Peste 60 de soldați declarați morți de Ministerul rus al Apărării, identificați în listele cu prizonieri din Ucraina. Rudele care au primit „rămășițele” celor dragi au fost sfătuite să nu deschidă sicriele
În martie 2024, listele prizonierilor de război ruși care urmau să participe la schimb includeau numele a 64 de persoane pe care Ministerul rus al Apărării le declarase anterior moarte sau dispărute, se arată într-o investigație a portalului IStories, citat de Meduza.
Mulți dintre ei, după cum scrie publicația, au fost deja „îngropați” de rudele lor: Ministerul Apărării trimite rudelor sicrie închise din zinc și le recomandă acestora să nu le deschidă, fără a oferi rezultatele unei expertize ADN.
Ca exemplu, jurnaliștii de la IStories relatează povestea ofițerului militar rus Oleg Farniev, locotenent major. Tatăl acestuia le-a spus jurnaliștilor în primăvara anului 2023 că fiul său, pilot de elicopter, ar fi murit, potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul unei ieșiri de luptă, chiar la începutul războiului pe scară largă. Câteva luni mai târziu, rudele au primit fragmentele rămase, iar militarul însuși a fost decorat postum cu Ordinul Curajului. În februarie 2024, numele lui Farniev a fost găsit pe o listă de prizonieri de război publicată de proiectul ucrainean „Vreau să trăiesc”.
Soția lui Farniev, după cum a aflat IStories, s-a adresat imediat Ministerului Apărării pentru explicații. Potrivit acesteia, a fost interzisă deschiderea sicriului în timpul funeraliilor, iar rezultatele testului ADN nu au fost prezentate rudelor. Ministerul a răspuns că Farniev „și-a îndeplinit datoria militară cu demnitate și onoare” și a fost „înmormântat cu onoruri militare”.
Într-un alt caz, o femeie și-a recunoscut soțul – un alt ofițer militar rus care figura ca fiind mort – într-o înregistrare video a prizonierilor publicată în toamna anului 2023. Femeia a fost informată de moartea soțului ei la începutul lunii mai 2023. Potrivit acesteia, ei „nu i s-a recomandat” să deschidă sicriul, promițându-i-se că va exista o fereastră mică în el, ceea ce în cele din urmă nu s-a adeverit. De asemenea, nu i-au fost furnizate rezultatele testului ADN. Ulterior, reprezentanții Grupului de Merceanri Wagner, unde soțul a plecat ca să slujească d bunăvoie, i-au spus că soțul ei nu figura ca mort, ci ca dispărut.
„Mi s-a spus că cei care erau dispăruți în misiune erau înscriși ca fiind morți, pentru ca compania să își poată îndeplini obligațiile (financiare) față de familii”, a explicat Olga reporterilor.
Acum, Olga încearcă să efectueze o exhumare, deoarece este sigură că nu soțul ei este cel care se află în sicriu, însă părinții acestuia se opun. Potrivit interlocutoarei Povești importante, cazul ei „nu este o situație singulară” și cunoaște și alte cazuri similare. Jurnaliștii portalului cunosc despre cel puțin șase militari ale căror rude, după ce au reușit să organizeze înmormântări cu sicrie închise, i-au descoperit ulterior pe cei dragi în fotografii sau videoclipuri cu prizonierii de război.
Potrivit unui avocat militar, Ministerul rus al Apărării nu poate interzice complet deschiderea unui sicriu. Cu toate acestea, dacă rudele nu îndrăznesc să facă acest lucru, este aproape imposibil să se obțină ulterior exhumarea – în special, din cauza riscului de urmărire penală în temeiul articolelor privind abuzul de cadavre sau deteriorarea mormintelor militare, explică avocatul.
