SONDAJ Nu sunt trupele ruse la Nistru o problemă pentru R. Moldova?
Moscova nu-i poate ierta președintei Maia Sandu declarația privind necesitatea retragerii trupelor ruse din Transnistria, făcută imediat după victoria sa în alegeri. Subiectul este periodic reluat la nivelul instituțiilor centrale din Rusia (Dumă, Guvern, Președinție), Maiei Sandu reproșându-i-se că, prin declarațiile sale, pune în pericol pacea și stabilitatea în regiune. Mai nou, într-un comentariu pe Youtube, purtătorul de cuvânt al administrației prezidențiale ruse, D. Pescov, pretinde că prezența militară rusă la Nistru nu ar fi o problemă serioasă pentru R. Moldova. „A venit Maia Sandu, a devenit președinte al Moldovei și iată prima declarație, de parcă Moldova nu ar avea alte probleme…”
Lilian Carp, deputat
Da, sunt… Că Moscova se face că plouă e altceva. Kremlinul are în subconștientul său ideea că am fi parte a vechiului imperiu și ne tratează ca pe niște vasali, fapt alimentat și de plecările periodice ale lui Dodon la Moscova „la raport”, după cum i-a recunoscut-o lui Plahotniuc și Iaralov. Pentru Rusia, prezența militară la Nistru are un rol geopolitic important. Și când vorbim de armata rusă, nu trebuie să avem în vedere doar Grupul Operativ, dar și ofițerii sub acoperire de genul lui Dodon și ortacii lui, care nu sunt un pericol mai mic pentru securitatea națională. Rusia trebuie să își retragă, de rând cu trupele, și armamentul de la Cobasna, despre care nu știm în ce stare este. Am putea să ne trezim cu o explozie similară celei de la Beirut.
Ion Tăbârță, analist politic
Armata rusă reprezintă principalul element de hard power al Rusiei în politica externă. În cazul R. Moldova, Moscova insistă că stabilitatea în problematica transnistreană este garantată de trupele ruse dislocate în stânga Nistrului, pe care le prezintă drept pacificatoare… În realitate, prezența trupelor ruse în stânga Nistrului este un instrument puternic al Rusiei de influență asupră R. Moldova, cu perspectiva extinderii influenței geopolitice ruse în regiune. Rusia condiționează retragerea trupelor odată cu soluționarea politică a conflictului transnistrean. Totuși, nu putem avea certitudinea că identificarea statutului regiunii transnistrene în componența R. Moldova va duce la retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului. Prezența lor pe teritoriul R. Moldova garantează Moscovei că ea are pârghii de control politic asupra statului nostru.
Vitalia Pavlicenco, politiciană
Trupele rusești au fost și rămân problema principală a R. Moldova. Prezența lor la Nistru înseamnă ocupație rusească. Cu trupe rusești pe teritoriu nu există independență, nu vin investiții străine, nu se dezvoltă economia, nu sunt bani pentru nevoile sociale, nu există alegeri libere în societate. Timp de cinci ani, cât am fost membră a delegației Parlamentului RM la AP NATO, am abordat problema de la mai multe tribune înalte. Însă nicio conducere de vârf de la Chișinău nu a avut până acum curajul, împreună cu partenerii occidentali, să preseze Moscova ca să își retragă armata de pe teritoriul RM. Nu sunt optimistă nici în prezent. Europa are alte priorități, iar SUA este traversată de o profundă criză politică. Avem nevoie de politicieni care să aibă curajul să înfrunte Kremlinul, care se isterizează artificial în privința Chișinăului. O eventuală autoritate, putere consolidată prooccidentală și proNATO încă nu avem la Chișinău.
Nicolae Osmochescu, conferențiar universitar, doctor
Ba da, sunt o problemă. Și foarte mare. Prezența militară rusă la Nistru contravine atât normelor de drept internațional, cât și angajamentelor pe care și le-a asumat Rusia în raport cu R. Moldova și în fața organizațiilor internaționale. Și mă refer aici la grupul operativ de trupe, pe care, pentru a scandaliza lucrurile, Moscova intenționat îl confundă cu trupele de pacificare. Doi: în 1999, la summitul OSCE de la Istanbul, Rusia s-a obligat să scoată trupele și armamentul din Transnistria, lucru pe care nu l-a făcut. Și trei: se discută mult în jurul formatului de negocieri 5+2, că trebuie reformat. În primul rând, s-a greșit atunci când s-a acceptat Tiraspolul ca parte egală la negocieri. Iar dacă e să fie modificat formatul, această modificare și-ar avea rostul doar dacă SUA și UE pot primi, în locul statutului de observatori, un statut de părți egale la negocieri.
Pentru conformitate, P.G.
