Medicina și Justiția: Criminalizarea medicilor și reforma sistemului de malpraxis: Apel la rațiune, dreptate și protecția profesiei medicale

Condamnarea recentă a medicului chirurg urolog de la Bălți, blamarea cadrelor medicale în contextul altor cazuri tragice care s-au produs în România, dar și în R. Moldova, l-au determinat pe profesorul Tinică să lanseze un Apel la rațiune, dreptate și protecția profesiei medicale. În cele ce urmează, profesorul întreabă autoritățile, justiția, dar și cetățenii: în ce condiții și de cine vreți să fiți tratați când veți deveni pacienți?

Medicina fără excelență este ca justiția fără discernământ, un pericol ascuns, cu impact profund asupra societății. Excelența în medicină nu poate fi judecată cu instrumente juridice învechite și mentalități încastrate în trecut, care nu acceptă complexitatea și provocările actului medical modern în contextul medicinei centrate pe pacient. Atunci când un chirurg cardiovascular operează pe cord, un anestezist menține în viață un pacient aflat în stare critică sau când oricare medic ia decizii în fracțiuni de secundă, ei nu luptă doar cu boala, ci și cu întregul sistem care îi amenință cu închisoarea pentru simplul fapt că își practică meseria cu dedicare.

Grigore Tinică este originar din Cușmirca, raionul Șoldănești. În anul 1990, pe când avea 30 de ani, a plecat în România, unde timp de zece ani a operat la Spitalul Clinic de Urgenţă Fundeni din Bucureşti. În anul 2000 se stabilește la Iași, unde a pus bazele singurului Institut de Boli Cardiovasculare din Moldova. Astăzi, clinica de cardiologie al cărei manager este vine în ajutor pacienților cardiaci din România, dar și din R. Moldova. Astăzi, Grigore Tinică este profesor, doctor, medic primar, chirurg cardiovascular, Membru de Onoare al Academiei de Științe a Moldovei, Membru Titular al Academiei de Științe Medicale și al Academiei Oamenilor de Știință din România.

Suntem oare chiar criminali în halate albe?

Asistăm la un teatru al absurdului demn de opera lui Eugen Ionescu – o societate în care medicii sunt scoși din spitale încătușați, pentru că au îndrăznit să ia decizii complexe în cadrul unui sistem deficitar. Profesioniști cu decenii de experiență la căpătâiul bolnavului sunt ostracizați de mass-media, plimbați în cătușe prin judecați, pentru că au îndrăznit să își asume atitudini diagnostice și terapeutice convergente crezului lor profesional, să trateze cazuri dificile cu demnitate și curaj, în favoarea pacienților. Ne aflăm în situația în care elitele părăsesc sistemul medical de teama persecuțiilor juridice.

Recent, un coleg, chirurg urolog din Bălți, a fost condamnat urmare a unui act medical care s-a complicat evolutiv, iar lunile trecute, două doctorițe ATI au fost scoase în cătușe de la Spitalul „Sfântul Pantelimon”, unde activau. În loc să sprijine actul medical, justiția îl înăbușă sub presiuni birocratice. Aceasta nu este justiție, ci barbarism, o eroare gravă a unei societăți care transformă complicațiile medicale, uneori inevitabile, în acuzații penale și hărțuiește specialiștii pentru decizii terapeutice fundamentate, detașând profesioniștii de esența și misiunea actului medical. Nu vorbesc doar în calitate de chirurg cardiovascular, ci în numele fiecărui medic care zilnic își asumă riscul de a salva vieți. Și nu sunt situații singulare, este o criză națională a sistemului medical, pe de o parte, iar pe de altă parte – o criză a sistemului juridic și a întregii societăți.

Pentru medici, consecințele sunt devastatoare

În aceste condiții, medicii recurg la practici medicale defensive, refuză cazurile riscante, caută alternative mai sigure, dar nu pentru pacienți, ci pentru ei înșiși, pentru a se proteja de eventuale acuzații de malpraxis. În spitale, secțiile se golesc, cazurile grave sunt transferate eșaloanelor superioare, unde listele de așteptare cresc dramatic. Spitalele devin instituții în care actul medical este limitat de frică, precauție și teroare. Treptat, se reduce accesul pacienților la medicina performantă, iar calitatea actului medical degradează. Astfel, pacienții suportă consecințele unei justiții care supune medicii unui sistem juridic rigid, care îi pedepsește nu pentru greșeli intenționate, ci pentru complicațiile deseori inevitabile actului medical. Judecarea unui act medical în absența opiniei unei comisii de profesioniști ai specialității de care aparține speța, face ca acest act al justiției să fie unul arbitrar, lipsit de înțelegerea complexității fiecărui caz. Așa cum tindem să  practicăm medicina centrată pe pacient, poate ar fi cazul ca și actul de justiție să fie adaptat speței la care face referire. Acesta însă este doar un gând al unui om care practică medicina de peste 40 de ani și deci,  excede domeniul meu de expertiză.

Ca și cetățean, mă întreb dacă aceasta este societatea pe care ne-o dorim pentru noi și pentru copiii noștri – o societate în care ni se refuză dreptul de a practica liber, de a accesa cele mai noi tehnici și tehnologii, de a acorda îngrijiri medicale favorabile pacientului, respectându-i demnitatea atât în viață, cât și în moarte.

Deseori, sistemul limitează actul medical, obligă medicul să acționeze în limitele unor protocoale standard, eficiente prin prisma protecției pe care o oferă vis-a-vis de un malpraxis, dar nu întotdeauna suficiente pentru a-i acorda pacientului cea mai bună îngrijire. Astfel, excelența și inovația pot fi culpabilizate, mediocritatea în practicarea actului medical ajungând regulă.

Sistemul medical are nevoie de o reformă inspirată de modelele internaționale de succes, care ar proteja medicii și ar asigura o asistență medicală de excelență.

Problemele Sistemului de Malpraxis

Sistemul actual de malpraxis, reglementat prin Legea nr. 95/2006 din România și Legea ocrotirii sănătăţii (28.03.95) din R. Moldova, nu asigură un cadru echitabil de soluționare a cazurilor, fiind o sursă de frică și incertitudine pentru profesioniștii din sănătate. În continuare, voi enumera doar câteva deficiențe legislative care duc la complicații în abordarea corectă a relației medic-pacient.

1. Lipsa comisiilor independente de evaluare și rolul limitat al experților
În România, în R. Moldova, ca și în alte țări din Est, există o limitare în diversitatea specializărilor medico-legale implicate în evaluarea cazurilor de malpraxis, expertiza fiind atribuită exclusiv medicilor legiști, potrivit constatărilor lui Cristian Stan („Viața Medicală”). Acest fapt limitează calitatea evaluării, deoarece legiștii nu sunt întotdeauna cei mai potriviți pentru evaluarea complexității unui act medical specific diversității de specialități medico-chirurgicale, precum cardiologia intervențională, chirurgia cardiovasculară, urologia, neurochirurgia, ortopedia și traumatologia sau anestezia. Acest sistem restrâns de expertiză conferă subiectivitate și poate afecta imparțialitatea deciziilor  în absența unor comisii formate din experți din diverse domenii medicale.

2. Conflicte instituționale și lipsa unei coordonări eficiente

Conflictul între Colegiul Medicilor din România (CMR) și Consiliul Superior de Medicină Legală (CSML) a generat tensiuni în evaluarea cazurilor de malpraxis, afectând colaborarea între specialități. Acest lucru subminează capacitatea instituțiilor de a implementa reforme eficiente și creează un climat de neîncredere în rândul profesioniștilor din sănătate, potrivit constatărilor mai multor specialiști.

3. Absența unui fond de compensare centralizat

Fără un fond de compensare, pacienții și medicii sunt supuși unui proces lung și costisitor. Un model de compensare „no-fault” (fără culpă), precum cel din Franța, Suedia, Danemarca și Noua Zeelandă, ar putea reduce timpul și costurile, oferind protecție pacienților fără a afecta negativ profesioniștii din sănătate.

4. Asigurări de malpraxis incomplete și neadaptate

Asigurările actuale din România nu acoperă despăgubirile morale și au clauze restrictive care îi lasă pe medici vulnerabili în fața litigiilor. În Danemarca, bunăoară, există sisteme de asigurare de stat care oferă protecție integrală profesioniștilor din sănătate.

5. Lipsa protecției reputației profesionale pe durata procesului

Actualul sistem juridic nu oferă o protecție adecvată pentru reputația profesională a medicilor implicați în procese de malpraxis. Expunerea publică prematură a acestor cazuri poate avea consecințe devastatoare asupra carierei medicilor înainte ca o decizie definitivă să fie pronunțată. În contrast, alte țări, precum Franța și Germania, protejează reputația profesioniștilor din sănătate în cursul anchetelor, limitând publicitatea cazurilor până la un verdict final. Această abordare asigură faptul că medicii nu sunt stigmatizați pe nedrept și permite un climat de încredere între pacienți și profesioniști.

6. Impasul terapeutic și limitarea tratamentelor în stadiul terminal

O scrisoare deschisă a medicilor români anesteziști din Franța aduce în discuție conceptele de „limitare terapeutică” și „acharnement thérapeutique”, reglementate prin Legea Leonetti în Franța. În România și în R. Moldova, lipsa unui cadru legislativ clar privind sfârșitul vieții în terapie intensivă și rolul medicilor în limitarea tratamentelor invazive lasă cadrele medicale expuse la acuzații de malpraxis și ridică dificultăți etice și profesionale. De exemplu, în Franța, echipa medicală are dreptul și responsabilitatea de a lua decizii de limitare a tratamentelor atunci când șansele de recuperare sunt nule, protejând demnitatea pacientului (Legea Leonetti reglementează îngrijirile paliative și limitarea tratamentelor în stadiul terminal, garantând dreptul echipei medicale de a lua decizii pentru a evita „acharnement thérapeutique” (insistența terapeutică nejustificată)).

7. Lipsa procedurilor alternative de rezolvare a disputelor

În România și în R. Moldova nu există mecanisme eficiente de mediere sau arbitraj pre-proces pentru soluționarea cazurilor de malpraxis. Acest lucru duce la procese lungi și costisitoare, care afectează atât medicii, cât și pacienții. În alte țări, precum Singapore și Australia, medierea obligatorie înainte de instanță a demonstrat eficiență în soluționarea amiabilă a disputelor.

8. Lipsa imunității în situații de urgență și protecția reputației profesionale

În România, medicii care intervin în situații de urgență nu beneficiază de protecție juridică adecvată. Legea „Good Samaritan” din SUA oferă imunitate medicilor în astfel de situații, încurajând intervenția fără teamă de repercusiuni legale. Sistemul actual din România și R. Moldova se confruntă cu lacune semnificative, printre care și divergențele de definiție și confuzia între eroarea de normă și eroarea de fapt. După cum subliniază profesorul Vasile Astărăstoae, legislația actuală nu reușește să facă o distincție clară între aceste două tipuri de erori, afectând  echitabilitatea evaluării cazurilor medicale. Eroarea de fapt este rezultatul unei intervenții desfășurate corect, conform standardelor, dar care, din cauze neprevăzute, nu conduce la rezultatul așteptat. În contrast, eroarea de normă indică o abatere de la protocoale, fiind un comportament culpabil. Această confuzie în legislație poate transforma complicațiile inerente în acte incriminate de malpraxis, expunând medicii la riscuri juridice inutile și subminând încrederea în actul medical. În contextul acestei problematici, devine evidentă necesitatea unui cadru legal clar și a unui corp de experți independenți capabili să discearnă nuanțele fiecărui caz și să ofere o evaluare corectă și imparțială. Clarificarea ar aduce nu doar protecție juridică medicilor, dar ar restabili și echilibrul în actul de justiție, asigurând pacienților un tratament echitabil, bine fundamentat.

Aceasta este societatea pe care ne-o dorim? Una în care cel mai lipsit de riscuri act medical este refuzul de a trata?

Sistemul de justiție actual nu mai protejează pacientul, ci îl condamnă unui act medical de o calitate mediocră. Nu mai asigură calitatea actului medical, ci o sufocă în birocrație și frică. Nu promovează excelența, ci o pedepsește. Pe parcursul carierei am operat mii de pacienți și am ținut în mâini tot atâtea inimi. Fiecare intervenție a fost o luptă nu doar cu boala, ci și cu limitele științei medicale și ale resurselor puse la îndemână: pe de o parte – tehnice și tehnologice, pe de altă parte – resursa reprezentată de însuși corpul și starea pacientului. În sala de operație nu există certitudini absolute ca în matematică, există doar măiestrie, experiență și dedicare. Acesta este adevărul crud al medicinei de excelență, care operează într-o zonă a incertitudinii, acolo unde doar cei mai buni și curajoși pot să își asume riscul de a salva vieți, indiferent de consecințe.

Ne aflăm într-un punct critic în care societatea trebuie să aleagă: vrea medici excelenți, care își asumă cazuri dificile sau acceptă niște simpli funcționari în halate albe care își protejează mai întâi libertatea și doar apoi pacientul?

Soluția există și este implementată cu succes în țările cu democrații avansate: un cadru legislativ care înțelege complexitatea actului medical, care protejează atât pacientul, cât și medicul și care promovează excelența în loc să o persecute.

Modele internaționale de protecție a medicilor

Pentru a sprijini o reformă sustenabilă, putem învăța din legislația altor state care au reușit să protejeze medicii prin măsuri specifice.

1. Plafoane pentru daune neeconomice (Modelul Californian MICRA)

MICRA limitează daunele neeconomice la 250 000 USD (la un salariu anual de 250 000 – 3 500 000 USD ), protejând medicii de cereri financiare excesive și prevenind creșterea costurilor asigurărilor. Astfel de plafoane protejează medicii implicați în procese complexe.

2. Sistemul de compensare „No-Fault”(fără culpă)

Țări precum Franța, Suedia, Danemarca, Noua Zeelandă au implementat cu succes sisteme de compensare „no-fault”, care oferă pacienților compensații rapide fără a stabili vinovăția medicului. Adoptarea unui astfel de model la noi ar reduce numărul litigiilor, ar oferi pacienților despăgubiri echitabile și ar menține o relație de încredere între medic și pacient.

3. Mediere și arbitraj pre-proces (Florida)

Procedurile de mediere și arbitraj sunt confidențiale, mai puțin confruntaționale și sunt folosite în multe state americane pentru a soluționa amiabil cazurile de malpraxis, oferind medicilor o alternativă la procesele stresante și lungi.

4. Imunitate în situații de urgență și protecția reputației profesionale („Good Samaritan”)

Multe state americane au adoptat legea „Good Samaritan” ce protejează medicii care intervin în urgențe de procesele de malpraxis, oferindu-le protecție juridică în situații critice. În Franța, protecția reputației profesionale a medicilor este reglementată strict: reputația acestora este garantată pe perioada anchetei, iar publicitatea cazurilor de malpraxis este restricționată până la pronunțarea unei decizii finale, prevenind stigmatizarea prematură a medicilor.

5. Protecția echipei medicale în deciziile de limitare a tratamentelor (Franța)

În Franța, deciziile de limitare a tratamentelor sunt reglementate printr-o procedură colegială. Echipa medicală este protejată juridic de acuzațiile de malpraxis atunci când ia decizii bazate pe consultări între specialiști și documentează aceste decizii. La noi, lipsa unor astfel de reglementări crește riscul pentru medici și poate crea conflicte cu familiile pacienților. Legea Leonetti și normele de aplicare prevăd proceduri de consultare și documentare a deciziilor legate de limitarea îngrijirilor, inclusiv menționarea opiniei familiei și a dorințelor pacientului exprimate anterior.

6. Rolul expertizei independente și protecția reputației medicilor (Franța, Germania, Japonia)

În Franța, expertiza independentă este considerată esențială în cazurile de malpraxis, asigurând o evaluare obiectivă și prevenind acuzațiile nejustificate. Lipsa unei astfel de protecții la noi expune medicii riscurilor de stigmatizare socială înainte de un verdict final. Reglementările franceze privind reputația profesională asigură faptul că medicii nu sunt judecați public înainte de decizia finală.

7. Reglementarea îngrijirilor paliative și dreptul la o moarte demnă (Franța, Spania)

Legea franceză Leonetti și legea eutanasiei spaniolă (adoptată în 2021) reglementează îngrijirile paliative și dreptul la o moarte demnă, oferind pacienților terminali dreptul de a fi scutiți de tratamente invazive inutile. Parlamentarii R. Moldova și cei din România ar trebui să introducă un cadru similar, care să asigure confortul pacientului în ultimele momente de viață și să protejeze medicii de acuzațiile de abandon.

8. Raportarea anonimă a erorilor medicale

Un element esențial în îmbunătățirea siguranței pacientului este crearea unui mediu în care erorile medicale pot fi raportate fără teamă de represalii. Raportarea anonimă a erorilor este implementată în Olanda, Danemarca, UK, SUA, Australia, Japonia. Acest procedeu permite colectarea de date valoroase pentru analiza cauzelor fundamentale; promovează în locul culturii punitive o cultură a învățării și îmbunătățirii continue; reduce incidența erorilor viitoare prin implementarea de măsuri preventive.

O privire analitică asupra situației

Istoria, împreună cu reușitele și eșecurile altor națiuni, ne arată clar că sistemele de malpraxis trebuie să se adapteze și să crească odată cu societatea. Atât R. Moldova, cât și România, nu pot ignora aceste lecții globale: este momentul să construim un sistem de malpraxis care nu doar protejează pacienții, ci și onorează și susține medicii, eliberându-i de povara fricii și redându-le libertatea de a practica medicina cu demnitate și încredere.

Analiza comparativă cu alte țări arată că există soluții viabile:

∙ Implementarea unor modele „no-fault” care elimină procesele judiciare îndelungate și oferă compensații rapide pacienților, evitându-se nevoia de a dovedi vina;

∙ Mecanisme de protecție a reputației profesionale, indispensabile pentru a conserva încrederea publică în profesia medicală;

∙ Utilizarea procedurilor alternative de soluționare a disputelor, reducând costurile și timpul de rezolvare;

∙ Educația medicală continuă și raportarea anonimă a erorilor, sprijinind îmbunătățirea constantă a calității actului medical.

Etica medicală impune ca deciziile să fie luate în interesul pacientului, nu sub presiunea fricii de litigii. Medicina defensivă nu servește nici pacientului, nici societății.

Mesaj către autorități și societate

Către cei cu putere de decizie: Fiecare zi de întârziere în reformarea sistemului actual costă vieți. Ce alegem? Medicina de excelență sau consolidarea unei birocrații care sufocă actul medical? 

Către justiție: Eficiența justiției nu ar trebui măsurată prin numărul medicilor încătușați și prezentați publicului ca fiind ultimii infractori, ci prin numărul pacienților salvați și vindecați. Un sistem antagonist produce victime. E timpul să creăm un sistem legislativ care ar proteja atât pacientul, cât și medicul.  

Către presă: Titlurile de astăzi, senzaționale și nefondate, ucid încrederea pacienților în medici și a medicilor în societate. Distrugerea imaginii medicilor în schimbul creșterii audienței este o amenințare ce are consecințe grave pentru fiecare pacient.

Către pacienți: Protejarea medicilor înseamnă protejarea dumneavoastră. Încrederea reciprocă e esențială. Un medic care se teme nu poate fi un medic bun.

Nu cerem impunitate. Cerem înțelepciune și corectitudine în legislație. Nu avem nevoie de privilegii. Cerem dreptul de a fi lăsați să practicăm conștiincios medicina, fără să ne temem pentru propria libertate. Nu cerem clemență, ci respect pentru o profesie care face diferența între viață și moarte.

Medicina, atât în România, cât și în R. Moldova, se află la răscruce. Va deveni un sistem medical modern, care atrage excelența și promovează inovația sau va degenera într-o birocrație medicală paralizată de frică, unde siguranța juridică primează asupra vieții pacientului?

Alegerea ne aparține ca societate civilizată. Noi, medicii, ne vom face datoria în orice condiții. Întrebarea este: în ce condiții și de cine vreți să fiți tratați când veți deveni pacienți?