Oameni Edineț-Paris, distanțe și diferențe: „Vive la meritocratie”
Pe Doina Arman Munteanu, stabilită de mai mulți ani la Paris, am cunoscut-o după ce am citit o postare făcută la începutul anului pe rețelele de socializare. Tânăra vorbea despre mândria de a se simți „realizată” la Paris, capitala Franței.
„Sunt mândră de mine, de realizările mele profesionale, de felul meu de a fi, de creativitatea mea, de capacitatea mea de a inova, nu pentru faptul că mutra mea ar fi mai frumoasă decât cea a Pamelei Anderson și a ajuns pe un panou al Primăriei Parisului, ci pentru reușita mea profesională! În sfârșit, mă simt realizată și e o onoare pentru mine să dau mâna cu adjunctul primarului Primăriei Parisului, să fiu felicitată pentru munca mea, pentru misiunile mele de funcționară publică la Paris. Fac totuși o paralelă tristă cu R. Moldova, unde, dupǎ mine, nu prea există meritocrație și ai nevoie de o mână influentă ca să ajungi acolo unde meriți sau trebuie să fii fiica unui tătic important, femeia unui soț sus-pus. Da, în R. Moldova am primit multe bâte peste cap pentru creativitate, pentru felul meu de a fi, de a gândi liber și pentru capacitatea mea inovativă. Regret valul de ură vizavi de noi, cetățenii R. Moldova din diasporă. Acasă, deocamdată, nu s-a conștientizat că noi, cei plecați, am trecut printr-o transformare dureroasă culturală, civilizațională, că am făcut mari sacrificii. Din păcate, am impresia că nu trebuim R. Moldova pentru expertiza noastră, pentru profesionalismul nostru, pentru valoarea noastră umană. Vive la France! Vive la meritocratie!” scria Doina Arman Munteanu.
Nu e deloc ușor să recunoști public că ești mândră de tine, de realizările profesionale, de felul tău de a fi. „Eram impresionată după inaugurarea expoziției unde a fost prezentat un panou cu Academia de Limbi Străine, o instituție a Primăriei Parisului lansată în septembrie 2023. Pe afiș suntem trei colege. Eram sub influența emoțiilor și am exagerat poate un pic. Câteodată totuși e importantă și autovalidarea. Ajută la menținerea morală”, spune autoarea postării într-o discuție cu ZdG despre cum a ajuns să scrie acel text.
Cum a ajuns o tânără din R. Moldova funcționară la Primăria Paris?
Vorbim despre Doina Munteanu, funcționară publică în cadrul Direcției afacerilor școlare a Primăriei Parisului, specialistă în inginerie pedagogică și ospitalitate internațională, formatoare, organizatoare de cursuri pentru adulții care lucrează în școli, învățându-i cum să îi ajute pe copii să însușească engleza prin intermediul artelor: teatru, dans, muzică, civilizație sau sport. Din vorbă în vorbă, aflu că Doina este reprezentanta unei familii extinse de migranți din R. Moldova. „M-am născut la Edineț, dar am crescut în Chișinău. Mama mea este fostă funcționară a Ministerului Finanțelor. A fost nevoită să emigreze în Italia. Iată că au trecut 20 de ani de atunci. Acum e stabilită la Roma. Motivele din care s-a autoexilat au fost, evident, cele economice. Fratele meu a ajuns în străinătate în urma procedurii de reintegrare a familiei. În Europa a susținut BAC-ul și a studiat dreptul la Universitatea Sapienza. Eu am studiat la Universitatea Sorbona, cea mai vestită universitate franceză. Fratele meu are 33, eu – 42 și mama – 65. Toți suntem prin lumea mare”, spune Doina.
Cei din Est sunt apreciați în Europa pentru capacitatea lor de adaptare
Tânăra pariziană de la Edineț susține că cei din Est sunt apreciați în Europa pentru capacitatea lor de adaptare, de a învăța repede, pentru responsabilitate și seriozitate. „Faptul că vorbim mai multe limbi străine e, evident, un atu. De fapt, suntem la mare căutare”, constată Doina, amintind că atunci când era în căutarea unui loc de muncă, nu a avut nicio problemă, fiind angajată imediat cum a ajuns în Franța, chiar dacă nu vorbea franceza.
Cu Facultatea Relații Internaționale făcută la Chișinău, ajungând în Franța, a decis să își continue studiile la Sorbona. Astăzi este licențiată în litere, literatură și civilizație străină. A lucrat pentru Figaro Live și TV5 Monde, activități captivante, dar pe care a trebuit să le abandoneze pentru a-și crește cei doi copii.
„Ritmul era alert, iar copiii mei erau încă mici. A trebuit să renunț la cariera de jurnalistă. Crescându-mi copiii, m-am pregătit ca să pot susține un concurs de funcționar public în domeniul Educației”, spune Doina, precizând că atunci când e vorba despre o metropolă cu o populație numeroasă, și oportunitățile sunt numeroase.
„Angajatorii caută rentabilitate, angajați atipici, talentați, inovativi. Nu e loc de relații și prietenii dacă vrei să fii concurențial și să ai succes. E o mândrie să fii parizian. Există chiar o mentalitate pariziană”, explică funcționara de la Paris.
Prin concurs, a fost angajată la Academia de Limbi Străine din Paris. „Facem inginerie pedagogică. Concepem proiecte precum «Highland Games», «Alice în Țara Minunilor», iar elevii din tot Parisul vin la noi pentru o săptămână de imersiune în engleză. Tot aici formăm profesori, educatori, îi instruim cum mai bine să predea engleza într-o formă ludică. La această academie copiii cântă, fac teatru, dansează, pictează, practică sportul. E o experiență inedită. Colaborăm cu British Council, UNICEF. Suntem instruiți de ei și consiliați”, povestește Doina despre activitățile sale de la Paris, oraș european în care politicile educaționale sunt direcționate inclusiv spre promovarea și studierea limbilor moderne. E o politică prioritară, în scopul realizării căreia se investește foarte mult.”
— În R. Moldova, politica dictează în toate sferele. Cum e la Paris, la Primăria Paris?
— Acum Primăria e de stânga. E mai delicat să comentez acest aspect. Aici e clar pentru toți că administrația locală, indiferent de culoarea politică a aleșilor, trebuie să fie funcțională și să coopereze cu guvernul. E prea mare presiunea din partea electoratului, iar taxele și impozitele sunt mari. Deci, parizienii formează bugetul și tot ei cer să le fie soluționate problemele. În fiecare sector avem câte un primar – 20 de sectoare și tot atâția primari. Indiferent de culoarea lor politică, ei, înainte de toate, sunt manageri. Dacă nu fac treabă – zboară. Nu mai sunt votați de locuitorii sectorului pe care-l conduc. E foarte diferit de ceea ce se întâmplă în R. Moldova. E vorba de educație politică, pe care cred că cetățenii moldoveni nu o au. E vorba și de un specific francez. Ei au fost mai fermi, mai revoluționari (vă amintiți de vestele galbene?) în toate timpurile. Chiar și Comuna din Parisul istoric, când pariezienii au gestionat singuri orașul, un fel de democrație participativă, și-a lăsat amprenta.
— Stânga și dreapta cooperează în vreun fel?
— Puterea administrației locale e paradoxală în Franța. Cei de dreapta au implementat politici de stânga. Bunăoară, fostul primar Bertrand Delanoë. Și invers, stânga, când era nevoie, realiza politici de dreapta. De exemplu, acțiunile Anne Hidalgo în raport cu drepturile funcționarilor administrației locale.
— Cum tratează justiția franceză cazurile de corupție din rândul demnitarilor de stat?
— În Franța, justiția funcționează inclusiv în raport cu demnitarii de stat. De exemplu, fostul președinte Nicolas Sarkozy a fost condamnat definitiv pentru corupție și trafic de influență la un an de monitorizare cu ajutorul unei brăţări electronice, aceasta fiind o premieră pentru un fost şef de stat francez. Anterior, alt înalt demnitar, Jacques Chirac, a fost suspectat și anchetat pentru corupție și utilizarea banilor publici în scopuri personale. Uneori, anumite acțiuni ale justiției par lente, dar aceasta totuși funcționează.
— Care sunt cele mai dragi ție locuri în R. Moldova și în Franța?
— Cel mai drag loc în R. Moldova e casa bunicilor din satul Chetroșica Nouă, raionul Edineț. Și Orheiul Vechi este un loc special, pentru că are o energie aparte și incită la contemplare și meditație. La Paris e Jardin du Luxembourg și Musée D’Orsay.
— În ce condiții ai reveni în R. Moldova?
— Nu cred că aș reveni vreodată definitiv. Aș compromite viitorul copiilor mei, care sunt pe jumătate francezi. Poate aș reveni punctual pentru niște cursuri de țesut. Planific un road trip (excursie, călătorie, n.r.) cu copiii mei și cu mai mulți francezi. Întâi vom face un tur al României, după care al R. Moldova. Mi-ar plăcea să fac binefacere în școlile și grădinițele din Chișinău, să transmit și copiilor de acasă ceea ce fac deja cu elevii parizieni, dar pentru aceasta e nevoie de timp și de oameni interesați de acest proiect.
