[sondaj] Zona transnistreană rămâne înarmată de Rusia
Ministerul de Externe de la Chişinău a adresat Externelor ruse un nou demers, prin care îşi exprimă dezacordul în legătură cu desfăşurarea în zona de securitate a unor noi exerciţii militare de către trupele ruse staţionate în Transnistria. „Este o sfidare la adresa unui stat suveran”, spune demersul. Chişinăul îşi exprimă speranţa că Moscova va reacţiona „adecvat” la „demersurile repetate” ale Chişinăului şi va lua în calcul retragerea trupelor de la Nistru pentru a detensiona situaţia în regiune.
Rusia tace şi face. Noi ce facem?
Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii
Rusia, de când e, a făcut ceea ce a crezut că trebuie să facă pentru ea. Şi nu a ţinut cont de nimic: de suveranitate, de vecinătate sau de tratate… Nu vedeţi ce face în Ucraina? Argumentul forţei a fost şi rămâne argumentul nr.1 pentru ea. Greșeala noastră e că s-a mers de fiecare dată pe varianta Moscovei în problema Transnistriei şi am lăsat ca problema să se învechească, iar Transnistria să se întărească… Nu prea s-au zbătut guvernările noastre ca să caute soluţii pentru Transnistria. Istanbulul trebuia să devină o cotitură radicală în rezolvarea problemei. Nu s-a întâmplat, iar de-a lungul anilor mai multă lume din mediul politic de la noi a profitat de această „gaură neagră” şi şi-a aranjat tot felul de afaceri, din care mai vin bani şi azi. Problema transnistreană are o singură rezolvare: pasul mare şi înainte spre UE.
Anatol Caraman, Asociaţia „Tiras-Tighina”
Rusia nu se va schimba în problema armatei sau „problema transnistreană” atât timp cât Chişinăul nu va avea o poziţie clară în aceste probleme. Da, la nivel de declaraţii, noi stăm bine. Toate guvernările au abordat acest subiect şi toate la nivel de declaraţii. Dar un plan de acţiuni, noi aşa şi nu avem. Şi Rusia profită de acest fapt şi îşi arată muşchii. Credeţi că ei au nevoie de aceste exerciţii militare? Nu cred. Dar o fac ca să arate Chişinăului că ei pot să-şi facă de cap când vor, unde vor şi cum vor. Situaţia în problema transnistreană şi a armatei ruse în Transnistria s-a schimbat radical după evenimentele din Ucraina. Dar la Chişinău abordarea şi strategiile au rămas cele vechi. Transnistria trebuia de mult blocată, aşa cum a făcut Ucraina, şi lăsată să se sufoce, ca ea să caute negocieri, nu noi. Dar aşa ea are toată libertatea de acţiune, iar negocierile sunt mai mult aşa, pentru a afişa mofturile şi ambiţiile Moscovei.
Vitalia Pavlicenco, Partidul Naţional Liberal
Nu ştiu dacă pe noi, care am fost în trei rânduri sub ocupaţie rusească, ar trebui să ne mai mire faptul că Rusia face în Transnistria ceea ce face. Asta este Rusia. Mă miră că Ministerul de Externe mai trăieşte cu speranța că Rusia și-ar putea retrage trupele de la Nistru. Ar fi curios de tot. Nu a făcut-o până acum, dar după ce a intrat cu armatele în Ucraina, cu atât mai mult nu va face-o. În 2005-2006, fiind deputat, am venit cu o iniţiativă legislativă prin care ceream anularea Acordului din 1992 cu Rusia privind staţionarea trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova. Nu am avut sprijin parlamentar. S-ar putea ca acest lucru să fie făcut şi acum. Dar cine s-o facă? Nu avem o conducere verticală şi curajoasă, care să pună condiţii, nu să accepte condiții. Singura noastră speranţă rămâne România. Cât vom avea România alături de noi, ne mai putem simţi în siguranţă.
Sergiu Mocanu, Mişcarea Antimafie, preşedinte
Rusia are comportamentul pe care-l are, pentru că ştie că Chişinăul nu poate influența lucrurile cu nimic. Nici în problema armatei ruse şi nici în problema transnistreană în genere. Părerea mea e că Chişinăul face o greşeală strategică când discută cu Rusia. Problema transnistreană, cu tot cu armata rusă, trebuie discutată cu instituțiile internaționale, cu SUA, cu NATO… Problema transnistreană ne depășește, ea de mult este una internațională, şi Externele noastre trebuie să aibă grijă ca ea să ajungă pe masa dialogului între marile puteri, care discută probleme geostrategice.
