În Transnistria: litere ruseşti pentru limba română
„Tocmai din centrul Asiei, de la culmile înzăpezite ale Caucazului, până la ţărmurile reci ale Oceanului Îngheţat de Nord se întinde patria noastră”, află dintr-un manual de geografie un elev de clasa a opta de pe malul stâng al Nistrului. Din astfel de manuale nu va afla nimic despre Moldova, cartea fiind gândită pentru elevii din Federaţia Rusă. Iar dacă va fi curios să afle despre malul drept, acesta va fi prezentat ca aparţinând unui stat străin.
În 33 de instituţii din regiunea transnistreană, elevii vorbitori de română învaţă din manuale după curricula Federaţiei Ruse, doar că traduse în „moldovenească”, adică fiind utilizate litere ruseşti. Cărţile conţin multiple erori, care deranjează chiar şi profesorii din aceste şcoli. Deşi experţi de la Chişinău spun că în aşa-zisa rmn se simte o criză acută de manuale, autorităţile de la Tiraspol susţin că încă la începutul anilor 2000 au fost editate mii de exemplare. Cunoştinţele luate din aceste instituţii influenţează viitorul acestor elevi. Dacă decid să îşi facă studiile la Chişinău sau într-o universitate din România, copiii trebuie să depună efort dublu: pe de o parte, să studieze informaţia de care puţin probabil vor avea nevoie cu caractere ruseşti, iar pe de alta – să înveţe să citească şi să scrie cu alfabet latin sau, contrar voinţei autorităţilor, să meargă la o şcoală cu predare în grafia latină.
Manuale din 1970
Pe Chiril Lupaşcu, elev în clasa a 10-a, l-am întâlnit la şcoala din Grigoriopol, la o pauză dintre orele de fizică şi geografie. L-am rugat să îmi arate cărţile din ghiozdan. „Limba rusă, Fizica, Omul şi Societatea, Geografia, Istoria Rusiei”, scoate rând pe rând Chiril manualele – toate „în chirilică”, ca şi caietele elevului. Îl întreb unde va merge după absolvire. „La Chişinău, la o facultate de medicină”, răspunde băiatul. El ştie că pentru asta trebuie să înveţe să scrie fără greşeli în grafie latină. După un schimb de păreri, Chiril se grăbeşte la geografie.
Pe noi ne întâlneşte directorul şcolii, Gheorghe Verbinschi. El nu a dorit să ne vorbească prea multe, acuzându-ne de agitaţie. „Nu avem probleme cu manualele, doar cu sărăcia”, dă o replică Verbinschi, când îl întrebăm despre manuale. „Aici se face carte, nu politică”, a continuat directorul, făcând aluzie la liceul cu studiere în limba română de la Doroţcaia. „Cum poate însuşi copilul programa aceea europeană, atât de grea? Comparaţi fizica ceea cu fizica asta”, ne recomandă Verbinschi, arătându-ne un manual de fizică pentru clasa a 11-a. Deşi crede că e mult mai uşor de învăţat din aceste manuale, directorul, tot el profesor de fizică, are o nemulţumire – traducerea proastă. „Fiţi atenţi, au tradus „sila toka” ca „forţa curentului electric” în loc de „intensitatea curentului electric”, s-a indignat Verbinschi. „Totuşi, mai spune el, prefer cărţile din 1970. Sunt mai accesibile”. Am încercat să aflăm unde preferă copiii să îşi continue studiile, la Chişinău sau la Tiraspol? A răspuns scurt: „Dacă ar fi mai multe locuri la buget la Chişinău, ar prefera Chişinăul”. În scurt timp, văzând că întrebările urmează una după alta, directorul ne-a acuzat din nou de agitaţie şi ne-a rugat să părăsim şcoala, nu înainte de a ne întreba ce s-a întâmplat pe malul drept cu cărţile „în chirilică”, din care s-a studiat până la trecerea la alfabetul latin, sugerându-ne că acestea le-ar prinde bine.
În manuale, R. Moldova este o ţară străină
A urmat şcoala moldovenească din Delacău, Grigoriopol. Directorul, Mihai Balmuş, profesor de geografie, spune că sunt asiguraţi cu manuale în proporţie de 80%. Dar problema nu constă în insuficienţa de manuale. „Când predau geografia, trebuie să prezint natura Moldovei, dar iată ce găseşte un elev când deschide un manual de clasa a 8-a: „Tocmai din centrul Asiei, de la culmile înzăpezite ale Caucazului, până la ţărmurile reci ale Oceanului Îngheţat de Nord se întinde patria noastră”. Aşa trebuie să le predau şi aşa vine elevul şi povesteşte în clasă”, citează Balmuş.
Elena (n.r. – nume schimbat) este mamă a doi copii, ambii studiind la şcoala din Grigoriopol. Unul – în clasa I, celălalt va absolvi peste un an clasa a 9-a şi va trebui să aleagă între Chişinău şi Tiraspol. Elena spune că, imediat după absolvire, copilul va merge la un liceu cu predare în română. Motivul? „De fapt, majoritatea părinţilor au de ales între două variante. Dacă nu are bani, merge la Tiraspol, studiază în rusă, urmând să rămână în acest mediu. Dacă poate, pleacă la Chişinău, acolo unde se crede că viitorul e mai asigurat”, explică Elena. Pe lângă limba rusă, oficială, viitorul absolvent mai studiază şi grafia latină la lecţiile opţionale, deşi la acest obiect nu au niciun manual. Ea spune că elevii au însuşit caracterele latine din manualele de franceză sau engleză, aduse din Rusia. „Copiii trebuie să depună efort dublu, ca să studieze atât în alfabetul rusesc, cât şi în cel latin”, spune femeia.
Smirnov, la loc de cinste în biblioteci
În biblioteca din Delacău am încercat să găsim literatură în grafie latină. La loc de cinste stă o carte autobiografică a liderului separatist, Igor Smirnov: „Jit’ na naşei zemle” (n.r. – „Trăind pe pământul nostru”). Pe alte rafturi, am dat de nişte cutii cu cărţi cu poveşti: „Povestea lui Harap Alb”, „Am găsit o floare”, „Mieii şi teii”.
Bibliotecara din sat, Marina Carmâz, îşi aminteşte bine de ordinul autorităţilor de la Tiraspol, de acum 6 ani, prin care toate manualele de română trebuiau adunate. „Acum, aceste cărţi sunt separate de cele în grafie rusească. Dacă copiii vor să îl citească pe Druţă, îl găsesc pe rafturile separate”, spune bibliotecara.
Directorul unei şcoli cu predare în grafie rusească de la Tiraspol, Alexandru Burlacu, spune că sunt cazuri când elevii se transferă în şcolile din regiune cu predare în română. „Dar nu pentru că le era complicat elevilor să înveţe acolo, ci pentru că părinţii „au fost sfătuiţi” la serviciu”, spune Burlacu.
Au fugit de „românofobie”
Iulia Lisiţa, 18 ani, este elevă în clasa a 12-a la Liceul cu predare în limba română „Lucian Blaga” de la Tiraspol. De câteva luni, împreună cu sora sa, face naveta de câteva zeci de kilometri din satul Cioburciu până la Tiraspol. Până anul trecut, Iulia a fost elevă a unei şcoli cu predare în grafie rusească. „Toată vara am frecventat ore suplimentare”, spune fata. Iniţial făcea greşeli gramaticale. „M-a ajutat mult faptul că până în clasa a 4-a am învăţat engleza”, mai spune eleva, care doreşte să fie admisă la o facultate cu profil real din Chişinău.
Şi colegul Iuliei, Victor Sidorov, elev în clasa a 11-a la aceeaşi şcoală, face în fiecare zi naveta la 20 de km. El a ales să îşi continue studiile aici după ce a învăţat la Slobozia, luând exemplu de la fraţii săi mai mari, care au reuşit la studii în România. „Pentru un viitor mai bun, m-am gândit că trebuie să absolvesc o şcoală cu studiere în limba română. Mai ales că acolo învăţam după programul Federaţiei Ruse”, spune Victor.
De la şcolile „moldoveneşti” vin nu doar elevii, ci şi profesorii. Veronica Pozneac predă de câţiva ani istoria românilor la „Lucian Blaga”. Ea îşi aminteşte de începutul anilor 1990, când şi pe malul stâng al Nistrului se preda în grafie latină. „În scurt timp, manualele în grafie latină au fost strânse în depozite. După 1993 cărţile în grafie latină nu au mai fost permise”, spune profesoara.
Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga”, spune că în fiecare an înmatriculează copii veniţi din şcolile „moldoveneşti”. Se întâmplă însă ca părinţii copiilor să fie şantajaţi de autorităţi cu faptul că îşi vor pierde locul de muncă.
Autorităţile de la Chişinău, implicate nesemnificativ
Solicitat să comenteze situaţia instituţiilor „moldoveneşti” din rmn, ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, spune că intenţionează să negocieze cu autorităţile de la Tiraspol ca toate disciplinele să fie studiate conform programei R. Moldova. Ministrul nu a specificat când va face acest lucru, precizând că este un proces complicat. „Nu-i cazul să facem declaraţii populiste”, mai opinează Bujor.
Experţi în problema transnistreană consideră că, pe lângă criza acută de manuale, o problemă e informaţia din aceste manuale. „Studierea din manuale bazate pe concepţia unui regim totalitar dezinformează elevii, care nici nu au idee pe ce lume trăiesc şi care ar fi viitorul lor”, comentează Alexandru Zubco, de la Promo Lex.
„Salvarea acestor copii e că învaţă puţină franceză sau engleză, de unde deprind caracterele latine. E foarte complicat, mai ales în şcolile din Camenca, Râbniţa – cele care se află mai departe de centrul Transnistriei, deşi autorităţile de la Tiraspol declară că aceste şcoli sunt asigurate”, spune Zubco. „Profesorii şi manualele inspiră elevilor că Transnistria e o republică independentă, iar R. Moldova – un stat duşman. Sunt multe cazuri când copiii nu înţeleg că trăiesc în R. Moldova”, mai spune expertul, precizând că e problematică şi atitudinea autorităţilor din dreapta Nistrului, care au făcut eforturi nesemnificative pentru a schimba situaţia.
„Dacă la Tiraspol copiii au acces la Internet, în sate accesul este limitat. Multe manuale au fost renovate pentru că erau vechi, dar au rămas aceleaşi. Şanse reale au preponderent copiii din oraşe. Cei din sate, de obicei, sunt nevoiţi să aleagă o şcoală profesională. Copiii înţeleg că sunt în dificultate doar după ce absolvesc”, comentează Alexandru Zubco.
Autorităţile de la Tiraspol spun că primele peste şase mii de manuale cu caractere ruseşti au fost editate în 1999. Editarea acestor manuale a fost făcută în conformitate cu programa de stat „Manualul”.
Mai târziu a fost adoptat un alt program, şi anume „Educaţia în limba moldovenească”, scopul căruia a fost declarat „Funcţionarea şi dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească, formarea culturii educaţionale şi instruirea în limba moldovenească”.
În conformitate cu acest program, autorităţile de la Tiraspol au editat alte peste 46 de mii de manuale, în 24 de titluri.
Pentru că nici în aceste condiţii nu erau destule cărţi, ministerul educaţiei din autoproclamata rmn a permis să fie folosite manuale rămase încă din timpurile sovietice.
Potrivit instituţiei, studierea limbii române în şcolile „moldoveneşti” nu este interzisă, dar aceasta se face la orele facultative şi doar cu acceptul părinţilor.
Anastasia NANI, Natalia SCURTUL
Articol realizat în cadrul proiectului „Poduri peste Nistru: acţiuni comune ale mass-media în vederea soluţionării conflictului transnistrean”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu susţinerea financiară a DFID. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia donatorilor sau a CJI.
