Opinie: Lecția de recunoștință versus discriminarea copiilor defavorizați

O practică nescrisă, dar foarte des răspândită în rândul părinților din Moldova, dar și din alte țări, constă în a le spune copiilor săi: „Uite, vezi cât de sărac trăiesc unii copii? Spune „mulțumesc” pentru tot ceea ce ai!”.

Președinta asociației The Moldova Project Association, Victoria Morozov, vine cu un mesaj adresat părinților care încearcă să obțină vizite la „copiii săraci” doar pentru a arăta propriilor copii cât de bine ei trăiesc și cât de recunoscători trebuie să fie pentru tot ce le oferă părinții lor. 

Probabil, majoritatea nici nu și-au pus întrebarea cât de corectă ar fi această „metodă de educare” sau mai bine zis „de reeducare”. Așteptările părinților sunt ca brusc, fără nicio ezitare, copilul (de cele mai dese ori adolescentul) să devină recunoscător la infinit părintelui său și întregii familii, destinului și Bunului Dumnezeu, că a avut noroc să fie îngrijit bine, să aibă pâine cu unt pe masă și casă cu de toate. Bunăstarea de care se bucură acel copil este direct echivalată cu bunurile materiale ce le deține, de condițiile de viață ce le are, nivelul de educație și multe altele.

Se întreabă oare acei părinți cum s-ar simți nu propriul copil, ci cel străin, cel chinuit de soartă și de vremi? I-ar plăcea oare lui să fie analizat, arătat cu degetul și criticat direct sau doar cu privirea de alți copii și adulți bine îmbrăcați, cu mașini scumpe, cu telefoane performante cu care fac selfie în timp ce oferă în dar câte ceva. Apropo, despre tipurile și calitatea donațiilor voi scrie data viitoare. Doar o mic detaliu: hainele, inclusiv cele second-hand, trebuie să fie îngrijite, curate, călcate și să aibă mărimile necesare – altfel, darul nu va avea impactul scontat.

Important este să nu neglijăm gradul ridicat de sensibilitate a acestor copii. Ei zilnic sunt supuși discriminării, bullying-ului și lipsei de respect din partea oamenilor din jurul lor. Deseori sunt abuzați, inclusiv de către părinți, rude, copiii din comunitate, și puțini dintre ei au prieteni la școală sau în mahala. Încrederea în sine, respectul celor din jur și onoarea sunt mereu o provocare pentru ei. Le este rușine de părinții lor, condițiile de trai, îmbrăcămintea pe care o poartă…

În contextul celor enumerate mai sus, mă întreb: Ce simte acel copil când e „vizitat” de copii și adulți care nu-i pot înțelege durerea și nu-i pot oferi nimic mai valoros decât o pungă cu dulciuri… O plăcere pe moment, efemeră și aproape inutilă.

Cu toții dorim un viitor mai bun pentru copiii noștri, dar oare cu prețul defăimării și umilirii altor copii nevinovați?

Sunt 15 ani de când am fondat și administrez Asociația „The Moldova Project” (TMP), și în tot acest timp intrăm în cele mai „neîngrijite curți” din cinci raioane ale țării, căci beneficiarii noștri sunt persoane ce se află la limita subzistenței cu trei și mai mulți copii. Zi de zi noi, echipa TMP, vorbim acestor copii, încercăm să-i îndrumăm, le oferim produse și servicii complexe pentru o dezvoltare armonioasă, dar unul dintre cele mai importante obiective urmărite de noi este depistarea și prevenirea tuturor formelor de violență sau abuz. Munca noastră presupune o interacțiune specială cu părinții, încrederea și consecvența având roluri importante în procesul de reabilitare, care presupune îmbunătățirea relații în familie, motivare, o gândire mai pozitivă, responsabilizare, lupta cu deprinderile nocive și anumite adicții. Vulnerabilitatea este un termen mult mai larg și nu echivalează cu lipsa bunurilor materiale. De obicei, este vorba despre un
cumul de circumstanțe și fenomene care generează situația de criză.

Cauzele pentru care un anumit copil s-a născut și crește în condiții insalubre pot fi multiple, însă nimeni nu e în drept să-l umilească și se poate întîmpla absolut involuntar, în verse forme. Copilul aflat în stare de maximă vulnerabilitate necesită grijă și ajutor, nu „spectatori”.

Venim cu un astfel de mesaj în contextul unui val de solicitări venit din partea părinților dornici
să cultive în copiii lor recunoștința, având ca reper un antiexemplu și nu este vorba despre o familie în care copiii sunt răsfățați și lipsiți de bun simț (și de recunoștință), ci familii în care copiii cerșesc o bucată de pâine. Marea noastră întrebare este dacă acest copil, impus de părinte să vadă cum arată sărăcia, va trăi în fața copiilor necăjiți momente de compasiune, toleranță, înțelegere, grijă, generozitate.

Adresare către părinți

Metoda ar putea funcționa, desigur, dacă fiul sau fiica dumneavoastră au sufletul deschis pentru dragoste necondiționată și dăruire. Dacă este vorba despre adolescenți sau tineri care într-adevăr vor să ofere și nu sunt simpli vizitatori sau „vânători de senzații tari”, le propunem să devină voluntari la asociația noastră sau la o altă asociație, să muncească cot la cot cu specialiștii ca să se informeze mai bine, să obțină anumite abilități și să decidă vor sau ba să facă parte din echipa mobilă, care zilnic se deplasează în sate și oferă asistență familiilor beneficiare.

Avem nevoie de ajutorul întregii societăți pentru a obține rezultate palpabile în toate domeniile de activitate: de la inițiative legislative la echitate socială, de la strângeri de fonduri la distribuirea bunurilor materiale.

Lucrăm lunar cu peste 120 de familii în circa 40 de sate din diverse raioane ale republicii. Abordarea noastră este individuală, în funcție de necesitățile și specificul fiecărei familii. Lunar oferim ajutor material sub formă de produse alimentare și de igienă, organizăm ateliere de creație pentru adulți și copii, art terapie, activități educative și recreative, consiliere psihologică individuală și de grup, oferim servicii medicale gratuite, asistență în soluționarea problemelor de ordin juridic, servicii și materiale de construcție și multe altele. Procesul de reabilitare socio-economică a unei familii poate fi extrem de anevoios, cu multe riscuri și provocări. Pentru a fi eficienți, intrăm „în miezul” problemelor și să înțelegem cauzele care determină și alimentează starea de vulnerabilitate.

Bunăstarea copiilor are prioritate și dacă simțiți că inima vă îndeamnă să ajutați copiii aflați în situații de risc, nu ezitați și acționați. Dar marea mea rugăminte este să o faceți conștiincios, cu gândul la interesul celui aflat în dificultate. Viitorul în construim aici și acum, cu altruism și implicare responsabilă!

VICTORIA MOROZOV, fondatoarea asociației „The Moldova Project”