Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Cine sunt politicienii care utilizează…

Cine sunt politicienii care utilizează cel mai des discursul de ură

În mediu, la fiecare 28 de ore în spațiul public apare un caz de discurs de ură în context politic. Potrivit unui raport elaborat de Asociația Promo-LEX, Igor Dodon, Ilan Șor și Marina Tauber sunt politicienii care au utilizat cel mai mult discursul la ură.

Ilan Șor

Potrivit autorilor raportului, unul dintre cele mai agresive discursuri identificate aparține primarului de Orhei, Ilan Șor, care în cadrul unei manifestații publice s-a adresa oponenților săi politici Maia Sandu și Andrei Năstase.

„Retorica lui Ilan Șor conține etichetări injurioase și dezumanizează oponenții prin asocierea cu „șoareci” și „animale”. Exprimarea conține amenințări cu violența fizică și exemple concrete ale modului în care aceste violențe vor fi aplicate „îi vom strivi şi sugruma”, „sub pământ o să vă îngropăm” – se precizează în raportul realizat de Promo-LEX.

Marina Tauber

Într-o altă manifestație publică organizată de Partidul „ȘOR”, discursul de ură a escaladat în acțiuni violente. Membrii și simpatizanții partidului au ieșit cu mături, într-o acțiune simbolică de curățare a murdăriei, referindu-se la oponenții politici, partidele PAS și PPDA. Vicepreședinta partidului, Marina Tauber, a amenințat de mai multe ori cu mătura participanții la eveniment. Ulterior, unii participanți au preluat acest comportament și au lovit cu măturile în oponenți.

Igor Dodon

Președintele Igor Dodon a utilizat cel mai des discursul de ură, dar și alte forme de promovare publică a intoleranței. Deși Președintele RM nu a fost atât de agresiv în exprimare ca primarul din Orhei, Ilan Șor, retorica sa oricum a fost printre cele mai dure din cele înregistrate și s-a manifestat în mod constant. Igor Dodon a utilizat discursul de mai multe ori, numărul mare de cazuri fiind explicat și prin abordarea frecventă a două subiecte importante de pe agenda publică a președintelui. Primul este unionismul și necesitatea de a apăra statalitatea RM și limba moldovenească, iar al doilea este protecția familiei tradiționale și a valorilor creștine. Retorica președintelui față de unionism și unioniști se bazează pe necesitatea de a combate unionismul prin limitarea drepturilor unioniștilor sau prin interzicerea prin lege a acestora.

Vladimir Voronin

„Când tu ai vorbit, eu am tăcut, fa, frumoaso, liniștește-te!”

Adresarea sexistă a președintelui Partidului Comuniștilor a fost făcută în cadrul ședinței Parlamentului. Tot în plenul Parlamentului, Vladimir Voronin a instigat la discriminare față de votanții Partidului Liberal: „Să li se usuce mâinile la cei care vă vor mai vota”.

Renato Usatîi

În cadrul unui interviu pentru Adevărul.ro, președintele Partidului Nostru a utilizat prejudecățile la adresa persoanelor gay pentru a-l ofensa pe Vlad Batrîncea: „Batrîncea e albastru. Parada lor de LGBT o conduce Dodon, nu eu.”

Bogdan Țîrdea

Unul din cele mai agresive discursuri ale lui Bogdan Țîrdea se referă la declarația publică a unui tânăr din Găgăuzia că este homosexual. Țîrdea a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook în care califică mediatizarea cazului ca un atac asupra familiei tradiționale și compară persoanele gay cu pedofilii, zoofilii, necrofilii și gerontofilii.

Andrei Năstase

În cadrul unui live pe pagina sa de Facebook, Andrei Năstase a declarat: „Animalul de Plahotniuc este în stare să ne omoare pe toți”, „o dictatură din care nu vom ieși decât doar prin sânge”.

Andrei Năstase utilizează în exprimarea sa atât insultarea și dezumanizarea oponentului politic, cât și aluzia la violență.

Ion Ceban

Ion Ceban a făcut câteva declarații în cadrul campaniei pentru alegerile locale noi din Chișinău, privind interzicerea marșurilor unioniștilor și persoanelor LGBT.

Potrivit Promo-LEX, o parte a discursului de ură generat de politicieni se referă la alți politicieni, de obicei oponenți. În unele cazuri, aceasta duce la reacții de răspuns cu folosirea unui limbaj similar. Astfel, se creează un circuit închis al intoleranței, în care ura produce ură, iar victime colaterale sunt oamenii care consumă din punct de vedere mediatic acest proces. De multe ori ura este produsă de simpatizanții politicienilor, care preiau retorica acestora, o amplifică și o transmit mai departe.