VIDEO „Ne vaccinăm și mergem să lucrăm la pământ mai departe”. Cum are loc imunizarea în primul sat închis în carantină

Dacă în zonele urbane ale R. Moldova vaccinarea are loc în tempouri mai rapide, atunci în sate lucrurile se mișcă lent. La Bălceana, raionul Hânceşti, prima localitate de la noi unde s-a instituit carantină în 2020, dar și locul unde a fost documentat primul deces al unei persoane care a fost infectată cu COVID-19, părerile oamenilor sunt împărțite. În timp ce unii aleg să se vaccineze cât mai curând, pentru a putea pleca la studii anul următor sau pentru a-și putea vizita copiii peste hotare, alții rămân sceptici și spun că nu ar vrea să se imunizeze, indiferent de care ar fi producătorul serului. 

În centrul satului, la o distanță de câteva zeci de metri, se află clădirea Primăriei și punctul medical, stația de așteptare a transportului public și un magazin, vizavi de care, încă de la primele ore ale dimineții câțiva bărbați ronțăie biscuiți sărați și beau bere. 

Afară, la intrarea în punctul medical, stă pe bancă un singur bărbat, în timp ce pe holurile instituției se află câteva femei. Toți așteaptă să se întoarcă medicul cu vaccinuri – pentru astăzi, au fost promise și doze de Pfizer. 

„Fiecare e liber să facă cum crede”

Vaccinările la Bălceana se fac preponderent în zilele de vineri. Bărbatul de pe bancă, Vasile Bacalîm, în vârstă de 59 de ani, glumește că i-ar fi zis medicului să-i pună deodată ambele doze, să nu mai facă atâta drum. Atât că avea tensiunea ridicată și nu s-a putut deloc. „Apoi cum e tensiunea mare, dacă eu nu simțesc (simt, n.r.) nimic? Au zis că e mare și gata. Așa că am venit azi să dau analize și s-au dus să le ducă”, explică el. 

Adaugă că virusul s-a lăsat cam greu dus din sat – „știți, îi buruian mult și de asta s-o încâlcit la noi. Pe unde e mai curat, se duce repede”. 

Și dacă, în general, perioada de carantină o caracterizează ca pe una grea – „femeia care a murit la noi prima este o cumnată de-a mea. După asta, trebuia toți să ne ducem să ne testăm. Din sat nu putea nimeni să se ducă nicăieri. Și poliția ședea la șosea acolo – nu ieșea nimeni, nu intra nimeni”, Vasile spune că atunci el s-a descurcat nu tocmai rău. 

„Da’ eu lucram la pădure și mă suna doctorul de familie să vin la verificare:  – Dl doctor, eu-s în pădure, zic, nu mă prinde nimeni. Și n-am avut nimic. Dădeam două pahare de vin și mâncam bine. Îi bine și că mai este oleacă de alcool de aista. Îmi zicea baba: – Măi, nu bea, măi. – Șșșș, taci, îi răspundeam. Și mai luam câte două-trei păhărele”, râde bărbatul. 

Altfel, redevine serios și întreabă retoric: – Dar cine e acela care nu se teme când vede moartea?  „Eu spuneam să se vaccineze mai repede aceștia tineri, pentru că trebuie să trăiască, eu mai am vreo două zile și mă duc încolo”, arată Vasile spre cer. 

„Dar au zis că nu – cât de bătrâni, dar vor să mai trăiască. Vin oamenii să se vaccineze – și acum întreabă. Medicul e dus după toate celea și îl așteaptă, iată. Care se teme de reacții, nu vine. Că nu-i aduce nimeni cu de-a sila. A vrut – a venit și s-a vaccinat. Dar să-i strângă și să-i ducă, n-are rost. Fiecare e liber să facă cum crede”, conchide el. 

Pe 1 iunie curent, autoritățile din domeniul sănătății au anunțat că rata de vaccinare în rândul populației generale din R. Moldova a ajuns la aproape 10%. Totodată, 80% din lucrătorii medicali au fost vaccinați împotriva COVID-19. 

„Nu puteau nici să-și petreacă mamele pe ultimul drum…”

Perioada strictă de carantină a fost, în mod special, dificilă pentru persoanele care depind de medicamente aduse de peste hotare. Este și cazul Mariei Păsat – femeia suferă de diabet. Respectiv, în acel interval de timp, nepoții Mariei de la Hânceşti veneau să lase medicamentele comandate peste hotare la postul de poliție de la intrarea în sat, de unde ea apoi le prelua. 

„Cam greu, dar a trecut totul și poate nu a mai fi așa ceva. Cât era închisă intrarea în sat, fugeau unii spre alte sate, dar îi prindeau. Alții nu puteau merge nici să-și petreacă mamele decedate. Și cei decedați erau duși singuri, nimeni nu îi petrecea. Jalnic, dureros… Păcat de așa ceva.    

Acum e trist mai mult din partea medicamentelor: ce să facă cei cu diabet? Că în rest, cu mâncarea ne descurcam, ca întotdeauna, din grădină, din ce creștem”, susține ea.

Anul trecut, în martie, la Bălceana au avut loc și alegeri, mult discutate în spațiul public, din cauza îngrijorărilor privind răspândirea infecției. Oamenii au avut de ales atunci între cinci candidați pe circumscripția lor și s-au pomenit cu doctorul Ștefan Gațcan, drept câștigător al scrutinului.  

Maria își amintește că satul a fost „închis” după acele alegeri și spune că poate n-ar fi trebuit să aibă loc. „Infecția a mers… Dar dacă cei de sus nu s-au gândit, noi, cei de jos, ce să facem? Au și ei greșelile lor. Ar trebui să se mai gândească, din când în când, și la țărani, că totul e pe spinarea lor”, opinează  ea.

Cât așteaptă, alături de alte două consătence, revenirea medicului de la Cărpineni, Maria mărturisește că îi e frică puțin de reacții, dar mai tare se teme să nu rămână nevaccinată. 

„Vine medicul de familiei de la Cărpineni și ne consultă, măsoară tensiunea ca să vadă dacă ne putem pune vaccin sau mai așteptăm. Altfel, că-i cu Zeneca, că-i cu altceva?.. Totuși, îmi pare că azi și Pfizer va fi, medicul s-a dus să aducă de la Cărpineni. Oleacă mi-i în grijă de reacții, dar ce să facem? Ne vaccinăm, că suntem și în etate, avem mai multe boli”, suspină femeia. 

Potrivit datelor oficiale, cele mai expuse pericolului, în cazul infecției de COVID-19, sunt persoanele în vârstă care suferă de boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune, boli ale sistemului respirator și cancer.     

„Copiii s-au vaccinat peste hotare, trag nădejde că or să vină acasă la vară”

Pe alt scaun, în apropiere de Maria, își frânge mâinile, într-un gest de îngrijorare, Vera Chiorescu. Ar vrea să treacă prima la vaccin, cât să scape mai repede de teama că ar putea avea iar tensiune ridicată și s-ar amâna din nou ziua imunizării. 

„Am fost vinerea trecută, mi-au măsurat tensiunea și au zis să vin altădată. Așa că am venit azi. Trag nădejde să ajung mai repede, să nu retrăiesc că se ridică iar tensiunea. Copiii îs toți peste hotare și îmi repetă întruna: „Du-te, mamă, și te vaccinează, că de-acum ai anii aceștia, ești în vârstă…”. Și eu mă duc, că poate mare e Dumnezeu. O fi să murim, om muri, că doar n-om trăi cât lumea, doar că nu vrem așa repede”, spune Vera. 

Brusc își amintește că a venit fără un pix și nu își va putea nota să le spună copiilor că a reușit să se vaccineze. „La noi parcă mulți și-au făcut vaccin. Hai și noi – ce face lumea, facem și noi. Ne programează dinainte, ne înscrie pe liste și apoi ne înștiințează. Iată azi am uitat să-mi iau un toc, să scriu, că apoi uit să le spun copiilor. Mă întreabă: cu ce, mamă, te-ai vaccinat. Da’ eu știu?”, râde ea. 

Copiii Verei s-au vaccinat peste hotare, iar speranța sa este că vor putea să se revadă în acest an. „Trag nădejde că or să vină acasă la vară. Și eu am fost, și prin Franța, și în Italia, de mai multe ori la dânșii, dar acum chiar să vreau să mă duc, dacă nu mă vaccinez, nici nu m-or lăsa în avion, mai știi…”, zice Vera. 

„Dacă vom fi indiferenți, nu se va schimba nimic”

Mai târziu, rândul la vaccinare se completează cu Valentina Chișlarim, fostă profesoară, cu un stagiu de muncă în pedagogie de 53 de ani, dintre care 18 – în funcția de directoare de școală. 

„Pentru mine a fost cam grea perioada de carantină – nu puteam contacta cu rudele, cu cei apropiați, cu oamenii din sat. Nu puteam ieși la magazin, mai ales că noi am fost primul sat contaminat și a fost cam greu. De asta am decis să mă vaccinez –  pentru a mă proteja pe mine și pe cei din jur. Dacă o să ne protejăm, va fi bine și ne vom întoarce la viața de dinainte, dar dacă vom fi indiferenți, nu se va schimba nimic”, opinează ea. 

Adaugă, apoi, că nu se teme de reacțiile de post vaccinare și că își dorește, după ce va avea ambele doze, să poată ieși peste graniță. „Am hotărât să mă vaccinez cu AstraZeneca, deoarece vreau să plec peste hotare. Imediat după ce mă vaccinez, merg acasă pe vreo jumătate de oră, cât să mă odihnesc, să mă liniștesc și pe urmă o să mă ocup de treburile pe acasă”. 

În opinia sa, procesul de imunizare decurge mai lent la sate, pentru că oamenii încă au o anumită frică față de vaccinuri, de aici și reticența. „Însă după ce vine convingerea, omul decide să se pună la evidență, să vină aici la vaccinare. Dar așa, la sat, oamenii se tem, spun că de la unele vaccinuri fac reacții care pot duce și la deces. Frica asta a intrat în ei”, consideră Valentina. 

Fosta profesoară este de părere că pandemia ar trebui să ne învețe până la urmă să fim uniți și ascultători, când e nevoie, să respectăm niște reguli și să ne străduim să înlăturăm împreună dificultățile care apar și ne fac rău tuturor. 

„Nu m-am vaccinat și nici nu ar fi de dorit…” 

Dincolo de zona în care se află punctul medical, oamenii își caută de treabă prin ogrăzi. Dumitru Pădureț taie iarba de pe lângă gard, când ne apropiem. Povestește că s-a întors, acum două luni, din Israel. El zice că, unde s-a aflat, pandemia nu a stopat procesul de muncă. 

„Am trecut trei teste, timp de o lună, dar nu știu dacă am avut virus. Mi-au trebuit, pentru că voiam să vin în țară și cereau la aeroport. Am muncit toată perioada asta, nu ne-au oprit, nu ne-au zis să stăm acasă. Restricții, da, erau. Umbla lumea cu măști și în magazine, și în localuri. Nu avea rost să te cerți, că altfel chemau poliția. E drept că erau și din cei care nu lucrau, dar la construcții se muncea”, punctează bărbatul. 

Dumitru se declară reticent în privința vaccinurilor și susține că nu ar vrea să se imunizeze. „Nu m-am vaccinat, dar ar fi de dorit nici să nu mă vaccinez. Sunt multe reacții negative. Iată, interesant, de ce sunt mai multe feluri de vaccin? Eu știu că, în medicină, există un singur vaccin pentru o boală. Înainte era un vaccin unic pentru orice virus, dar acum de ce-s mai multe vaccinuri, nu înțeleg. Se vâră și politicienii, și milionarii în tot asta. Dar pentru ce? Ceva nu e bun…”, consideră el. 

Nu departe de această casă, pe lângă grădinița din localitate, o femeie muncește, de asemenea, pe lângă casă. Natalia Crețu spune și ea, la rându-i, că nu ar vrea să se vaccineze, fără să poată explica foarte clar de ce. „Cu niciun vaccin nu vreau. Eu de când a fost închis satul, nici nu prea am ieșit din ogradă, nu am fost infectată”, afirmă Natalia. 

Puterea exemplului

Primarul localității, Iurie Păsat, se arată dezamăgit de felul în care a fost gestionată de la început pandemia de către autoritățile centrale, care se contraziceau unele pe altele. „Când primele persoane în stat nu respectau cerințele, spuneau că virusul nu e așa strașnic, oamenii le urmau exemplul. Aici a fost scăpată situația de sub control”, opinează Păsat. 

Întrucât Bălceana a fost prima localitate unde s-a instituit carantina, primarul susține că a trebuit mai mult să intuiască ce trebuie de făcut, pentru că nu exista un plan care putea fi urmat. 

„Cu părere de rău, am avut și primul deces în localitatea noastră. Au fost mai multe probleme ce țin de carantină – ca prima localitate, nu știam cum să gestionăm, nu era un protocol bine stabilit, făceam totul din intuiție. Ne-am speriat, pentru că vedeam zilnic la televizor cum crește numărul de  îmbolnăviri și decese. 

Până la urmă, am trecut faza mai dificilă, iar acum, spre bucuria omenirii, este și vaccin. Ne dorim să fie efect, măcar că multă lume e reticentă, întrucât există multă dezinformare. Cred că ar trebui mai mulți specialiști să se expună la acest subiect. 

Am discutat cu medicul nostru și ne-a spus că față de alte localități nu prea se vaccinează lumea. Acum a apărut Pfizer și sper, totuși, să vină mai mulți. A fost Sputnik și tot s-au vaccinat unele persoane, mai mult de vârsta a treia. Sperăm să revenim cât mai curând la normal și să fie toți sănătoși”, comentează primarul. 

În opinia sa, oamenii din localitățile rurale se decid mai greu pentru vaccinare, din cauza informării insuficiente sau dezinformării. 

„La sate, sunt mulți oameni de vârstă înaintată care nu cred în vaccinuri, sunt mulți credincioși care spun că acesta e semnul celui rău, iar aceste aspecte afectează procesul de imunizare. Cred că oamenii vor vedea ce se întâmplă cu alții, care aleg să se vaccineze și sunt bine și poate vor urma exemplul lor”, conchide Păsat. 

Campania de vaccinare împotriva COVID-19 în R. Moldova a început pe 2 martie curent, după ce sâmbătă, 27 februarie, la Chișinău au ajuns peste 21 de mii de doze de vaccin, donate de România, prin intermediul Mecanismului de protecție civilă al Uniunii Europene.

Pentru administrarea vaccinului, oamenii se pot adresa la medicul de familie sau se pot programa la vaccinare prin intermediul platformei www.vaccinare.gov.md.