Scrisoare deschisă
adresată Ambasadorului Statelor Unite ale Americii în R. Moldova, James D. Pettit, Consiliul Superior al Magistraturii, Guvernului R. Moldova, Președinției R. Moldova, președintelui Nicolae Timofti, Parlamentului R. Moldova, președintelui Parlamentului, Andrian Candu, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Centrului Național Anticorupție
de la Tretiatcenco Valerii, cet. SUA, domiciliat în mun. Chișinău
Situația cu care m-am confruntat, merită o anchetă specială din partea organelor de stat. Eu, în calitate de investitor străin, cetățean al SUA, am fost atacat pe teritoriul R.Moldova de o grupare criminală, condusă de funcționari de stat, judecătorii O. Sternioală și V. Boico, care participă în atacuri raider împotriva investițiilor și proprietăților americane pe teritoriul R. Moldova.
Echipa mea, eu personal, suntem gata să cooperăm cu mass-media, societatea civilă și partidele politice în combaterea acestor plăgi ale societății.
În continuare urmează expunerea faptelor, pe care le-aș numi „Atenție – escrocii A. Musienco, E. Panuș și T. Lohmaeva (Alantex SRL)! Nu te apropia – vei pierde!”. Dar s-o luăm de la început.
Pe 13 octombrie 2008, cetățeanul A. Musienco mi-a vândut în baza unui contract câteva terenuri de pământ. În baza acestui contract am cumpărat șapte terenuri în Chișinău la prețul de 200 000,00 de Euro. În aceeași zi A. Musienco a primit de la mine în prezența unui notar 195 000,00 de Euro și s-a angajat să se prezinte pe 17 octombrie 2008 la notar pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu condiția că îi voi plăti restul 5 000,00 de Euro.
La data fixată, A. Musienco, care urmărea scopul de a însuși banii mei prin abuz de încredere, nu s-a prezentat la notar, nu a comunicat motivele neprezentării sale și, prin urmare, a zădărnicit semnarea contractului de vânzare-cumpărare. În aceste condiții am fost nevoit să mă adresez în instanța de judecată cu o cerere de recunoaștere a contractului preliminar din 13 octombrie 2008 și a dreptului de proprietate privată asupra acestor terenuri.
În baza deciziei favorabile a Judecătoriei Buiucani din 5 decembrie 2008 toate cerințele mele au fost pe deplin îndeplinite, ceea ce mi-a permis să legalizez dreptul de proprietate asupra terenurilor din Chișinău.
După un an și jumătate apare E. Panuș, care i-a eliberat lui A. Musienco o procură, dându-i dreptul de a acționa în numele ei și de vânzare a celor șapte terenuri în Chișinău la prețul de 200 000,00 de Euro și care mi-a înaintat pretenții, spunând că nu m-am achitat cu ea.
În cele din urmă, pe 26 martie 2010 E. Panuș s-a adresat în instanța de judecată din sectorul Buiucani cu o cerere absurdă de a recunoaște nul contractul preliminar de vânzare-cumpărare a terenurilor. Și asta în pofida faptului că anterior dreptul meu de proprietate asupra acestor terenuri a fost deja recunoscut prin decizia curții din 15 decembrie 2008!
Pe 18 octombrie 2010 Judecătoria sectorului Buiucani, în persoana judecătorului O. Sternioală, fără nici un temei acceptă recursul lui E. Panuș și recunoaște pre-contract nul.
În această situație m-am adresat în instanța de apel, cerând restituirea dreptului meu de proprietate asupra terenurilor.
În consecință, pe 28 martie 2012 Curtea de Apel Chișinău mi-a recunoscut recursul, a casat hotărârea curții din 26 martie 2010 și a pronunțat o nouă decizie refuzând cererea lui E. Panuș ca fiind neîntemeiată.
Nemulțumită de hotărârea Curții de Apel, E. Panuș a depus un recurs, dar pe 12 decembrie 2012 Curtea Supremă de Justiție a susținut decizia instanței de apel și, de asemenea, a recunoscut această adresare neîntemeiată.
Aparent, această poveste judiciară ar fi trebuit să ia sfârșit, dar nu a fost așa!
Un grup de persoane a acționat din numele E. Panuș, cerându-și revanșa în instanța de judecată. Prin urmare ei s-au adresat în aceiași Judecătorie Buiucani cu o cerere de revizuire a cauzai din 2008. Ei au cerut curții anularea deciziei favorabile din 15 decembrie 2008.
Absurditatea argumentelor lor este confirmată de un simplu fapt: E. Panuș i-a eliberat pe 23 mai 2007 o procură lui A. Musienco, care îi dădea dreptul să încheie contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor la orice preț cerut de mandatar. Procura respectivă, nici la momentul încheierii contractului preliminar, nici la momentul emiterii deciziei favorabile din 15 decembrie 2008 nu era anulată.
Pe 25 aprilie 2013, judecătorul Victor Boico a primit dosarul de la președintele Judecătoriei Buiucani, O. Sternioală, care a încălcat legea și principiul aleatoriu de repartizare a dosarelor, a admis cererea lui E. Panuș și a anulat hotărârea curții din 15 decembrie 2008, iar apoi mi-a refuzat cererea de validare a contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor.
În cadrul examinării fondului cauzei, judecătorul Boico, contrar legii, a îndrăznit să restabilească termenul pentru cererea de revizie, în timp ce Panuș nici nu a înaintat asemenea cerințe. Deși Panuș, la momentul depunerii cererii de reexaminare în ordine de revizie, știa deja de trei ani despre existența hotărârii judecătorești din 15 decembrie 2008.
Încă un aspect important: în momentul pronunțării hotărârii judecătorești în favoarea cet. Panuș, magistratul Boico ignoră faptul adjudecat, când circumstanțele stabilite prin decizia unui caz civil nu pot fi dovedite din nou în cadrul judecării altor cauze civile, dacă în acestea sunt implicate aceleași persoane juridice interesate. În cazul meu, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2012 deja fusese recunoscut anterior dreptul meu exclusiv de proprietate asupra terenurilor și orice judecător este obligat să se ghideze de această decizie în procesul de examinare a altei cauze cu participarea acelorași părți.
Este important că, recunoscând nulitatea contractului preliminar, judecătorul trebuie să readucă părțile în poziția inițială. Despre asta cunoaște orice student al Facultății de Drept. Cu toate acestea, judecătorul Boico nu a ordonat să mi se restituie cei 195 000 de Euro, bazându-se pe recunoașterea nevalabilității contractului preliminar. În cele din urmă, am rămas fără bani și fără terenuri!
Pe de altă parte, acest magistrat a ignorat complet toate argumentele mele rezonabile și temeinice, contra faptului că nu au existat temeiuri juridice și reale pentru emiterea deciziei respective.
Uimește tupeul cu care Musienco și Panuș își fac afacerile împreună cu judecătorii Boico și Sternioală. Ei deschis sfidează toate legile și nu se tem de nimic. Acțiunile lor pot fi calificate drept atacuri raider în proporții deosebit de mari asupra investițiilor americane.
În plus, trebuie menționat că Musienco și Panuș de la Alantex SRL fiind în cârdășie cu judecătorii V. Boico și O. Sternioală mi-au provocat pagube materiale de peste 20 000 000 (douăzeci de milioane) de Euro prin faptul că până acum nu am putut realiza proiect de construcții, iar R. Moldova nu a beneficiat de mai mult de 5 000 000 (cinci milioane) de Euro în formă de impozite și taxe.
A. Musienco prin excrocherie m-a determinat să închei contractul de societate civilă în domeniul construcțiilor cu firma fictivă Alantex SRL, condusă de Tatiana Lohmaeva, despre care mi-a spus că este o firmă foarte serioasă, înregistrată la cadastru. Apoi, s-a constatat că această firmă nu are dreptul conform statutului de a exercita acest tip de activitate, are probleme din cauza neachitării impozitelor, iar pentru rezilierea acestui contract firma a extorcat de la mine 350 000,00 de Euro.
În baza acestor fapte, Procuratura sectorului Botanica a intentat un dosar penal și acest grup de persoane a fost pus sub acuzare pentru daune de peste 3 000 000 de Euro care mi-au fost cauzate.
Între timp grupul de persoane în numele E. Panuș se adresează cu o plângere la organele de drept și-mi fabrică o cauză penală. În consecință pe 20 iunie 2013 am fost recunoscut bănuit într-un dosarul penal, iar apoi procurorul Oleg Baciu m-a pus sub acuzare.
Dar, știind că în acest caz nu există și nu poate fi nici o componentă criminală, procurorul Pavel Vinițchii a emis pe 3 octombrie 2013 o ordonanță, scoțându-mă de sub urmărire penală. Această hotărâre a fost confirmată și de procurorul ierarhic superior Ivan Diacov. Cu toate acestea hotărârile date au fost în mod ilegal și nejustificat anulate de adjunctul procurorului general, Andrei Pântea, iar dosarul a fost retras din gestiunea Direcției de Poliție Chișinău și transmis la Direcția de Poliție a sectorului Râșcani.
Pe parcursul derulării evenimentelor apare un alt subiect din Procuratura Rîșcani, Nicu Șendrea, care a devenit patronul spiritual al escrocilor A. Musienco, T. Lohmaeva și E. Panuș în scopul de a acapara proprietatea americană din Republica Moldova. În special, în baza plângerii lui A. Musienco împotriva mea acest procuror mi-a fabricat dosar penal pentru fraudă. În cadrul acestui dosar el m-a declarat în căutare și în absența mea m-a recunoscut vinovat. În timp ce eu, persoană publică mă întâlnesc în această perioadă cu conducătorii statului nostru și singur încerc să-l găsească pe N. Șendrea pentru o altă cauză (de asemenea fabricată împotriva mea de acești escroci), primesc copiile acestor dosare!
Doar după doi ani, după ce am trecut prin tot calvarul din Procuratura Râșcani a municipiului Chișinău, toate cauzele penale pe numele meu au fost clasate. S-ar părea, că pot uita totul și continua afacerile și proiectele inițiate în beneficiul primei mele patrii, R. Moldova.
Câștigând cauzele în toate instanțele de judecată și fondând firme cu scopul de a construi un complex locativ, am aflat că justiția moldovenească în persoana unor judecători este gata să meargă până în pânzele albe pentru un comision de 50 000 USD și să mă deposedeze ca cetățean al SUA de terenul, care valorează acum peste 1,5 milioane USD.
La momentul dat dosarul meu se află la Curtea Supremă de Justiție a RM, și vreau să-i avertizeze pe cei care vor să captureze proprietățile americane de pe teritoriul RM că voi fi nevoit să mă adresez conform legislației americane Președintelui SUA și Congresului SUA.
Cu scopul de a extinde sancțiunile în baza Legii Magnițki (adoptată în decembrie 2012 în SUA, legea anulează amendamentul Jackson-Vanik și introduce sancțiuni personale împotriva persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și a principiului statului de drept) asupra funcționarilor, procurorilor, judecătorilor și clanurilor mafiote din RM, care sunt implicate în atacurile raider în adresa mea, ca cetățean al SUA, precum și de a aplica proiectul de lege din 17.01.14 a senatorilor John McCain și Ben Kardina în privința persoanelor, care, în opinia Congresului SUA încalcă drepturile omului, vor fi incluse în lista globală de sancțiuni americane în întreaga lume.
Mai mult ca atât, în aceste condiții, eu, ca cetățean american, am dreptul să fac trimitere la Legea RICO și legea Magnițki care vizează lupta împotriva corupției, extorcării și raiderismului în instanțele de judecată și procuratură, și împotriva fuziunii oamenilor legii cu mafia.
În această situație consider că doar Curtea Supremă de Justiție a R.Moldova poate deveni singura barieră în calea desfrâului juridic în Moldova, în caz contrar toate eforturile întreprinse de Guvernul R. Moldova, asociate cu integrarea europeană, transformările democratice, atragerea de investiții străine set reduc la zero, iar oficialii discreditează toate aceste eforturi pe drumul spre Europa.
Valeri Tretiatcenco, biznesman, cetățean SUA
