Executorii judecătoreşti şi dosarele arse de fochişti
Pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti R. Moldova a fost condamnată de nenumărate ori la CtEDO. Aceasta a fost o problemă acută cel puţin până în 2011, când, la nivel naţional, a fost adoptată o lege în baza căreia cetăţenii pot cere recompense în instanţele naţionale. Juriştii spun că noua lege este un mecanism bun, totuşi, în practică, aceste acţiuni durează, iar recompensele sunt mult mai mici decât cele oferite de CtEDO.
Timp de opt ani, Daniela Trifan din Făleşti a aşteptat să fie executată hotărârea instanţei de judecată prin care fostul său soţ era obligat să achite lunar pensia de întreţinere a copilului. Daniela Trifan, pe atunci cu numele de familie Mamai, a divorţat în martie 2003, pe când copilul lor nu avea nici doi ani împliniţi. De atunci, prin hotărârea instanţei de judecată, tatăl copilului urma să achite lunar pensia de întreţinere, în mărime de 150 de lei. Ea susţine că s-a adresat de nenumărate ori la Oficiul de executare Făleşti, dar acolo i s-a comunicat că fostul soţ este plecat peste hotare, iar executorul judecătoresc nu poate să întreprindă alte acţiuni decât să-l aştepte până acesta va reveni în ţară.
În vara lui 2011, Daniela Trifan a solicitat de la noul executor judecătoresc din Făleşti un document care ar confirma restanţa fostului soţ privind plata pensiei alimentare. Răspunsul primit a surprins-o. Un asemenea dosar spre execuţie nu exista la acel moment. „Atunci, am solicitat o copie a dosarului din arhiva Judecătoriei Făleşti. Când m-am uitat în acel dosar, executoarea avea dreptate. Nu avea cum să aibă un asemenea dosar fiindcă el a fost încheiat în baza cererii creditoarei. Adică în baza cererii mele. Ceea ce eu n-am făcut şi nici la dosar nu este anexată”, povesteşte femeia.
Fochiştii au făcut focul cu dosarele
Fosta executoare Ana Cojocaru exclude o asemenea situaţie. „A parvenit o cerere de pe adresa ei ca să încetăm procedura de executare. Eu cum pot să demonstrez după atâta timp că ea nu a scris cerere? Nu poate să fie aşa ceva”, spune fosta executoare. Dacă la începutul discuţiei fosta executoare era sigură că a primit o cerere de la Daniela, ulterior aceasta ne-a spus că a primit cererea prin poştă şi că nu poate să spună sigur cine a fost expeditorul. „Eu de unde am ştiut cine a scris cererea ceea? La mine a venit prin poştă. A fost înregistrată, transmisă mie şi în baza ei am încheiat procedura. A putut cineva s-o scrie, dacă ea zice că n-a scris-o”, adaugă Ana Cojocaru.
Urmare a acestei situaţii, Daniela Trifan a solicitat Procuraturii Făleşti să investigheze cauza respectivă pe faptul falsificării documentelor de către executorul judecătoresc. Procuratura a dispus neînceperea urmăririi penale, motivând că dispariţia procedurii de executare ar fi explicată prin faptul că în anii 2003—2009 sediul Oficiului de executare Făleşti s-a schimbat de mai multe ori. Arhiva Oficiului se păstra în clădirea judecătoriei raionului, iar la un moment dat, fochiştii au luat o parte din procedurile de executare şi au făcut focul cu ele. „Dacă fochiştii au făcut focul cu dosarele… acolo nu era doar un dosar. Iar lumea se satură să umble pe drumuri.
Dosare „neinteresante” pentru executorii judecătoreşti
Ei te trimit de la unul la altul şi într-o bună zi o să spui: da’ mie nu-mi mai trebuie. Mie nu-mi trebuie banii aceştia, dar nu vreau să rămân prostul cuiva”, îşi argumentează poziţia Daniela Trifan.
Cazul Danielei Trifan privind pensia de întreţinere a minorului este unul dintre cel puţin nouă tipuri de dosare „neinteresante” pentru executorii judecătoreşti. Cu toate că pentru persoanele în folosul cărora au fost emise aceste hotărâri ele au o importanţă majoră, executorii nu sunt prea interesaţi de dosare precum „custodia copilului”, „încasarea pensiei alimentare” sau „accesul la proprietăţi”. „Având în vedere că acum executorii judecătoreşti sunt privaţi şi ei îşi câştigă existenţa din onorariile încasate, lor le este mai convenabil să lucreze cu dosare mai plătite, decât cu dosare greu de executat şi care nu implică aspecte patrimoniale”, explică situaţia juristul Vladislav Gribincea.
Cu toate acestea, executorii nu pot refuza examinarea acestor dosare, spune preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor (UNEJ), Roman Talmaci. „Da, sunt un şir de dosare care pentru executorii judecătoreşti nu sunt interesante sau, cum le numim noi, mai puţin atractive. Însă, ei nu pot refuza dosarele care sunt în competenţa lor îngustă, deci sunt obligaţi să primească dosarele de pe strada sau satul pe care-l deservesc. În cazul în care nu primeşte un dosar din cele puţin atractive, executorul riscă să-şi piardă licenţa”, ne asigură preşedintele UNEJ.
Compensaţiile sunt mult mai mici şi pot fi obţinute peste 5—6 ani
Pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti R. Moldova a fost condamnată de nenumărate ori la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Aceasta a fost o problemă acută cel puţin până în 2011, când, la nivel naţional, a fost adoptată Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil. Totodată, activitatea executorilor judecătoreşti a fost trecută de la sistemul de stat la cel privat. Scopul acestei reforme a fost de a micşora numărul dosarelor neexecutate. Astfel, numărul dosarelor pierdute la CtEDO pe această cauză a scăzut substanţial. Despre aceasta a anunţat şi ministrul Justiţiei în raportul privind dosarele R. Moldova la CtEDO. „Statistica anterioară arăta că numărul de condamnări pentru această încălcare era de peste 50%. Acum, persoanele ale căror hotărâri nu se execută la nivel naţional au remediu naţional şi sunt recompensate aici, în R. Moldova”, a menţionat ministrul Efrim.
Legea nr. 87 a fost acceptată de CtEDO ca un mecanism bun, totuşi, în practică, există probleme, spune juristul Vladislav Gribincea. Acestea ar consta în perioada lungă de examinare a acţiunilor şi în nivelul mic al prejudiciului acordat de judecători pentru încălcarea termenului rezonabil. „Până acum, Curtea Europeană a spus fără rezerve că persoana trebuie să meargă prin Legea 87, dar nu este exclus că în viitorul apropiat Curtea va fi mai sceptică în ceea ce priveşte eficienţa acestui recurs. O evaluare efectuată de noi în 2013 a arătat că compensaţiile acordate de judecătorii naţionali în cazuri comparabile sunt de circa 5 ori mai mici decât cele pe care le-ar da CtEDO. Curtea Europeană spune că atunci când la nivel naţional obţii cam tot atât cât ai obţine la CtEDO îţi pierzi calitatea de victimă şi nu te mai poţi adresa la CtEDO.
„Onorariile executorilor sunt destul de usturătoare”
E cu totul altceva când poţi să demonstrezi că compensaţiile sunt mult mai mici şi pot fi obţinute peste 5-6 ani de la depunerea acţiunii”, explică Gribincea.
În R. Moldova activează 178 de executori judecătoreşti. Preşedintele Uniunii Executorilor susţine că numărul acestora nu este suficient. Tot el spune că avem raioane unde nu există niciun executor. „Spre exemplu, în raionul Taraclia activează cinci judecători. Ei emit hotărâri, dar nu are cine să le execute. Pentru asta, cetăţenii trebuie să se adreseze la Ceadâr-Lunga. UNEJ a pregătit cadrele stagiare, a pregătit proiectul regulamentului de angajare, l-a transmis Ministerului Justiţiei, care trebuie să organizeze concursul, dar deja sunt patru ani de când aşteptăm să aprobe acel regulament”, menţionează preşedintele UNEJ, Roman Talmaci.
Ministerul Justiţiei nu ne-a oferit un răspuns privind această problemă. Societatea civilă crede că în viitorul apropiat volumul de muncă al executorilor va scădea inevitabil. „Dacă până la acest moment exista conştiinţa că „nu am executat hotărârea judecătorească şi nici nu am s-o execut”, acum, dacă reclamantul nu este contactat de către pârât până a veni executorul, pârâtul va trebui, pe lângă datoria de bază, să mai plătească şi onorariile executorilor. care sunt destul de usturătoare. Aşa că mulţi dintre cei care pierd procesele vor prefera, probabil, să execute benevol hotărârile decât să aştepte să vină executorul şi să mai încaseze de la ei şi onorarii suplimentare”, explică Veaceslav Gribincea.
