Mesajul prim-ministrului, Ion Chicu, la comemorarea a 71 de ani de la al doilea val de deportări: „Poate că nicio guvernare nu va fi în stare să le răscumpere pierderile materiale și spirituale pe care le-au suportat atunci”
Astăzi, 6 iulie, se împlinesc 71 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia şi Nordul Bucovinei, când peste 35 de mii de persoane, majoritatea femei şi copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice. Cu această ocazie, prim-ministrul Ion Chicu a depus flori la Monumentul „Trenul Durerii” din scuarul Gării Feroviare, și a dedicat un mesaj victimelor deportărilor regimului comunist.
Mesajul prim-ministrului:
„În fiecare an, data de 6 Iulie ne pune față în față cu istoria. Ba chiar cu cea mai dureroasă pagină a ei. E ziua în care comemorăm victimele celui mai mare val de deportări. De-atunci au trecut 71 de ani.
În Iulie 1949, în doar câteva ore, peste 35 de mii de oameni au fost urcați în vagoane și duși în lagăre de muncă forțată. Femei, copii, bătrâni. Cei mai buni gospodari. Le-a luat apoi ani de zile să revină în patrie. Mulți din ei nici n-au mai apucat acest moment.
Cei care mai sunt astăzi printre noi, victimele și urmașii deportaților, sunt mărturia unei rezistențe acerbe. Poate că nicio guvernare nu va fi în stare să le răscumpere pierderile materiale și spirituale pe care le-au suportat atunci, dar să le evocăm amintirea și să le mulțumim e de datoria noastră.
Ce ne-a oferit această lecție de istorie e că indiferent de atrocitățile și suferințele prin care a trecut poporul nostru, demnitatea nu ne-a pângărit-o nimeni încă, iar dragostea de țară nu moare într-un vagon, nici n-o îngheață gerurile Siberiei.
Istoria este dovada incontestabilă că Republica Moldova este plămădită din sânge și întărită de oasele înaintașilor noștri. Noi suntem cei care trebuie să dăm continuitate valorilor pentru care au luptat ei atunci, să le purtăm cinstea, să le urmăm idealurile, să ne solidarizăm și să devenim mai puternici.
Rămânem legați de acest pământ prin tot ce-a fost înaintea noastră, dar și prin tot ce va urma. Să păstrăm vie amintirea trecutului prin mormintele strămoșilor noștri și luminos viitorul prin leagănele copiilor. Să diminuăm populismul, luptele politice, etnice și religioase și să amplificăm omenia. De asta avem nevoie acum. Asta ne va permite să evităm pe viitor alte file negre în istoria neamului, similare tragediei din 6 iulie 1949.
Moldova nu trebuie să uite acea vară neagră”.
