Împrumutul României, extazul guvernării și Raportul PAS
Astăzi, premierul Pavel Filip a anunțat că prima tranşă din împrumutul acordat R. Moldova de Guvernul României urmează să ajungă la Chişinău pe 24 august. Acesta a anunțat despre deblocarea primei tranșe a creditului în valoare de 150 de milioane de euro, precizând că decizia ar fi încă un pas pe care R. Moldova reușeşte să-l facă pentru recâștigarea credibilității externe și este startul concret al deblocării finanțării externe. Şeful Executivului a precizat că cele 60 de milioane de euro urmează a fi folosiţi pentru investiţii sociale şi suport bugetar pentru reformele iniţiate.
Amintim că, într-un Raport de evaluare a îndeplinirii de către autoritățile de la Chișinău a condițiilor formulate de Guvernul României pentru acordarea primei tranşe de 60 milioane de euro din creditul rambursabil de 150 de milioane de euro, realizat de experți ai Partidului Acțiune și solidaritate (PAS) se spune că:
În lipsa suportului bugetar de la finanțatorii tradiționali, autoritățile R.Moldova încearcă să obțină împrumutul promis de Guvernul României încă în toamna anului 2015. După discuția de la București de pe 26 ianuarie, cîteva zile mai tîrziu, Guvernul României a expediat o scrisoare Guvernului Republicii Moldova, în care detaliază condițiile de acordare a împrumutului. De la momentul recepționării scrisorii au trecut mai mult de 4 luni, prima tranșă nu a fost debursată, iar autoritățile nu au făcut publică propria evaluare a îndeplinirii condițiilor. În același timp, din declarațiile apărute în presă, putem deduce că, în cadrul vizitei sale recente la București, președintele Parlamentului RM a abordat această problemă în discuțiile cu autoritățile României.
Cetățenii R. Moldova sînt cei care vor rambursa împrumutul și, respectiv, trebuie să fie cei care beneficiază de resursele împrumutului și de reformele pe care acesta le sprijină. De aceea, noi considerăm că este necesară o mai mare transparență pe acest subiect și o dezbatere referitor la modul în care guvernarea își îndeplinește angajamentele asumate. Acest raport prezintă o scurtă evaluare a îndeplinirii celor șapte condiții.
Chiar dacă guvernarea a inițiat anumite activități pentru realizarea condițiilor asumate, acestea sînt sporadice și foarte puține dintre ele au fost finalizate. Mai mult decît atît, majoritatea acțiunilor întreprinse poartă un caracter formal, se rezumă la aprobarea unor decizii, fără ca acestea să fie însoțite de eforturi autentice de punere a lor în aplicare și de rezolvare a problemelor majore cu care se confruntă societatea.
Cele mai puține realizări au fost obținute în contextul necesității de prioritizare a îndeplinirii Agendei de Asociere cu UE. Guvernul de la Chișinău și-a formulat propriile angajamente în acest sens (în Foaia de parcurs din februarie 2016), și tergiversarea îndeplinirii acestora trezește nedumerire. Pornind de la gradul scăzut de implementare și ținînd cont că documentul expiră în luna iulie curent, considerăm că este rațional să se insiste pe îndeplinirea tuturor condițiilor din Foaia de parcurs pînă la debursarea primei tranșe.
Guvernatorul Băncii Naționale a fost numit în funcție în cadrul unui concurs deschis, dar participarea în comisia de selectare a unor persoane controlate politic și fără cunoștințe temeinice în domeniu a știrbit din credibilitatea exercițiului. Mai important, BNM în continuare nu are organisme funcționale care să ia decizii corecte și prudente, din motivul că în Consiliul de Supraveghere nu au fost selectați membrii, iar în Comitetul Executiv al BNM, majoritatea o dețin persoane din conducerea veche, care au asistat pasiv la devalizarea celor 3 bănci și la operațiunile de spălare de bani. Cu mare întîrziere a fost realizat auditul la cele trei bănci cu supraveghere specială din partea BNM. Planurile de redresare a situației acestora nu au fost făcute publice.
Pînă acum, guvernarea nu a reușit să ajungă la un acord cu Fondul Monetar Internațional, dar o misiune cu mandat de inițiere a negocierilor este așteptată la începutul lunii iulie.
Eforturile de asigurare a cadrului legal și instituțional pentru combaterea corupției au fost și ele modeste. A fost aprobată legea procuraturii, iar pachetul de legi cu privire la integritate a fost adoptat doar în prima lectură. În continuare, responsabilitățile organelor de combatere a corupției nu sînt clar delimitate. Puținele inițiative legislative promovate în contextul reformei justiției sînt subminate de politica de cadre deficientă, care discreditează în totalitate sectorul și pune la îndoială adevăratele intenții ale guvernării, în raport cu obiectivele de combatere a corupției și consolidarea statului de drept.
În pofida impactului dramatic pe care îl are furtul bancar asupra societății, autoritățile nu se grăbesc să lichideze lacunele legislative. Or, lichidarea acestora e menită să nu permită repetarea situațiilor similare și să facă imposibile spălările de bani din sistemul bancar. Au fost operate modificări minore la cadrul legal, care nu rezolvă problema. Decizii importante care ar conduce la însănătoșirea sistemului bancar nu pot fi luate fără numirea în funcție a membrilor organelor de conducere a BNM.
Cele mai puține realizări au fost obținute la subiectul stabilirii unui dialog sincer cu societatea civilă. Mai multe inițiative legislative controversate au fost promovate în regim rapid, evitînd orice discuții publice, lucru care nu contribuie la consolidarea încrederii societății în guvernare.
Pretinsa executare a celor șapte acțiuni este una formală și nu a produs efectele reale, atît de așteptate de societatea moldovenească. Opinia publică ne sugerează, prin intermediul tuturor sondajelor efectuate în această perioadă, faptul că nu au existat nici ”acțiuni decisive” și nu a fost arătată nici acea ”voință de reformă” pe care o așteaptă atît societatea, cît și partenerii de dezvoltare, la care s-a referit și Premierul României în scrisoarea din 30 ianuarie 2016.
Considerăm că finanțarea externă trebuie acordată doar în condițiile îndeplinirii tuturor angajamentelor. Atît pentru cetățenii R. Moldova, cît și pentru România este important ca R.Moldova să devină un stat cu adevărat democratic, cu instituții care apără drepturile și contribuie la creșterea bunăstării tuturor cetățenilor, unde lupta împotriva corupției este reală, după modelul bunelor practici din alte state, inclusiv exemplul DNA din România.
Ne dăm bine seama că reformele sînt extrem de dificile și că multe noțiuni sînt complicate pentru cei care nu sînt specialiști în domeniu. Guvernarea reușește să „amețească” oamenii, prezentînd doar acțiuni pe hîrtie. Din capitolele necesare a fi implementate, guvernarea alege să îndeplinească formal cîteva lucruri de suprafață, și nicidecum să abordeze probleme reale, dificile, dar care ar porni o schimbare autentică. De ce nu doresc să facă acest lucru? Pentru că vor să obțină bani care să-i mențină la putere și nu vor sa pornească transformarile de substanță care ar duce in final la demontarea sistemului care îi susține.
