CV-urile şi motivaţia candidaţilor la funcţia de procuror general
Cu o singură excepţie, şefii importanţi din organele procuraturii şi-au depus dosarele la concursul pentru funcţia de procuror general: Eduard Harunjen, procurorul general interimar, Iurie Garaba şi Igor Serbinov, cei doi adjuncţi ai procurorului general, Viorel Morari, şeful Procuraturii Anticorupţie, şi Igor Popa, procurorul mun. Chişinău. Printre candidaţi se regăseşte şi un procuror simplu, Ruslan Caşu, de la Procuratura Ciocana.
Toţi cei şase pretendenţi la funcţia de procuror general s-au înscris în cursă în ultima zi de concurs, în după-amiaza zilei de 24 octombrie 2016, deşi concursul a fost anunţat încă pe 22 septembrie. ZdG vă propune o trecere în revistă a activităţii celor şase procurori.
Harunjen: „Aş încerca să continui”
Candidatul Eduard Harunjen este prim-adjunct al procurorului general din iulie 2015, când a fost numit în locul lui Andrei Pântea. Din martie 2016, după demisia lui Corneliu Gurin, Harunjen a preluat funcţia de procuror general interimar. El are 44 de ani şi activează în organele de drept din 1992, fiind anchetator interimar la Comisariatul de Poliţie Centru al mun. Chişinău. În 1994, devine procuror de secţie în Procuratura mun. Chişinău, iar ulterior deţine mai multe funcţii de conducere. În 2002-2003, a fost adjunct al procurorului mun. Chişinău. În 2005-2011, a fost şef al Secţiei Control al Urmăririi penale, iar în 2011-2013, pe timpul şefiei lui Valeriu Zubco, a fost procuror pentru misiuni speciale. În august 2013, după ce în fruntea PG a fost numit Corneliu Gurin, Harunjen este desemnat şef interimar al Procuraturii Anticorupţie (PA), funcţie pe care ulterior avea s-o câştige în urma unui concurs în care toţi cei 3 contracandidaţi înscrişi iniţial s-au retras. În iulie 2015, Harunjen a fost avansat în funcţia de prim-adjunct al procurorului general.
„Pe parcursul interimatului meu s-au făcut cele mai importante acţiuni de reformare, cele mai vizibile. Am stat la baza creării noii structuri. A fost o provocare, pentru că am creat o structură nouă. După mine, e nevoie de continuitate, pentru că, odată ce s-a creat o procuratură nouă, lucrul trebuie dus la bun sfârşit… Împreună cu procuraturile specializate, ne-am consolidat puterile, dar mai avem multe de făcut. Aceste două procuraturi vor duce dosarele de rezonanţă, care fac imagine procuraturii… Şi aici e nevoie de continuitate. Aş încerca să continui aceste lucruri. E o automotivare, să continui ce am început. Nu în ultimul rând, multe dosare de rezonanţă pe care le-am început şi le-am condus, fie de la Anticorupţie, fie de aici, urmează a fi finalizate… Vreau să schimb percepţia de până acum… În plus, eu activez de mulţi ani în organele de drept şi am considerat că aş putea face faţă la această ultimă provocare în cariera mea de procuror”, îşi explică Harunjen decizia de a candida.
Adjuncţii care vor funcţia supremă
Un alt pretendent la fotoliul de procuror general, Iurie Garaba, deţine funcţia de adjunct al procurorului general din noiembrie 2013. Garaba are 53 de ani. El şi-a început activitatea în organele de drept în 1989, ca stagiar în Procuratura de supraveghere a respectării legilor în penitenciare. Ulterior, a devenit ajutor şi ajutor superior al procurorului, pentru ca în 1996—1999 să conducă secţia pentru supravegherea respectării legilor în penitenciare. În 2001—2003, a fost adjunct al procurorului Chişinău, iar în 2003—2004 – procuror interimar al sect. Centru, mun. Chişinău. În 2005-2009 a fost şef al secţiei investigaţii financiar-economice şi protecţia drepturilor omului, iar în 2009—2013, înainte de a deveni adjunct al procurorului general, şef al Direcţiei Investigaţii generale din cadrul PG. În 2010, Garaba a fost ales preşedinte al CSP. Acesta nu a răspuns la apeluri pentru a ne spune motivele pentru care candidează la funcţia de procuror general.
Igor Serbinov, celălalt adjunct al procurorului general care şi-a depus dosarul, activează în procuratură din 1988, când a fost numit ajutor al procurorului r. Frunze din Chişinău. În 1992—1996, Serbinov e procuror al secţiei judiciar-penale din cadrul PG, iar ulterior – adjunct al procurorului judeţului Chişinău. În 2004, devine şef al secţiei judiciar-penale a PG, iar ulterior şef al Direcţiei Judiciare. Deţine funcţia de adjunct al procurorului general încă din 2007, fiind numit în această funcţie la scurt timp după ce Valeriu Gurbulea, un apropiat al Partidului Comuniştilor, aflat atunci la guvernare, devenise procuror general. Nici Serbinov nu a răspuns la apelurile telefonice ale ZdG.
Morari: „Vreau să demonstrez că nu depind de cineva”
La jumătate de an după ce a luat concursul pentru suplinirea funcţiei vacante de şef al PA, Viorel Morari a aplicat şi la cea de procuror general. Morari este fost şef al Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi ale SV. Anterior, Morari a condus PA din postura de interimar, timp de jumătate de an, fiind demis în ianuarie 2013, după plecarea lui Valeriu Zubco şi instalarea în fruntea PG a lui Andrei Pântea. Ex-procurorul general interimar l-a învinuit atunci pe Morari de nereguli, solicitând CSP iniţierea unei proceduri disciplinare pe numele acestuia. În aceeaşi perioadă, şi Viorel Morari a depus la CSP o plângere pe numele lui Pântea. Ambele sesizări, însă, au rămas fără răspuns. Totuşi, cel care a plecat, într-un final, din PG a fost Pântea. Recent, acesta a fost reţinut în dosarul Karamalak, instrumentat de Procuratura condusă de Morari. După plecarea din PA, cariera lui Morari a fost în ascensiune, fiind numit, după câteva derogări, şef al Secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi ale SV. În decembrie 2013, la Adunarea Generală a Procurorilor, a fost ales membru al Colegiului de Calificare, iar la scurt timp – preşedinte al acestui Colegiu. În ultimele şase luni, fiind şef al PA, instituţia respectivă a iniţiat mai multe dosare de rezonanţă, fiind reţinuţi mai mulţi judecători, vameşi şi poliţişti. Unii au catalogat dosarele deschise în perioada electorală ca având tentă politică.
„Candidez pentru că, în primul rând, chiar colegii mă întrebau de ce nu candidez. Dar, nu asta m-a făcut să particip la concurs. Dacă nu candidam, în viziunea mea, se considera că, uite, eu mi-am găsit locul şi nu am aspiraţii de creştere în carieră. Totodată, chiar mi-i interesantă reacţia celor care participă în calitate de contracandidaţi şi atitudinea care se va crea, atât în perioada concursului, cât şi ulterior acestuia. Al treilea motiv e că vreau să demonstrez că nu depind de cineva, inclusiv de procurorul general care este acum, care, la acest moment, este contracandidatul meu. Pentru asta s-a elaborat noua lege cu privire la procuratură, pentru asta au fost instituite anumite mecanisme, ca să permită oricărui să-şi înainteze candidatura. Al patrulea aspect ţine de acest concurs, fiind alte condiţii, mai drastice, decât la cel pentru funcţia de şef al PA. Pur personal, sunt lucruri care mă tentează pentru a-mi verifica mai departe calităţile şi capacităţile mele. Inclusiv testul cu poligraful, vreau şi trebuie să-l trec”, îşi motivează Morari pasul.
Caşu: „Fiindcă eu consider că întrunesc cerinţele”
Şi Igor Popa, cel care este procurorul mun. Chişinău de la începutul anului 2016, şi-a anunţat dorinţa de a candida la funcţia de procuror general. Recent, pe 24 septembrie 2016, prin unanimitate de voturi, el a fost ales şi în funcţia de preşedinte al Colegiului pentru Selecţia şi Cariera Procurorilor. Popa are 40 de ani, este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova şi şi-a început cariera în cadrul organelor Procuraturii în anul 1999, deţinând pe parcurs mai multe funcţii în procuraturile sectoarelor Centru şi Râşcani, şef al Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale a PG, procuror pentru misiuni speciale şi procuror al sectorului Râşcani al capitalei. Igor Popa, numele căruia a fost implicat de-a lungul timpului în examinarea mai multor dosare dubioase, cu tentă politică, nu a răspuns la apelurile ZdG pentru a ne spune de ce a decis să candideze la funcţia de procuror general.
Ruslan Caşu, al şaselea candidat, este procuror la Procuratura Ciocana, fiind transferat după reorganizarea PG. Anterior, el a activat în Secţia exercitare a urmăririi penale, Secţia exercitare a urmăririi penale în cauze de criminalitate organizată, conform declaraţiei sale cu privire la venituri şi proprietate, dar şi în cadrul Procuraturii de nivelul Curţii de Apel Chişinău. În ultimii 5 ani, pe numele candidatului la funcţia de procuror general au fost iniţiate 3 proceduri disciplinare. Cu aceste detalii, vom reveni însă în ediţiile viitoare. Întrebat de ce a hotărât să candideze, Ruslan Caşu a precizat: „Consider că întrunesc cerinţele”. Rugat să detalieze, Caşu a menţionat: „Particip la concurs pentru schimbări mai bune”. Ulterior s-a scuzat, spunându-ne că nu mai poate vorbi.
Graficul alegerii procurorului general
Mircea Roşioru, preşedintele CSP:
„La 27 octombrie, are loc prima şedinţă de admisibilitate a dosarelor candidaţilor. Până la 24 noiembrie, toţi candidaţii ar trebui să treacă detectorul comportamentului simulat (poligraf), să fie verificaţi de SIS, să le fie verificată starea de sănătate. După 28 octombrie, în 10 zile lucrătoare, pe pagina web a procuraturii va fi afişată lista candidaţilor, CV-ul lor, scrisoarea de motivare şi conceptul de management şi dezvoltare instituţională a Procuraturii pentru următorii 7 ani, iar persoanele interesate vor fi invitate să se expună în scris, atât pro cât şi contra, despre candidaţi. După 24 noiembrie, va avea loc o rundă secundă de admisibilitate a candidaţilor şi se stabileşte data interviului. În cadrul interviului, care va avea loc în prima decadă din decembrie, se desemnează învingătorul concursului. După aceasta, candidatul va fi propus pentru investire în funcţie, fie Parlamentului, fie Preşedintelui, în dependenţă de cum avansează modificarea art.124 din Constituţie”.
P.S. ZdG va monitoriza procesul de selectare a procurorului general, iar în ediţiile viitoare, vom prezenta o radiografie completă a averilor şi păcatelor tuturor candidaţilor înscrişi în cursă.
