(Ne)respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului

Drepturile omului în zonele de conflict îngheţat sau în teritoriile aflate sub controlul unor administraţii, de facto, nu sunt suficient de cunoscute, promovate sau apărate. Oamenii care locuiesc în aceste teritorii sunt de cele mai multe ori lipsiţi de posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi libertăţile fundamentale.

La 25 februarie 2016, în cadrul unui eveniment public a fost lansat Raportul „Respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a R. Moldova. Retrospectiva 2015”. Pe lângă prezentarea situaţiei drepturilor omului pentru anul 2015, documentul încearcă să scoată în evidenţă cele mai grave fenomene de încălcare a drepturilor omului din regiunea transnistreană.

Din aprilie 2015 pentru membrii Asociaţiei „Promo-LEX” accesul în regiunea transnistreană a fost interzis, după ce Comitetul securităţii (în continuare KGB) a acuzat organizaţia de „destabilizarea situaţiei din regiune”. Totuşi, „Promo-LEX” a continuat să monitorizeze situaţia de la distanţă, prin elaborarea raportului de monitorizare.

Existenţa prevederii privind pedeapsa cu moartea

Pedeapsa capitală în regiune rămâne a fi reglementată de legislaţia penală locală (art. 43 lit. h, codul penal local). Pedeapsa cu moartea poate fi dispusă de instanţe în cazul infracţiunilor deosebit de grave. În 1999 administraţia locală a stabilit un „moratoriu” asupra acestei forme de pedeapsă. Însă, în 2003 N.F. a fost condamnat la moarte. La 02 iunie 2015 liderul regiunii, Evghenii Şevciuc, l-a graţiat pe N.F., înlocuindu-i pedeapsa capitală cu detenţie pe viaţă. Însă, riscul condamnării capitale rămâne. În 2015 sentinţe capitale nu au fost pronunţate.

Neincriminarea torturii

Persoanele care reclamă faptele de abuz sau tortură sunt ulterior persecutate. Din lipsa componenţei de infracţiune, organele locale de anchetă nu iniţiază proceduri, iar mecanismul de contestare a alegaţiilor de tortură rămâne ineficient. Victimele aflate în custodia miliţiei sunt obligate să demonstreze faptele deplânse.

Rele tratamente în locurile de detenţie

În raportul său publicat în 2015, ombudsmanul local, Vasily Kalko, susţinea că a primit plângeri de la 92 de deţinuţi, care reclamau durata excesivă a arestului, dezacordul cu sentinţa aplicată, neacordarea asistenţei medicale, condiţii rele de detenţie. Tot el s-a aratăt îngrijorat de starea sănătăţii deţinuţilor: 59 persoane au fost infectate cu tuberculoză şi alte 141 cu HIV. Potrivit datelor ombudsmanului, în 2014 au decedat 12 deţinuţi (9 din cauza maladiilor şi 3 s-au sinucis). Totodată, în izolatoarele aflate în custodia miliţiei locale nu sunt WC-uri şi albituri. Persoanele aflate în arest sunt nevoite să stea şi să doarmă pe podele din beton sau pe paturi din scândură.

Înrolarea forţată în structurile militare

Efectuarea serviciului militar în regiune este obligatorie, iar eschivarea de la înrolare este sancţionată cu amendă (contravaloarea a cca 600 dolari SUA), fie închisoare de până la 2 ani. Pe parcursul anului 2015 majoritatea angajaţilor din instituţiile publice au fost obligaţi să treacă cursuri de instruire/pregătire militară în teren, deşi aceasta este obligatorie numai în caz de război. Administraţia regiunii a explicat necesitatea pregătirilor militare prin situaţia din estul Ucrainei.
Rele tratamente în unităţile militare

În medie, cca 10% din numărul cauzelor penale au fost pornite pentru aplicarea violenţei faţă de tinerii proaspăt înrolaţi. În noiembrie 2015, R. a fost împuşcat în regiunea feţei de un ofiţer în unitatea militară din Tiraspol. Potrivit declaraţiilor reprezentantului formaţiunii militare din regiune, Oleg Gumeniuk, victima a fost accidental împuşcată de un ofiţer în tura de noapte, fapt pentru care acesta va fi tras la răspundere. Alte detalii nu sunt cunoscute.

Răpiri de persoane

Problema răpirii de persoane de către reprezentanţii organelor de forţă locale din afara regiunii transnistrene este una dintre cele mai grave. Potrivit cercetărilor, victimele sunt sechestrate din stradă, de la domiciliu (cu sau fără acordul poliţiei). Ulterior, acestea sunt transportate cu forţa în teritoriul controlat de administraţia regiunii, fiind acuzate de fapte penale, condamnate şi încarcerate.

Libertatea de exprimare

Au fost înregistrate situaţii de presiune asupra persoanelor care au o altă opinie decât cea promovată prin politicile şi propaganda administraţiei regiunii. De exemplu, jurnalistul Serghei Ilcenco, care a participat la protestul din 28 februarie 2015, efectuând filmări şi interviuri, a fost arestat în martie 2015 de KGB. Aceştia l-au acuzat de postarea unor mesaje extremiste pe un forum public, ca urmare a refuzului ultimului de a nimici articolele şi înregistrarea video a protestului. Fiul acestuia, Nicolae Ilcenco, a fost ameninţat cu privaţiunea de libertate în cazul refuzului de a colabora. La domiciliile lor, au avut loc percheziţii, fiind ridicate calculatoarele personale şi alte bunuri. Nicolae reuşeşte să părăsească regiunea şi organizează la Odessa, Ucraina, o conferinţă de presă. Comunitatea jurnaliştilor, organizaţiile de apărare a drepturilor omului, autorităţile şi organizaţiile internaţionale îşi exprimă îngrijorarea. Astfel, în iulie 2015, Ilcenco a fost eliberat din arest, după ce s-a aflat 4 luni în izolatorul nr. 3 din Tiraspol.

Libertatea presei

Presă liberă, practic, nu mai există. Singura revistă ce reflecta în paginile sale situaţia drepturilor omului, „Chelovek i ego prava” (Человек и его права), şi-a încetat activitatea din cauza presiunilor, dar şi a lipsei de fonduri. Administraţia regiunii a preluat controlul asupra presei publice (Pervîi Pridnestrovskii /Первый Приднестровский / Radio-PMR) şi a iniţiat un şir de site-uri ale structurilor guvernamentale, care au misiunea să promoveze politicile acesteia. Totodată, Tiraspolul impune sistemul de acreditare obligatorie a mass-mediei. Presa din afara regiunii transnistrene nu este acreditată dacă nu are o reprezentanţă înregistrată la structurile locale.

Libertatea de întrunire

La 28 februarie 2015 în Tiraspol a avut loc, probabil, cel mai de amploare protest din regiunea transnistreană. Participanţii au scandat lozinci împotriva eşecurilor administraţiei regiunii în asigurarea drepturilor lor sociale (muncă, pensii, salarii). Manifestaţia a adunat cca 400 de persoane. Ulterior, practic toţi protestatarii activi au fost identificaţi, citaţi la sediul KGB sau în stradă şi la locul de muncă. Unii dintre aceştia, precum Allen Bartoş şi Serghei Ilcenco, despre care s-a menţionat mai sus, au fost încarceraţi.

Libertatea de circulaţie

În 2015 administraţia de la Tiraspol a continuat practica de a limita accesul diverselor categorii de persoane în regiune. Mai nou, în listele persoanelor nedorite au fost incluşi unii apărători ai drepturilor omului, reprezentanţi ai ONG-urilor şi jurnalişti.

Dreptul la educaţie

Problema şcolilor cu predare în grafie latină, aflate în subordinea autorităţilor constituţionale, nu a fost soluţionată. Presiunile nu au avut un caracter deschis, însă, potrivit profesorilor celor 8 instituţii de învăţământ, prin majorarea discriminatorie, considerabilă şi nejustificată a plăţilor pentru chirie, servicii şi taxe de întreţinere se urmăreşte lichidarea acestor instituţii.

Dreptul la proprietate

Problema accesului liber la terenurile agricole aflate în proprietate privată ale fermierilor din raionul Dubăsari s-a agravat. Fermierilor le-a fost interzis definitiv accesul la terenurile agricole. Mai mult, administraţia din Dubăsari şi Grigoriopol a permis unor agenţi economici locali să lucreze terenurile respective. Mii de oameni au rămas doar cu actele de proprietate şi cu incertitudinea tot mai mare privind soarta bunurilor lor.

„Problemele pe care le-am sesizat pe parcursul celor 12 ani de activitate în regiune, în mare parte, rămân aceleaşi. Procesul de garantare şi apărare a drepturilor omului în regiunea transnistreană necesită o mai mare implicare şi deschidere din partea autorităţilor constituţionale şi a actorilor internaţionali”, punctează Ion Manole, directorul executiv Promo-LEX.

Redactare: Olga BULAT