„Nu pare real, toată situația asta nu pare reală”. Cum a ajuns o familie cu patru copii din Ucraina la Chișinău, în trei zile

În acea dimineață de sfârșit de februarie, 2022, Nazar Tarcenko (15 ani) s-a trezit de la sunetul sirenelor. A descoperit, la scurt timp, că ceilalți trei frați ai lui mai mici și părinții se treziseră cu mult înaintea sa și erau panicați.

Despre ce a urmat, Nazar își amintește ca prin ceață. Știe că au părăsit Kievul cu puținul pe care l-au putut lua cu sine. Au ajuns la Chișinău abia după câteva zile și chiar și atunci totul continua să pară ireal.

Nazar a povestit pentru ZdG despre cum a reușit familia să ajungă în siguranță la Chișinău și despre cum părea situația în Ucraina, din perspectiva lui și a colegilor săi, înainte ca războiul să se dezlănțuie.

—  Nazar, cum vă simțiți acum, că ați ajuns la Chișinău?

— O parte din mine e în siguranță, dar alta se zbuciumă. Nu sunt în cea mai bună stare. Lucrurile care se întâmplă în țara mea sunt oribile. Când totul a început, ne-am luat familia și ne-am mutat la Chișinău, o avem aici pe bunica… Planificăm să ne mutăm mai departe, totuși. Mergem spre România și apoi, poate într-o perspectivă mai largă, spre Cipru.

Părinții încearcă să-și găsească posturi de muncă, avem o familie mare – suntem patru copii, iar eu sunt cel mai mare. Să ne mutăm aici a fost un coșmar întreg.

Oamenii din Ucraina erau optimiști și chiar eu nu credeam că va fi război. Discutasem cu puțin înainte la o lecție, cu un expert, despre acest conflict – cum a pornit cu opt ani în urmă. Vorbeam despre perspectivele acestui conflict și cum s-ar putea dezvălui pe viitor și ne-am oprit la acest punct despre cât de irațional ar fi un război, inclusiv pentru Rusia.

Vorbeam despre sancțiuni, armata noastră și a lor și ne gândeam că nu se va întâmpla acest război. Apoi, într-o dimineață, pe la ora 8.00, am auzit exploziile, am auzit cum se trăgea din arme.

M-am trezit, am deschis telefonul și am văzut că profesorul ne scrisese să întrebe care sunt planurile noastre. Și atunci am întrebat la ce se referă. Ne-a dat un mesaj care zicea: „A început războiul”.

Am rămas șocat. Apoi am văzut că familia mea se trezise cu mult înainte, au auzit exploziile. Eu eram panicat, nu știam ce să fac. De fapt, toată lumea era panicată. Nu mă așteptam la asta, credeam că va fi o zi normală – mă trezesc, merg la școală și așa mai departe. 

— Aveați pregătite rucsacuri de urgență? Am înțeles că unele persoane aveau…

— Da, e adevărat. Nu la noi în familie, pentru că toți credeam că nu va fi un război. Dar prietena mea, de exemplu, avea totul pregătit înainte să înceapă conflictul, unii colegi de la școală au plecat cu o săptămână înainte să izbucnească războiul. Mă întrebam unde se duc și de ce, pentru că nu credeam că va fi război. Însă aveau dreptate că erau pregătiți. 

— Cum a fost drumul vostru până aici? 

— E o poveste lungă cum am ajuns aici. Ne-a luat trei zile. Aveam un minivan și atunci când totul a început, am încărcat acolo bagajele, am luat câinele cu noi, ne-am urcat toți – cel mai mic dintre noi are un anișor abia, e un bebeluș, și am pornit.

Am mers inițial la o vamă a R. Moldova – era prima zi, noaptea, trecut bine de ora două. Noi ne începusem călătoria seara și aproape de ora trei, ajunseserăm la graniță, în apropiere de regiunea transnistreană. Ajunși acolo, ni s-a spus să ne întoarcem, că nu putem trece. Am făcut cale întoarsă. Era deja șase dimineața, nimeni nu dormise…

Am mers spre un alt post vamal, e foarte greu să descrii asta. Nu pare real, toată situația asta nu pare reală. Nici măcar nu îmi mai amintesc totul, pentru că a durat atât de mult și a fost atât de obositor.

Ulterior, după o noapte, am mers la alt punct vamal, am petrecut o zi acolo, pentru că nu voiau să ne lase să trecem, din cauza tatălui meu. Dar noi suntem patru copii și există o prevedere care spune că dacă bărbații au trei și mai mulți copii, ei pot părăsi țara. Cei de la vamă nu știau sau nu înțelegeau asta. A trebuit să lămurim acest aspect în jur de o oră. Dar apoi totul s-a rezolvat, am putut trece, suntem aici și toată lumea din familie este în siguranță. 

— Cum v-ați simțit după ce ați trecut granița? 

— Părea ireal, după peste două zile de încercări. Am stat câteva ore la vama ucraineană și nu din cauza rândului, e un punct vamal mic acolo, ci pentru că ziceau că nu putem trece cu tata. Cred că ne-au zis despre asta de cel puțin patru ori. Mama s-a dus de fiecare dată să vorbească cu ei. Și abia după ultima ne-au lăsat să trecem. La vama R. Moldova ni s-a spus că tata e doar al doilea bărbat care trece vama în acea zi. Când am reușit, ne-a părut ireal. 

— Ce ați făcut după ce ați ajuns aici?

— Am urmărit știrile, am încercat să fac ce pot, părinții au început să se gândească la școli aici, cel puțin temporar. Am urmărit știrile, am vorbit cu oamenii care au rămas și nu sunt în siguranță… E stresant, inclusiv financiar, pentru că părinții aveau posturi de muncă acolo, iar acum nu le mai au, nimeni nu mai știe ce să facă, e oribil și dificil de descris să nu știi ce va fi în următoarele secunde, minute, următoarea zi. Încă panichezi, pentru că nu știi ce va face Putin, dacă nu vine și aici… 

— Ce le-ai spune acum oamenilor din Federația Rusă? 

— Că aș vrea să audă și să înțeleagă că acesta chiar e un război, că oamenii suferă, că ar fi util dacă ar face ceva în legătură cu asta. Acceptând ceea ce se petrece în Ucraina, ei trec clar pe o cale a dictaturii, însă dacă fac ceva cu puterea actuală și guvernul lor, ar putea avea o șansă de democratizare. Slavă Ucrainei!

Citiți și:

• Mărturii de la Kiev: „Se simte mirosul de cenușă în aer. E peste tot. E înfricoșător, pentru că nu poți vedea mereu ce a ars, pentru că nu știi de unde anume vine pericolul, dar știi că e acolo”
• VIDEO/ Mărturii de la Harkiv: „Se termină produsele alimentare și sper că vom primi ajutor curând. Haideți să oprim acest război, vă rog”

În dimineaţa zilei de 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina, atacul fiind precedat de o declaraţie a preşedintelui rus care a transmis conaţionalilor săi că este vorba de o „operaţiune specială” pentru „demilitarizarea şi denazificarea” Ucrainei.

Miercuri, 9 martie, este a 14-a zi de război în Ucraina. După ce Rusia a anunțat începerea „operațiunii militare speciale”, mai multe orașe din Ucraina au fost distruse de bombardamente. În urma negocierilor din 7 martie, Rusia și Ucraina au ajuns la înțelegerea privind încetarea focului și crearea coridoarelor umanitare pentru evacuarea civililor.

CRONOLOGIA EVENIMENTELOR DIN UCRAINA: LIVE TEXT/ A 14-a zi de război în Ucraina