitul de la Riga (mai 2015), preşedintele N. Timofti prezicea pentru R. Moldova perspectiva de candidat la aderare. Va fi, nu va fi? După constituirea „alianţei minoritare”, M. Lupu s-a grăbit să anunţe că „aderarea se amână”.

Summitul de la Riga: Un pas înainte? Doi înapoi?

Isai Cârmu, plastician

Nu pot şti cu cât vom păşi înainte, dar nici înapoi – nu. Nu mai are cum, oricât de mult s-ar aşterne Lupu sub Plahotniuc sau Plahotniuc sub altcineva. Sunt aberaţii. Aburi. Să nu creadă Lupu că cei care l-au luat cât de cât în serios în alegeri (mă rog, 2 metri ar trebui să aibă nu doar oase) nu-i vor cere socoteală. Că nu vrea Lupu, încă nu înseamnă nimic. Lupu nu e Moldova. Şi Ianukovici nu a vrut. Unde-i Ianukovici? Stă ascuns în Rusia, căutat de Interpol. Cine e Lupu pentru noi? Ce a făcut el pentru Moldova? Lupu nu a dat socoteală încă pentru 7 Aprilie, 2009… Să rămânem pe poziţii. Occidentul trebuie să ştie că R. Moldova nu e doar din alde Lupu, şi dacă va trebui, are cine ieşi pentru Moldova în stradă.

Alecu Reniţă, Asociaţia „Parlamentul-90”

Până la Riga, va fi clar ce fel de putere avem la Chişinău: una proeuropeană de-facto sau de formă. Că asta contează. Există foarte mulţi sceptici în R. Moldova că votul lor ar putea fi dus la Moscova şi nu la Bruxelles. Să mai aşteptăm puţin, să fie numit guvernul, să vedem ce se va întâmpla în celelalte instituţii de stat, iar în dependenţă de asta se va cristaliza şi o atitudine colectivă faţă de această guvernare. Atât pe interior, cât şi pe exterior. Nu cred că „noua alianţă” va mai fi lăsată de capul ei. În perioada 2009-2014, i s-au iertat prea multe: şi Aeroport, şi Banca de Economii, şi Banca Socială, şi cazurile raider… Vor trebui strict monitorizaţi şi amendaţi pentru fiecare caz de abatere de la program. Riga s-ar putea să fie unul din aceste cazuri.

Ecaterina Mardarovici, Clubul Femeilor 50×50

Politicienilor noştri, când sunt stresaţi, le-o ia gura pe dinainte. Eu cred că Summitul de la Riga va fi un pas înainte. Şi nu pentru că aşa vreau eu sau nu vrea M. Lupu, ci pentru că, unu: asta a promis PDM şi pentru asta a fost votat, alături de PLDM şi de PL. Şi doi – evenimentele din vecinătatea noastră estică îi vor determina să depună la Riga cererea de aderare. Lupu are dreptate atunci când zice că R. Moldova are restanţe la reforme, dar sunt restanţele lor. Să le lichideze. Noua Alianţă va face reforme de nevoie, dacă nu va vrea de bună voie. Ei au de ales: ori fac ceea ce au promis, ori pleacă. Dacă, deocamdată, nu toată lumea crede într-un posibil maidan, cei de la guvernare ar trebui să creadă.

Valentin Dolganiuc, analist politic

Riga este un subiect incert. E prea devreme să ne pronunţăm, dar puţin probabil să se întâmple ceva bun, dacă luni, la Moscova, s-a băut şampanie pentru „noua” coaliţie de guvernare de la Chişinău. Nici până la Riga, nici după Riga nu se va întâmpla nimic, dacă în R. Moldova nu se vor face reforme, iar reformele au intrat pe mâna lupu(lui). Situaţia se poate schimba doar dacă vom avea un procuror european, dar acest lucru nu se vrea. PL a plătit cu preţul guvernării insistenţa de a se contrazice cu marele „păpuşar”, V. Plahotniuc. Ce va urma? Vom vedea. Deocamdată e clar una: intrăm într-o perioadă de instabilitate politică. O „coaliţie minoritară” (nereprezentativă) şi cu un „guvern minoritar” nu ne pot garanta prea multe.

Anatol Caraman, Asociaţia Tiras-Tighina

Lupu a mai dovedit o dată că e coadă de topor. PDM, PLDM şi PL au fost votate doar pentru că au promis euro-integrarea. Nu au avut niciun merit, dar lumea le-a mai dat o şansă. Şi ce-au făcut? Au trădat, e un act de mare trădare această alianţă cu comuniştii şi declaraţia lui Lupu că „aderarea mai aşteaptă”. O situaţie mai bună ca cea de acum poate fi doar în vis: Rusia se îneacă în probleme economice şi sociale, Transnistria e pe burtă, iar alde Lupu, în loc să profite de situaţie, fac jocul Rusiei. Oameni de paie. Societatea civilă, cu ceea ce a mai rămas din ea, trebuie să ia atitudine. Ei trebuie presaţi să depună la Riga cererea de aderare: de admis vom fi admişi când vom fi gata, dar cererea trebuie depusă.